Obligația de a face. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 88/CA/2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei, prin primar împotriva sentinței civile nr.513/CA/10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul ales al intimatei-reclamante, avocat, lipsă fiind mandatarul recurentului.
Procedura de citare este viciată cu recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că viciul de procedură cu intimata este acoperit prin prezența mandatarului ales, în ce privește procedura de citare cu recurentul este viciată nefiind respectate dispozițiile prev. de art.100 Cod procedură civilă.
Se mai constată că intimata a depus la dosar, prin registratură, întâmpinare la care s-a anexat împuternicirea avocațială.
Avocat Cac omunicat prin fax o cerere prin care solicită apelarea cauzei după ora 10, întrucât are de susținut cauze la udecătoria Sibiu.
În cauză recurentul nu a făcut dovada taxei de timbru deși a fost citat cu mențiunea timbrării.
Instanța având în vedere cererea formulată de mandatarul recurentului, lasă cauza la al doilea apel.
La cel de-al doilea apel efectuat în cauză, ora 10.30, se prezintă mandatarul ales al intimatei-reclamante, avocat, lipsă fiind mandatarul recurentului.
Instanța pentru a nu leza dreptul la apărare al recurentului, lasă cauza la ultima strigare.
La cel de-al treilea apel efectuat în cauză, se prezintă mandatarul ales al intimatei-reclamante, avocat și mandatarul ales al recurentului avocat C.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că viciul de procedură este acoperit prin prezența mandatarilor în instanță.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare mandatarei recurentei și îi pune în vedere să depună la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Mandatara recurentului se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar taxa de timbru, arătând că nu mai are alte cereri.
Mandatarul intimatului sub rezerva achitării taxei de timbru, depune la dosar chitanța nr.12 din 26 01 2009 prin care face dovada achitării chiriei.
Mandatarul intimatului invocă excepția inadmisibilității recursului având în vedere dispozițiile art.8 din Legea 550/2002, care prevede că "raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate - la secția de contencios administrativ a tribunalului - hotărârea este definitivă și irevocabilă", iar art. 10 din aceiași lege spune că "refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art.8 alin.3".
Mandatara recurentului solicită respingerea excepției invocate de mandatarul intimatului, întrucât sentința poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare având în vedere Legea 554/2004.
Instanța în deliberare respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de mandatarul intimatului, având în vedere că acțiunea de fond nu vizează nici una din condițiile reglementate de art.3, 8 și 10 din Legea 550/2002, în speță fiind aplicabile prevederile reglementate în finalul Legii 550/2002.
Reprezentanta recurentului și reprezentantul intimatei arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței, casarea sentinței și rejudecând cauză solicită respingerea acțiunii, având în vedere că în fapt acțiunea s-a înaintat în baza procedurii civile, ulterior fiind declinată competența de soluționarea la secția de contencios administrativ, totodată reclamanta nu îndeplinit procedură prealabilă reglementată de legea contenciosului.
Se mai arată de reprezentanta recurentului că intimata-reclamantă, la refuzul încheierii contractului, trebuia să urmeze calea prev.de art.10 coroborat cu art.3 din Legea 550/2002.
În ce privește calitatea procesuală, se poate observa din extrasul de carte funciară că proprietar al spațiului este Primăria prin primar, or în cauză a fost chemat în judecată Consiliul Local.
Totodată nu s-a achitat chiria pe 6 luni consecutiv iar conform pct.6 alin.3 din contractul de închiriere neplata chiriei timp de 6 luni consecutiv duce la rezilierea contractului.
Solicită cheltuieli de judecată precizând că nu deține chitanța pentru aop utea depune la dosar.
Reprezentantul intimatei cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată în cauză arată că, conform art.4 din Legea 550/2002 calitatea de vânzător o are consiliul local al comunei, or atâta timp cât legiuitorul îi conferă consiliului local al comunei calitatea de vânzător, acesta are calitate procesuală pasivă.
Se mai arată de către reprezentantul intimatei că la instanța de fond, așa cum s-a consemnat și în practicaua sentinței se arată că reprezentanta pârâtei a fost de acord cu admiterea acțiunii, respectiv cu vânzarea spațiului. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta recurentului arată că la data pronunțării sentinței a spus că este de acord cu admiterea acțiunii cu condiția respectării dispozițiilor legale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Sibiu sub dosar - după declinarea competenței materiale prin sentința civilă 1433/4.03.2008 a Judecătoriei Sibiu, reclamanta - a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local -prin Primar să se dispună obligarea pârâtului să încheie cu reclamanta contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul spațiu comercial identificat în CF 798. nr.top 133, 134 situat administrativ în comuna nr.62, iar în caz de refuz sentința să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
În drept s-au invocat prev.art. 1, 4 și următoarele din Legea 550/2002.
În fapt reclamanta susține că deși îndeplinește condițiile Legii 550/2002, pârâtul refuză nejustificat să-i vândă spațiul comercial pe care îl deține cu titlu de închiriere.
