Anulare act administrativ . Decizia 741/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.741/2008
Ședința publică din data de 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul - DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA împotriva sentinței civile nr.28/2008 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor pârâtei-intimatei, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este legal timbrat și s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nelegal și nefondat. Totodată invederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nelegal și nefondat, menținerea în totalitate a sentinței recurate ca temeinică și legală, pentru toate motivele invocate în scris în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 52 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de către reclamanta - de Instalații Montaj și Construcții SA C în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta a încheiat convențiile nr. 195 din 23 octombrie 2002 și nr. 551 din 4 august 2003 prin care, în condițiile Legii nr. 76/1992 s-a obligat să angajeze, pe o durată nedeterminată, un număr de 6, respectiv 5 absolvenți ai unor instituții de învățământ.
Ulterior, prin deciziile nr. 256/25.10.2004 și nr. 274/27.10.2004, reclamanta a încetat contractul individual de muncă pentru doi dintre salariații angajați în condițiile menționate anterior, în baza art. 55 lit. b din Codul muncii.
A reținut instanța de fond că au fost încălcate astfel prevederile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, întrucât, contractul de muncă a fost desfăcut prin acordul părților, iar cererile de demisie ale angajaților depuse la dosar nu sunt opozabile organului constatator, atât timp cât acestea nu au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă și din moment ce contractele individuale de muncă au încetat în baza acordului părților și nu prin demisie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că la data încheierii celor două convenții prin care au fost angajate persoanele ce au absolvit o instituție de învățământ superior, era în vigoare o anumită formă a Legii nr. 76/2002 și care nu indica dispozițiile art. 55 lit. b din Codul muncii ca fiind o cauză de natură să atragă răspunderea patrimonială a reclamantei în ipoteza încetării raporturilor de muncă.
A susținut reclamanta, în cuprinsul motivării recursului, că acea formă a legii rămâne să guverneze raporturile juridice dintre părți, născute în baza Legii nr. 76/2002, întrucât actul juridic a fost generat sub imperiul unei anumite forme a legii.
Modificarea legislativă invocată de către pârâtă ca temei al răspunderii patrimoniale, a survenit ulterior încheierii convențiilor și nu sunt de natură a aduce modificări în conținutul acestora, deoarece legea nu retroactivează.
A mai apreciat reclamanta, la pct. 5 din motivele de recurs, că acordul angajatorului în sensul desfacerii contractului de muncă, nu poate echivala cu inițiativa reglementată de art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, astfel încât prima instanță a făcut o incompletă apreciere a probelor administrate în cauză.
Cu privire la absolvenți, reclamanta a arătat că aceștia au prezentat cereri de demisie, aprobate de reprezentantul său, astfel încât în mod indubitabil desfacerea contractelor de muncă au avut la bază inițiativa angajaților.
Pârâta s-a opus admiterii recursului, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fond pentru următoarele considerente:
Principiul aplicării imediate al legii civile guvernează norma de drept aplicabilă prezentei spețe.
Faptul desfacerii contractelor de muncă a persoanelor angajate în condițiile Legii nr. 76/2002, justifică analizare normei legale incidente în forma în vigoare la data desfacerii contractelor de muncă și nu la data încheierii convențiilor de angajare. Într-adevăr, actele juridice sunt reglementate de normele juridice existente la data nașterii raporturilor juridice ce le-au generat, însă în această situație, consecința desfacerii contractelor de muncă nu este reglementată de către convențiile de angajare, ci de norma legală ce sancționează desfacerea contractelor de muncă, respectiv Legea nr. 76/2002. Consecința patrimonială este generată în acest caz de o eventuală nerespectare a unei obligații legale și nu a unei obligații asumată în mod contractual, prin convențiile menționate anterior.
Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond și organul constatator au apreciat că sunt incidente dispozițiile legale pertinente din Legea nr. 76/2002, în forma în vigoare la data desfacerii contractelor de muncă, respectiv art.83 al2: "Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin. (1), sunt obligați să restituie, în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive:
a) încetarea raportului de muncă în temeiulart. 55 lit.), art. 56 lit. c), e) și f) și <LLNK 12003 53 10 202 65 29>art. 65 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare;"
Atât instanța de fond, cât și organul constatator au valorizat însă în mod greșit actele unilaterale emise de către absolvenții angajați și care atestă în mod indubitabil voința unilaterală a acestora de a pune capăt raportului juridic contractual de muncă cu reclamanta.
Exprimarea voinței de încetare a raportului de muncă este cea care generează conduita ulterioară a angajatorului, în speță a reclamantei.
Lipsește cu desăvârșire în cauză manifestarea unilaterală a reclamantei în calitate de angajator, de a avea inițiativa desfacerii contractelor individuale de muncă ale absolvenților angajați, astfel încât conduita reclamantei nu se încadrează în norma legală.
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr. civ. se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea atacată, în sensul că se va admite acțiunea și se vor anula actele administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligații de plată în sarcina reclamantei, urmând ca aceasta să fie exonerată de plata acelor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - DE INSTALAȚII MONTAJ ȘI CONSTRUCȚII SA C- împotriva sentinței civile nr. 52 din 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ și în consecință: anulează procesul verbal de control nr. 8472/7.08.2007 și decizia nr. 1255/1.11.2007 în privința sumei de 9.555,43 lei și exonerează pe reclamantă de la plata acestor sume.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
3 ex./15.04.2008
jud.fond. /
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
