Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 73/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 73/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva deciziei civile nr. 656/R/20.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010.
CURTEA:
Constată că prin decizia nr 656/R/20.10.2009, Curtea de APEL BRAȘOV - Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Bi nvocată în recurs de către aceasta.
A respins recursul declarat de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, împotriva sentinței civile nr 340/CA din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
A constatat că la data de 3.07.2009, reclamanta din, a chemat în judecată pe pârâta Direcția și Protecției Sociale B, solicitând anularea Deciziei nr.1/7.01.2008, emisă de pârâtă, privind restituirea indemnizației reținute de pârâtă și care a fost acordată în interesul superior al copilului suferind de o cruntă boală.
Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale B, și în consecință a anulat Decizia nr 1/07.01.2008 emisă de pârâtă si a dispus restituirea indemnizației reținute in baza acestei dispoziții.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă în contradictoriu cu chemata în garanție Comuna prin Primar, ca rămasă fără obiect.
Din considerentele sentinței civile s-a reținut că reclamanta este mama minorului, născut la data de 11.06.2006 si care a fost încadrat in gradul de handicap grav, conform certificatului nr 1425/18.10.2006, depus la dosar. De asemenea, prin Dispoziția nr 1/15.01.2007 a Primarului comunei soțul reclamantei, a fost încadrat ca asistent personal pentru minorul, acestuia întocmindu-i-se contractul de munca nr 14/2007, iar prin Dispoziția nr 1280/01.11.2007 a aceluiași primar, lui i-a încetat contractul de munca. Prin urmare, soțul reclamantei a fost asistentul personal al minorului cu handicap in perioada 16.01.2007-02.11.2007.
S-a mai avut în vedere că în aceeași perioada reclamanta a primit indemnizația pentru creșterea copilului de pana la doi ani, în baza OUG nr 148/2005, cu modificările si completările ulterioare.
Parata Bae mis Decizia nr 715/14.11.2007 prin care s-a constatat că reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului in condițiile în care tatăl copilului, a fost încadrat ca asistent personal pentru copilul cu handicap grav de la data aplicării OUG nr 14/2007 (22.03.2007) pana la data aplicării Legii nr 275/2007 (20.10.2007). Pentru perioada 22.03.2007-30.09.2007 = 3797 lei, suma care a fost considerata drept încasat necuvenit ce trebuie recuperat. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere la data de 06.12.2007.
Totodată a fost emisa Decizia nr 723.-/19.11.2007 prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului începând cu data de 31.10.2007, care a fost si ea contestata de reclamanta prin plângerea formulata la data de 04.12.2007.
Prin Decizia nr 1/07.01.2008 directorul executiv al Bar espins contestația nr /06.12.2007, a decis ca diferența de 3794 lei este drept încasat necuvenit si a propus recuperarea debitului conform art 21 din OUG nr 148/2005 si art 12 alin 4 din OUG nr 14/17.03.2007 pentru modificarea si completarea Legii nr 448/2006, motivând că de indemnizația pentru creșterea copilului cu handicap nu pot beneficia persoanele care au în același timp si calitatea de asistent personal, pentru același copil, ori în situația în care celălalt părinte este asistent personal pentru acel copil.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, la soluționarea căreia s-a avut în vedere că dreptul mamei la indemnizația de creșterea copilului este un drept născut în baza OUG nr 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Rațiunea acestei ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
În schimb, dispozițiile alin 1 lit a ale art 12 din Legea nr 448/2006 fac vorbire despre indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condițiile de acordare prevăzute de OUG nr 148/2005.
Dispozițiile art 12 alin 4 din Legea nr 448/2006 modificata prin OUG nr 14/2007 arată că "De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a) - g) și la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzuta de art 41 alin 3". Prin urmare, în cauza se pun în discuție doua drepturi distincte, ce nu pot coexista în favoarea aceleiași persoane, respectiv de ambele drepturi să beneficieze mama copilului sau de ambele să beneficieze tatăl copilului.
În cauză reclamanta nu a beneficiat personal de ambele drepturi, iar dispozițiile art 12 alin 4 din Legea nr 448/2006 modificată trebuie interpretate în sensul că celălalt părinte, care nu beneficiază de indemnizație de creștere a copilului poate fi asistentul personal al acestuia și, deci, poate beneficia de indemnizația prevăzuta de Legea nr 448/2006.
de toate aceste considerente de fapt si de drept, instanța a apreciat acțiunea reclamantei fondata astfel ca a admis si s-a dispus anularea Deciziei nr 1/07.01.2008 contestata si restituirea indemnizației reținuta de către parata.
Ca urmare a admiterii acțiunii principale, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă a rămas fără obiect, astfel că a respins-
În temeiul art 274 cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata avansate în cauză de reclamantă, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar.
