Obligația de a face. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 769
Ședința publica din data de 21 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECATOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de SC SA B împotriva sentinței civile nr. 3732 pronunțată în data de 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații MUNICIPIULUI BMP RIN CONSILIUL LOCAL B M, ORAȘUL BMP RIN CONSILIUL LOCAL B M, PRIMARUL MUNICIPIULUI B având ca obiect obligația de face - concesionare teren.
La data de 19 martie 2008, recurenta a înregistrat note de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.693 din data de 27 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a PRIMARULUI MUNICIPIULUI B M și a CONSILIULUI LOCAL B ARE și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B M, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL BMp rin CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL BMp rin CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL MUNICIPIULUI B
Cu privire la excepții, instanța de fond a constatat că, în condițiile Legii nr. 215/2000, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, concesionarea bunurilor proprietate publică, iar Primarul Municipiului BMa re obligația să aplice și să respecte hotărârile consiliul local după cum își justifică calitatea procesuală și prin necesitatea ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă.
În privința fondului, instanța a constatat că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la concesionarea suprafețelor de teren cuprinse în contractul de închiriere comercială nr. 426 din 15.01.2002, pentru un nr. de 8 piețe, în condițiile nr.HG 577/2002, pe considerentul că pe aceste terenuri există supraedificate care ar fi proprietatea sa.
A constatat însă instanța de fond că reclamanta nu a dovedit că reține supraedificate în toate cele 8 piețe și simplul fapt că un anumit loc se numește "piață", fără să existe nici un supraedificat și fără ca acel spațiu să aibă destinația de piață, nu este suficient pentru ca reclamantei să-i fie concesionate terenurile în cauză.
A mai constatat instanța de fond că prin hotărârea nr. 364/2006, reclamantei i-au fost concesionate terenurile aferente Piețelor -, - și, iar pentru celelalte nu se justifică solicitarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
A susținut reclamanta în recurs că a dovedit prin hotărâre adoptată de consiliul local prin care i se recunoaște dreptul de închiriere, că deține supraedificate pe terenurile ce urmau a fi închiriate.
De asemenea, a susținut că este de notorietate că deține supraedificate pe acele terenuri și că nu a înțeles să facă dovada proprietății, deoarece nu s-a contestat explicit la fond dreptul de proprietate pentru supraedificatele existente pe terenuri.
A mai susținut reclamanta că demersul său procesual este întemeiat pe disp. nr.HG 577/2002, care îi conferă dreptul de a pretinde concesionarea directă fără licitație a terenurilor proprietate publică pe care se află construcții proprietatea sa.
În drept reclamanta-recurentă a invocat disp. art. 309 pct. 7,8,9 pr.civ.
Pârâtul, Primarul Municipiului B M, a solicitat respingerea recursului ( 19).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta și-a început demersul judiciar în dosarul nr. 4.274 din 13.07.2006 al Tribunalului Maramureș.
Prin această cerere de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la concesionarea tuturor suprafețelor de teren menționate în contractul nr. 426/15.02.2002.
Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, este emis de către Consiliul Local al Municipiului BMh otărârea nr. 364 din 10 iulie 2006 prin care îi sunt concesionate reclamantei, în condițiile nr.HG 577/2002, un număr de 3 terenuri aferente piețelor pe care reclamanta are construcții, respectiv P-ța -, - și din mun. B
Se constată astfel că demersul judiciar al reclamantei a fost parțial fondat, în urma emiteri hotărârii nr. 364/2006.
Sub acest aspect deci, cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 4.274/2006 ar deveni fără obiect deoarece, față de reclamantă a fost emisă hotărârea de concesionare.
Nemulțumită fiind de conținutul actului administrativ, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată în vederea anulării acesteia (dosar nr- al Tribunalului Maramureș ) prin care a solicitat, din nou, obligarea pârâților la concesionarea tuturor suprafețelor de teren.
În acest context, în mod corect instanța de fond a procedat la analiza temeiniciei refuzului autorității publice de a încheia contract de concesionare pentru toate suprafețele de teren, astfel încât sunt nejustificate susținerile reclamantei din recurs, potrivit cărora a fost surprinsă de faptul că instanța de fond a procedat la analiza dovezilor dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor existente pe acele terenuri.
Însăși demersul judiciar al reclamantei este întemeiat pe solicitarea acesteia de a se constata că este proprietara construcțiilor existente pe un teren aparținând domeniului public, astfel încât în mod firesc era necesar a depune dovezile celor susținute, așa cum impune art. 1.169 Cod civil.
În recurs, reclamanta a încercat să suplineze probațiunea, depunând declarații de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri.
Din prisma disp. art. 20 din Legea nr. 7/1996,cadastrului și a publicității imobiliare,actele fiscale depuse nu dovedesc dreptul de proprietate decât doar în mod indirect.
Dovada dreptului de proprietate se realizează prin intermediul extrasului de, sau prin intermediul unui contractului de vânzare-cumpărare autentic încheiat, să producă consecința întabulării.
Actele depuse de către reclamantă atestă obligații cu caracter fiscal și sunt generate de faptul personal al reclamantei de a se declara proprietară cu privire la unele bunuri imobile clădiri.
A prezentat autoritatea emitentă a actului administrativ atacat motivele pentru care nu se impune concesionarea tuturor suprafețelor de teren care au fost anterior închiriate reclamantei.
Cu prilejul emiterii actului administrativ atacat au fost emise acte pregătitoare care, fără a avea valoarea unor acte administrative, atestă totuși, starea de fapt ce a determinat manifestarea de voință a autorității publice.
Astfel, din procesul-verbal întocmit în 6 iulie 2006 ( 40, dosar nr- al Tribunalului Maramureș ) rezultă care au fost motivele care au determinant respingerea solicitării reclamantei de concesionare a unor terenuri.
Nu a combătut reclamanta nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs cele menționate în procesul-verbal, ca temei al respingerii parțiale a cererii reclamantei, astfel încât, în mod corect instanța de fond a constatat că demersul judiciar al reclamantei nu este întemeiat.
Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta "" B împotriva sentinței civile nr. 3.693 din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - -
Red.
Dact./2 ex./01.04.2008.
Jud.fond: felicia,.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Delia Marusciac, Gheorghe Cotuțiu
