Obligația de a face. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 71/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 878/CA din data de 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constatată că:
La data de 4 iunie 2009, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local și Instituția Primarului, solicitând instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea acestora la eliberarea drumului public situat în intravilanul orașului, pentru a fi redat accesului public, potrivit destinației acestuia de drum public, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr. 878/CA/20.10.2009 prin care a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată de instanță din oficiu și, în consecință:
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii având ca obiect "obligație de a face" formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Instituția Primarului, și V, în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Brașova reținut în fapt și în drept următoarele:
La termenul din 20.10.2009 instanța de fond a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și, după ce a fost pusă în discuția părților a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Deliberând cu prioritate asupra acestei excepții instanța de fond reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamantul are ca obiect o obligație de face, respectiv obligarea pârâților Consiliul Local și Instituția Primarului la eliberarea drumului public situat în intravilanul orașului, ce a făcut obiectul HCL nr.168/25.10.2007, în prezent anulată.
Conform art.158 pr.civilă "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este cazul un alt organ cu activitate jurisdicțională". Potrivit art.1 pct.1 lit.a pr.civilă judecătoriile judecă în primă instanță "toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Instanța de fond a reținut dispozițiile art. 84.civ.Cod Penal, care permite calificarea corectă a unei cereri, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat- Cu privire la stabilirea naturii juridice cererii deduse judecății de către reclamantul, instanța de fond a apreciat că litigiul are un caracter civil iar nu unul administrativ, deși reclamantul a indicat ca temei juridic al cererii sale Legea nr.554/2004.
În acest sens, instanța de fond a observat că reclamantul solicită obligarea pârâților la eliberarea unui drum public, deci o simplă obligație de a face, iar nu una de natură administrativă. Nu se poate considera nici că acțiunea reclamantului este una de punere în executare a sentinței nr. 734/CA/2008 a Tribunalului Brașov, prin care s-a anulat HCL nr.168/25.10.2007, ci reclamantul a formulat o cerere separată de obligare a pârâților la eliberarea drumului public, deci o nouă acțiune de natură civilă.
Prin urmare, în cauză, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.554/2004, iar reclamantul s-a îndreptat greșit la ribunalul Brașov.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și în baza art.137 al.1 și art.159 pr.civilă, instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și, în consecință, și a declinat competența de soluționarea a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Brașov.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul la data de 26.10.2009, care nu a fost motivat în fapt și în drept.
La data de 7 decembrie 2009, intimatul pârât V, a formulat Nota ( 10) arătând că nu cunoaște obiectul dosarului nefiindu-i comunicată acțiunea sau înscrisurile depuse de reclamant, care este un proces nou.
Recursul a fost legal timbrat (fila 12 dosar).
Pentru termenul din 15.12.2009, recurentul a depus prin registratură un plic ce poată data de 10 decembrie 2009, Motivele de recurs ( fila 15-17 dosar).
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
In primul rând, instanța de fond, în mod greșit a apreciat că prezenta cauza nu este de competența instanței de contencios administrativ ci este un litigiu civil având ca obiect obligația de a face", întemeiat pe art. 1075. civil.
In speță, prin cererea de chemare în judecata s-a solicitat în contradictoriu cu Autoritățile locale din orașul eliberarea unui drum public, drum care nu poate fi utilizat întrucât este ocupat de o construcție neautorizată legal cu destinația de,spălătorie menajeră", eliberare care nu poate fi făcută decât prin acte administrative, așa cum este autorizația de demolare emisa de Primar.
Obligarea unei autorități de a emite unui act administrativ, după ce s-a adresat cu plângere administrativă prealabilă acestei autorități și la care nu a primit nici până în prezent vreun răspuns, nu poate fi obținută decât în instanța de contencios administrativ conform Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege care conține și sancțiunile aplicabile în caz de neexecutare a unei astfel de hotărâri. Ceea ce solicită în justiție poate fi făcut, chiar de către autoritățile locale din oficiu, fără sesizare, dar întrucât ocuparea drumului cauzează prejudicii, este îndreptățit să solicite eliberarea drumului ocupat în mod nelegal. Mai mult de atât, nu a solicitat niciodată ca primarul, personal, să fie obligat la ceva, ci a solicitat ca instituția Primarului să facă un act pe care chiar legea îl obligă să îl facă.