Instanța de recurs a analizat calea de atac declarată de pârâta Direcția și Protecției Sociale B care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Din cuprinsul motivelor de recurs au fost avute în vedere următoarele:
Soluția dată de instanța de fond este nelegală întrucât aceasta nu a ținut cont de prevederile art 12 alin 4 și art 41 alin 3 din OUG 148/2006 aprobată prin Legea 448/2006 în conformitate cu care de drepturile prevăzute la alin 1 lit a)-g) și la alin 2 nu pot beneficia persoanele care au în același timp și calitatea de asistent personal pentru același copil sau care primesc indemnizația prevăzută la art.41 alin.3, consideră că deciziile de debit au fost menținute iar acțiunea să fie respinsă întrucât este neîntemeiată.
În conformitate cu art 21 alin 1 din OUG 148/2005, sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. Decizia astfel emisă constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr 554/2004.
La fondul cauzei, în apărare, recurenta a depus înscrisuri din care rezultă legalitatea Deciziei nr 1/7.01.2008 emisă de
În drept au fost invocate dispozițiile art 308 pct 8 și 9 cod procedură civilă, art 12 alin 1 lit. a)-g), art 12 alin 2 și 4, art 41 alin 3 Legea nr 448/6.12.2006, art 21 alin 1 OUG nr 148/2005.
Recurenta a invocat lipsa calității procesuale pasive a acesteia, solicitând introducerea în cauză a Agenției Județene de Prestații Sociale B pentru că această hotărâre să-i fie opozabilă, întrucât începând cu 1.XI.2008 aceasta are calitate de persoană juridică.
S-a menționat în cuprinsul considerentelor deciziei civile dată în recurs că în cauză s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a și introducerea în cauză a Agenției Județene de Prestații Sociale B la ședința din 23.06.2009 și că, având în vedere că părțile au fost legal citate să pună concluzii pe excepție și pe fond, la ședința din 13.2009 instanța a rămas în pronunțare și pe excepție și pe fond.
În examinarea recursului, Curtea, a stabilit că:
1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă, instanța de recurs a constatat că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât decizia atacată în dosarul de fond al Tribunalului Brașov nr 1/7.01.2008, a fost emisă de B, hotărârea dată în cauză, sentința civilă nr 340/24.03.2009, a fost pronunțată față de această pârâtă, în dosarul de fond pârâta a formulat întâmpinare la data de 10.09.2008, prin care nu a invocat nici o excepție și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la toate termenele de judecată, la fond nu a făcut nici o notă de ședință privind excepția sau schimbarea denumirii acesteia, sentința s-a pronunțat la 24.03.2009, iar recurenta a susținut că are personalitate juridică din 1.XI.2008 - Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B și nu Direcția și Protecției Sociale B, în cauză din 1.XI.2008 până la 24.03.2009, data pronunțării la fond, pârâta nu a invocat acest lucru. Recursul a fost declarat tot de Direcția și Protecției Sociale B pârâtă la fond și, ca atare, s-a concluzionat de către instanța de recurs că aceasta are calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta este emitenta actului, reclamanta cu aceasta s-a judecat și hotărârea atacată s-a pronunțat față de aceasta.
S-a mai arătat că faptul că recurenta a invocat excepția pentru opozabilitatea hotărârii față de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, nu împiedică instanța să treacă și numele acestea ca și recurentă având în vedere că denumirea actuală a este AJPS B căreia să-i fie într-adevăr opozabilă hotărârea dată în cauză.
2. În ceea ce privește fondul recursului declarat în cauză, instanța de recurs a constatat că din verificarea întregului probatoriu de la dosar, rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Astfel, s-a reținut că în mod corect a interpretat instanța de fond dispozițiile art 12 alin 4 din Legea nr 448/2006 modificată prin OG 14/2007 raportat la prevederile art 41 alin 3 din cuprinsul acesteia, în sensul că tatăl asistent paternal nu este una și aceeași persoană cu mama copilului grav bolnav căreia i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului în temeiul legii, că aceasta nu a beneficiat de două drepturi indemnizația de creștere a copilului și indemnizația de asistent paternal, prevăzută de art 41 alin 3 așa încât decizia emisă de pârâta de restituire a sumei de 3797 lei este nelegală și în mod corect a fost anulată de instanța de fond.
De asemenea, în mod corect se impune restituirea sumei de către pârâtă, reclamantei a sumei reținută în mod nelegal de pârâtă pe baza Deciziei nr 1/7.01.2008 și anulată de instanța de fond.
Ca urmare, față de considerentele de fapt și de drept expuse, față de criticile invocate de recurenta în cauză și față de dispozițiile art 12 alin 4 din Legea nr 448/2006 privind drepturile prevăzute la alin 1 lit. a - g și la alin 2, s-a stabilit că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză, fiind vorba de două drepturi diferite, unul prevăzut de art 12, altul prevăzut de art 41 alin 3 din acest act normativ și, ca atare, nu pot fi reținute ca legale aceste critici, urmând a fi înlăturate.
S-a reținut astfel în concluzie că în cauză nu sunt incidente prevederile art 304 pct 8 și 9 cod procedură civilă și, ca urmare, câ recursul nefondat și pe excepție și pe fond, Curtea respingând calea de atac conform art 312 alin 1cod procedură civilă și menținând sentința atacată ca fiind legală. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare la data de 18.11.2009, pârâta B care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, excepție de ordine publică invocată la primul termen de judecată în recurs.
