Obligația de a face. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIE NR. 76/R-CONT

Ședința publică din 20 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător

JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță

JUDECĂTOR 3: Ingrid

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL RM V-DIRECȚIA ECONOMICO-FINANCIARĂ, cu sediul în Rm.V,-, jud.V împotriva sentinței nr.1447 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal-Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral - nr.17, jud.V, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM.V și GARDA FINANCIARĂ- SECȚIA, cu sediul în Rm.V,-, jud.V.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul prin consilier juridic și intimatele DGFP V și V prin consilier juridic, lipsă fiind intimata Garda Financiară.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat, reprezentantul intimatelor depunând la dosar întâmpinare.

Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței și obligarea intimatelor de a recunoaște dreptul de a încasa debitele provenite din amenzile contravenționale. Referitor la excepția inadmisibilității, apreciază că a fost corect soluționată de instanța de fond.

Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

CURTEA:

Constată că, prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2009, reclamantul Municipiul Rm.V a chemat în judecată pe pârâtele Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Administrația Finanțelor Publice Rm.V și Garda Financiară - Secția V, pentru a fi obligate să-i recunoască dreptul de a încasa la bugetul local, în perioada 1 ianuarie 2007 - 21 decembrie 2008, amenzilor contravenționale aplicate persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice și celor care exercită, în mod automat sau prin asociere, orice profesie liberală, denumite "comercianți - persoane fizice".

În motivare s-a arătat că, la 27 mai 2009, reclamantul a solicitat pârâtei să dispună virarea în contul său a sumelor provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice, amenzi care, potrivit dispozițiilor legale, se fac venit integral la bugetele locale potrivit HG nr.44/2003. O astfel de îndreptățire trebuia recunoscută de la 1 ianuarie 2007, când a intrat în vigoare art.8 alin.4 din Legea nr.182/2006, și până la 22 decembrie 2008, când s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr.2/2008.

Cum demersul reclamantei a fost respins aceasta a solicitat recunoașterea dreptului său fiecăreia dintre pârâte și Ministerului Economiei și Finanțelor, fără însă să obțină respectarea legii.

Prin sentința nr.1447/2009 Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea, reținând, pe de o parte, că excepția inadmisibilității este neîntemeiată, întrucât refuzul de restituire se încadrează în prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, iar pe de altă parte, că nici pe fond pretențiile nu pot fi primite.

Astfel, s-a arătat că dispoziția privind amenzile ce se fac venit la bugetele locale nu se referă la persoana fizică autorizată, aspect clarificat și prin decizia nr.2/2008 a Comisiei de Proceduri Fiscale, potrivit căreia aceste sume se fac venit la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate de autoritățile Administrației Publice Locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele prev.de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:

- potrivit punctului 12 din Titlul IX din HG nr.44/2004, în categoria persoanelor fizice se încadrează și contribuabilii persoane fizice care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative sau care exercită o profesie liberală și nu întrunesc elementele constitutive ale unei persoane juridice;

- potrivit Legii nr.182/2006 de modificare a OG nr.2/2001, se fac venit la bugetul local și sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice, în conformitate cu legislația în vigoare;

- admiterea acțiunii formulată de reclamant trebuia reținută și în raport de răspunsul Direcției -e Legislație Impozite din cadrul MEF și de faptul că deciziile Comisiei de proceduri fiscale nu produc efecte decât de la data publicării lor în Monitorul Oficial.

Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

Criticile formulate de recurentă privesc fondul litigiului, dată fiind soluția tribunalului sub aspectul excepției de inadmisibilitate invocată de către pârâtă.

În legătură cu această excepție, ce a constituit obiect de dezbatere a părților, se apreciază că ea trebuia să fie reținută ca incidentă în cauză față de modul de formulare a acțiunii.

Prin cererea cu care instanța a fost învestită nu s-a solicitat realizarea unui drept al reclamantei, ci obligarea pârâtelor să recunoască acest drept, fără a se preciza modul în care ar urma să se facă această recunoaștere.

Plecând de la definiția actului administrativ, așa cum se regăsește ea în art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004 și, în particular, a actului fiscal la care se referă art.88 din Codul d e procedură fiscală, solicitarea reclamantului nu poate fi încadrată în nici una din aceste categorii. Ca atare, nici refuzul pârâtei nu poate primi calificarea unui act cenzurabil în procedura contenciosului administrativ.

Dincolo de acest aspect și având în vedere că soluția tribunalului s-a pronunțat pe fond, urmează a se observa că concluzia la care instanța a ajuns este legală și temeinică în acord cu HG nr.44/2004, sub aspectul interpretării dispozițiilor art.248 din Codul fiscal și art.I pct.1 din Legea nr.182/2006. Din economia acestor dispoziții legale rezultă că se fac venit la bugetul local amenzile aferente impozitelor și taxelor locale (pct.11 lit.B), inclusiv cele din această categorie aplicate persoanelor fizice ce exercită profesii independente, amenzi care se aplică de autoritățile administrației publice locale.

Ar fi, de altfel, împotriva unei interpretări raționale să se accepte ca amenzi aplicate de alte organe decât cele ale autorității administrației publice locale pentru alte categorii de obligații fiscale decât cele expres menționate de actele normative precitate, să fie încasate de bugetul local, indiferent cine sunt debitorii lor.

În concluzie, se apreciază că recursul este nefondat, în principal, pentru că acțiunea de contencios fiscal este inadmisibilă și, în subsidiar, pentru că ea este lipsită de suport legal, așa încât, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, calea de atac urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL RM V-DIRECȚIA ECONOMICO-FINANCIARĂ, cu sediul în Rm.V,-, jud.V, împotriva sentinței nr.1447 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal-Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral - nr.17, jud.V, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM.V și GARDA FINANCIARĂ- SECȚIA, cu sediul în Rm.V,-, jud.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

-

Red.GC/28.01.2010

EM/6 ex.

Jud.fond.

Președinte:Corina Georgeta Nuță
Judecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Pitesti