Obligația de a face. Decizia 739/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 739/2008

Ședința publică din data de 20 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar

- -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.2436 din data de 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul-intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect eliberarea autorizației de construire pentru împrejmuirea imobilului teren

La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 19.03.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea intimatului o întâmpinare, în două exemplare, prin care se solicită respingerea recursului ca fiind nefundat.

Reprezentantul recurentului depune la dosar copia sentinței civile nr. 8104/2007 a Judecătoriei Cluj N prin care s-a respins acțiunea de demolare a gardului, formulată de către pârât. Totodată mai arată faptul că dosarul nr- al Judecătoriei Cluj N, în care s-a pronunțat sentința depusă la acest termen, este în apel.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului invederează instanței faptul că sentința recurată este mai mult decât lapidară, instanța de fond neindicând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru respingerea cererilor reclamantului, ignorând, în opinia sa, prevederile art. 261 alineat 1 punct 5 Cod procedură civilă. În opinia sa instanța de fond achiesează la atitudinea abuzivă a Primarului municipiului C N, care a condiționat eliberarea unei autorizații de construire de soluția adoptată într-un alt dosar prin care tot Primarul a solicitat în baza art. 32 alineat 1 litera b din Legea nr. 50/1991 desființarea lucrărilor efectuate de reclamant fără autorizație. Mai amintește faptul că împrejmuirea proprietății constituie atât un drept legal cât și o

obligație a reclamantului stabilită prin mai multe acte normative, respectiv prin: art. 585 Cod civil, art. 1 litera d punctul 5 din nr. 808/2004 emisă de Consiliul Local al municipiului C N, art. 3 litera d din Legea nr. 50/1991. Pentru toate aceste motive și pentru cele invederează instanței în scris în motivarea recursului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii reclamantului cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 2436/14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-

În motivare s-a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i elibereze o autorizație de construire pentru împrejmuirea terenului proprietatea sa, că această împrejmuire a fost executată deja de reclamant, fără autorizație de construire și că pe rolul instanțelor există o acțiune prin care s-a solicitat de către pârât desființarea lucrărilor executate de către reclamant, iar existența acestui litigiu pe rolul Judecătoriei Cluj -N determină respingerea cererii reclamantului.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se invocă prevederile art. 261 alin 1 pct 5 Cod procedură civilă care prevăd faptul că hotărârea pronunțată în numele legii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Se arată că, prin această soluție s-a achiesat la atitudinea abuzivă a pârâtului care a condiționat eliberarea unei autorizații de construire, de soluția adoptată în alt dosar prin care, tot el a solicitat în baza art. 32 alin 1 lit b din Legea nr. 50/1991 desființarea lucrărilor efectuate de reclamant fără autorizație.

Recurentul arată că cele două probleme sunt distincte și trebuie soluționate separat.

Astfel, pe de o parte se află cererea Primarului Municipiului C-N de desființare a împrejmuirii, care a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N care a fost respinsă în fond de către instanță, iar pe de altă parte este cererea reclamantului de eliberare a autorizației de construire pentru împrejmuirea imobilului teren, respinsă abuziv de pârât cu motivarea că legea nu permite confirmarea ulterioară a lucrărilor deja executate deși-susține recurentul- din întreaga economie a art. 28 din Legea nr. 50/1991 reiese că organul constatator poate și trebuie să acorde un termen pentru intrarea în legalitate.

Se mai arată că, prin cererea de autorizare reclamantul nu a solicitat confirmarea lucrărilor deja executate ci a supus atenției cu un proiect de împrejmuire pe care pârâtul trebuia și avea posibilitatea legală să îl cenzureze din punct de vedere al normelor urbanistice în vigoare și în consecință, fie să

procedeze la eliberarea autorizației fie să comunice eventualele lipsuri pentru îndreptarea lor.

Recurentul mai arată că, împrejmuirea proprietății constituie atât un drept cât și o obligație conform art. 585 Cod civil, art. 1 lit D pct.5 din HCL nr. 808/2004 și art. 3 lit d din Legea nr. 50/1991.

Prin întâmpinarea înregistrată la 29 martie 2008 (fila 13-15) pârâtul a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că refuzul autorității emitente s-a datorat în principal existenței pe rolul Judecătoriei Cluj -N a dosarului nr- care a fost rezultatul nerespectării termenului de 60 de zile impus prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției în vederea intrării în legalitate.

Intimatul invocă dispozițiile prevăzute de art. 2, art. 28 și art. 32 ale Legii nr. 50/1991 din care rezultă că activitatea de construire este supusă regimului de autorizare, care este de ordine publică, iar acest regim impune strict parcurgerea succesivă a etapei autorizării și, subsecvent, a celei de punere în operă a construcției așa încât, nu este posibilă confirmarea ulterioară, prin eliberarea autorizației de construire a unor lucrări deja executate.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Hotărârea primei instanțe prin care dezlegarea dată acțiunii reclamantului în sensul respingerii ei pe considerentul existenței unui alt litigiu este nelegală.

Astfel, se reține că reclamantul a solicitat autorității publice eliberarea unei autorizații de construire pentru împrejmuirea imobilului proprietatea sa, situat administrativ în C-N-, în baza certificatului de urbanism nr. 1808/24 aprilie 2007 și a documentației aferente, întemeindu-se în drept pe prevederile art. 585 cod civil conform cărora "tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se face la art. 616", art. 1 lit.D pct.5 din HCL nr. 808/2004 prin care se prevede că ".persoanele fizice au obligația să.împrejmuiască terenurile pe care le dețin și să le mențină în perfectă stare de curățenie" precum și art. 3 lit d din Legea nr. 50/1991 care obligă primarul unui municipiu de a elibera autorizația de construire pentru o împrejmuire, dacă condițiile impuse de legile și regulamentele în materie sunt respectate.

În consecință, autoritatea publică, primind cererea, avea obligația de aos upune analizei și în măsura în care condițiile legale din punctul de vedere al normelor urbanistice în vigoare erau îndeplinite avea obligația de a emite actul solicitat.

Condiționarea eliberării actului administrativ în speță de rezolvarea litigiului prin care s-a solicitat demolarea împrejmuirii a cărei autorizare s-a cerut nu are suport legal, astfel că nu va fi avută în vedere, urmând ca hotărârea sprijinită pe acest considerent să fie modificată ca efect al admiterii recursului, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă și rejudecând pe fond, se va admite acțiunea reclamantului, pârâtul urmând a fi obligat la eliberarea autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului situat în C-N-.

Conform art. 274 Cod procedură civilă, fiind partea căzută în pretenții, Primarul Municipiului C-N va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului cu prezentul proces, în sumă totală de 7.506 lei, după cum urmează: 0,30 lei timbru judiciar (fila 2), 4 lei taxă judiciară de timbru (fila 3) și 2.500 lei onorariu avocațial (fila 31) în primă instanță și: 2,15 lei taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar (fila 8) și 5.000 lei onorariu avocațial (fila 20) pentru judecata în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 2436/14.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C la eliberarea autorizației de construire pentru împrejmuirea terenului situat în C N,-.

Obligă pe intimatul PRIMARUL Municipiului C N la 7506 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20.03.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./

3 ex./5.05.2008

Jud.fond.-

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 739/2008. Curtea de Apel Cluj