În motivarea căii extraordinare de atac au fost invocate dispozițiile art 318 al 1 cod procedură civilă, în sensul că pe parcursul judecării recursului instanța a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de casare și anume cel privitor la dispozițiile art 304 pct 8 cod procedură civilă. În acest sens, s-a arătat că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. S-a făcut referire la dispozițiile HG nr 1285/2008 privind aprobarea Aparatului propriu de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Prestații Sociale despre care s-a făcut vorbire la primul termen de judecată în recurs prin nota de ședință nr 1075/29.05.2009 prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a, solicitându-se introducerea în cauză a AJPS
Au fost invocate și dispozițiile art 1 din OG nr 22/30.01.2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii aprobată prin Legea nr 288/15.05.2002, arătându-se că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Contestatoarea a mai arătat că, analizând titlurile de stat pentru anul 2009 pentru ca ordonator principal de credite și respectiv al B ca ordonator secundar, astfel cum acesta a fost modificat în luna septembrie 2009, se poate observa că printre acestea nu se regăsește Titlul 57 "Asistența socială" prin care urmează să se efectueze plățile stabilite prin decizia contestată și că acest Titlu se regăsește doar in bugetul B la subcapitolul 06 "indemnizația și stimulentul pentru creșterea copilului". Ca urmare, se poate constata că B nu are în Bugetul aprobat și modificat pe luna septembrie, titlu de cheltuieli la care să se încadreze obligația de plată stabilită prin decizia contestată, astfel că această contestatoare se află în imposibilitate de a pune în aplicare decizia civilă, solicitând instanței să stabilească în sarcina AJPS B această obligație de plată, instituția menționată având din 01.11.2008 personalitate juridică distinctă și buget aprobat.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art 304 pct 8 și 9 corob cu art 318 cod procedură civilă, art 12 al 1 lit. a-g, art 12 al 2 și 4, art 41 al 3 din Legea nr 448/2006, art 21 al 1 din OUG nr 148/2005, art 1 din OUG nr 22/2002 și art 4 din Legea nr 288/2002.
În probațiune, contestatoarea a depus la dosarul cauzei copii ale unor înscrisuri conținând repartizarea creditelor bugetare pe anul 2009 aprobate prin Legea bugetului de stat nr 18/2009 modificată prin OUG nr 34/2009 la capitolul 68.01 "asigurări și asistență socială" privind Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B, bugetul de stat 2009 modificat septembrie al B și extrase din OG nr 22/2002 și Legea nr 288/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată, prin prisma admisibilității contestației în anulare formulată în termenul prevăzut de lege, Curtea constată următoarele:
Condiția generală prevăzută de lege cu privire la această cale extraordinară de atac specială este îndeplinită în cauză întrucât obiectul contestației îl reprezintă o hotărâre pronunțată în recurs.
Motivul invocat în calea de atac extraordinară vizează dispozițiile art 318 al 1 cod procedură civilă, sub aspectul contestației în anulare specială.
S-a invocat faptul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unul dintre motivele de casare și anume cel privitor la dispozițiile art 304 pct 8 cod procedură civilă și anume că instanța, interpretând greșit dispozițiile HG nr 1285/2008, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Întrucât în cauză recursul a fost respins pe fond, contestația în anulare formulată este admisibilă. Este necesar însă ca motivul de recurs indicat să fi fost invocat în concret și nu să reprezinte argument în sprijinirea altor motive de recurs.
Recursul formulat de Baf ost întemeiat pe dispozițiile art 304 pct 8 și 9 cod procedură civilă, fără însă a se arăta în concret interpretarea cărui act juridic se critică și modul în care instanța de fond a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Acesta aspect a fost precizat prin contestația în anulare în sensul că este vorba despre un act normativ, ce nu poate fi supus decât unei interpretări ce poate fi corectă sau greșită.
Motivele de recurs au privit fondul cauzei, respectiv modul de soluționare a acțiunii civile și nu calitatea procesuală a recurentei pârâte, o excepție legată de această calitate fiind invocată ulterior, în cursul soluționării recursului.
Prin considerentele expuse de instanța de recurs cu ocazia respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a B, instanța de recurs și-a exprimat modul de interpretare a dispozițiilor legale, pronunțându-se astfel asupra situației invocate de contestatoare.
Ca urmare, situația invocată de contestatoare nu se regăsește în cauză, neexistând omisiuni ale instanței de recurs cu privire la pronunțarea asupra motivelor de recurs invocate, și mai mult de atât, ca urmare a soluționării excepției, aceeași instanță dând o rezolvare și situației calității procesuale a recurentei.
Aspectele privitoare la punerea în executare a hotărârii nu pot fi analizate pe această cale.
Pentru toate aceste considerente, se constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 318 al 1 cod procedură civilă invocate de contestatoarea B, contestația în anulare urmând a fi respinsă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în B, B - dul -, nr. 5, județ B, împotriva deciziei civile nr 656/R/20.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. B - 9.03.2010
Dact - 15.03.2010/2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