,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Totodată, face precizarea că înainte de a se adresa instanței de fond, a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea susmenționată, solicitând Primarului orașului să dispună desființarea pe cale administrativă a imobilului în discuție, însă nu a primit nici un răspuns de la autoritățile locale.
Așa fiind, solicită admiterea recursul, să se dispună casarea sentinței recurate și trimiterea cauze spre rejudecare la instanța competentă Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Față de recursul declarat pârâtul V, a depus o Notă, fila 24, arătând că lasă la aprecierea instanței asupra recursului formulat de.
Curtea, asupra recursului declarat în cauză, examinând sentința civilă nr. 878/CA/20.10.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
În fapt reclamantul la data de 7.06.2009 s-a adresat Primăriei Orașului cu cerere plângere prealabilă, intitulată de reclamant, solicitând să se pună în executare hotărârea 734/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, definită și irevocabilă. Având în vedere că prin sentința învederată anterior s-a anulat Hotărârea Consiliului Local nr.168/2007, trecerea drumului public din domeniul privat al localității, să se ia măsurile legale administrative pentru eliberarea drumului prin desființarea tutor construcțiilor neautorizate legal;
Să se dispună desființarea pe cale administrativă a imobilului cu destinație "spălătorie" edificată fără obținerea autorizației de construire și a celorlalte avize legale, construcție edificată de numitul V, construcție care blochează una dintre intrările în pensiunea turistică al cărei proprietar este împreună cu soția sa, să ia măsura legală și să-i comunice reclamantului.
Întrucât pârâtul Primarul Orașului, nu i-a răspuns la cererea sa, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu acțiunea de față, din dosarul Tribunalului Brașov.
Ca atare, obiectul cauzei îl reprezintă pe de o parte refuzul pârâtei de a pune în executare o hotărâre de contencios nr. 734/CA/a Tribunalului Brașov, definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul -, iar pe de altă parte reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat ca cele 2 autorități publice Consiliul Local al Orașului și Primarul să emită alte acte administrative (HCL, sau autorizație de demolare) a construcției spălătorie situată pe drumul public din intravilanul Orașului.
Ca atare, rezultă fără dubii că acțiunea reclamantului chiar dacă reprezintă o obligație de a face, ea se referă la emiterea unor acte administrative și luarea unor măsuri de către pârâți conform atribuțiilor prevăzute în Legea nr. 215/2001, republicată și mai ales că obiectul cauzei îl reprezintă refuzul autorității de a - i soluționa cererea.
Având în vedere prevederile art. 8.12din Legea nr. 554/2004 republicată, care prevede obligarea pârâtei de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă, instanța de recurs apreciază că natura litigiului este de contencios administrativ.
Față de criticile formulate în recurs, și față de soluția instanței de declinare a judecării cauzei, instanța de recurs constată că recursul este fondat și că în mod greșit a admis instanța excepția necompetenței materiale, declinând cauza în favoarea Judecătoriei Brașov.
Dimpotrivă, se constată că litigiul are o natură contencioasă administrativ, și este de competența Tribunalului - Secția contencios pe fond.
Evident, față de modul în care a formulat acțiunea se impune unele precizări cu privire la identificarea exactă a dreptului, a spălătoriei etc.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se va reține ca fondat recursul, iar sentința atacată va fi casată în sensul respingerii excepției necompetenței invocată de Tribunalul Brașov și se va trimite cauza spre soluționare (pe fond) acestei instanței.
La soluționarea cauzei, instanța de fond va avea în vedere și criticile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales la cab. Av., G cu domiciliu ales,-, - 8,. 49, Județ împotriva sentinței civile nr. 878/CA din data de 20 octombrie 2009 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează.
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată din oficiu, privind soluționarea acțiunii reclamantului,
Trimite cauza spre soluționare pe fond la ribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. - 3.02.2010.
Dact. - 8.02.2010/ 2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