Prin Sentința nr. 513/CA/1 octombrie 2008 Tribunalul Sibiu Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul Consiliul Local al comunei să vândă reclamantei imobilul, spațiu comercial, situat administrativ în nr.62 jud. Sibiu, înscris în CF 798. nr.top. -, ce face obiectul contractului de închiriere nr. 1253/2001, prin metoda negocierii directe.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 16 al.1 din Legea 550/2002, reclamanta îndeplinește condițiile pentru a putea beneficia de cumpărarea spațiului comercial prin metoda negocierii directe fiind titulara contractului de închiriere, formulând și cerere de cumpărare încă din 2002, reiterată în anul 2007 și achitând integral chiria datorată pentru acest spațiu.
Capetele de cerere privind obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și suplinirea consimțământului pârâtului s-au respins apreciindu-se că acestea sunt premature, fiind etape ulterioare declanșării procedurii de vânzare, conform art. 10 alin.2 raportat la art.8 alin.3 din Legea 550/2002.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al comunei solicitând a se dispune modificarea în parte a hotărârii și respingerea în întregime a acțiunii.
Recurentul susține că în mod greșit instanța a apreciat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă și s-a adresat instanței în termenul de 6 luni prev.de art.7 alin.1 și 7 din Legea 554/2004.
De asemenea, instanța a apreciat greșit că pârâtul Consiliul local ar avea calitatea procesuală pasivă, căci spațiul comercial în litigiu este proprietatea Comunei -persoană juridică ce nu a fost chemată în judecată.
Pe fondul cauzei pârâtul susține că instanța a interpretat greșit prev.art. 16 din Legea 550/2002 reclamanta aflându-se în situația de excepție prev.de art. 16 al.2 din Legea 550/2002 înregistrând restanțe la plata chiriei 6 luni consecutiv. Chiar dacă reclamanta a achitat integral chiria restantă, nu a achitat dobânzile și penalitățile aferente întârzierii cu care a plătit obligația principală.
În drept s-au invocat prev.art. 304 pct.g Cod procedură civilă, art. 2,7 și 8 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinare intimata reclamantă - a invocat excepția inadmisibilității recursului, apreciind că în conformitate cu prev.art. 10 din Legea 550/2002, hotărârea primei instanțe este irevocabilă. Cu privire la recursul pârâtului solicită respingerea ca nefondat susținând că pârâtul are calitate procesuală pasivă conform art.4 din Legea 550/2002, reclamanta îndeplinind procedura prealabilă, iar pe fond a îndeplinit toate cerințele Legii 550/2002 pentru a beneficia de vânzarea spațiului, chiria fiind achitată integral chiar și la zi conform chitanței pe care o depune în recurs.
Asupra excepției inadmisibilității recursului, instanța reține:
Legea 550/2002 reglementează cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii, proprietatea privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, prin metoda negocierii directe sau după caz prin licitație publică cu vânzare.
Acțiunea reclamantei are ca obiect obligarea pârâtului Consiliul local al comunei să vândă imobilul spațiu comercial prin negociere directă în condițiile Legii 550/2002.
O atare acțiune are ca fundament juridic prev. art. 16-18 din Lege, respectiv cenzurarea refuzului nejustificat al Comisiei constituite la nivelul Consiliului local potrivit Legii 550/2002 de a vinde spațiul comercial prin negociere directă.
Prin hotărârea atacată s-a soluționat și s-a admis această cerere, fiind respinsă ca prematură cererea privind obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare în condițiile art. 10 din Legea 550/2002.
Hotărârea nu este criticată în ce privește această parte.
Față de obiectul acțiunii, de soluția primei instanțe și de limitele recursului pârâtului se constată că hotărârea pronunțată este supusă căii de atac a recursului.
[ Conform art. 27 din Legea 550/2002, care stipulează expres că ]
Dispozițiile privind caracterul irevocabil al hotărârii primei instanțe cuprinse în art. 8, 9 și 10 din Legea 550/2002 sunt de strictă interpretare și pot fi aplicate doar hotărârilor prin care s-au soluționat acțiuni având ca obiect contestarea raportului de evaluare și stabilirea prețului de vânzare, refuzul de a încheia procesul verbal la finalizarea procedurii de vânzare și respectiv refuzul vânzătorului de a încheia în termen de 15 zile de la data finalizării procedurii de vânzare contractul de vânzare cumpărare.
În speță însă, acțiunea reclamantei vizând refuzul pârâtului de a demara procedura de vânzare nu se confundă cu niciuna dintre situațiile menționate anterior.
Art. 27 din Legea 550/2002 reglementează competența instanței de contencios administrativ și pentru alte litigii decât cele prev. la art. 8, 9 și 10 în următorii termeni "alte litigii decât cele prevăzute la art. 8, 9 și 10 cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabilă.". În acest caz sub aspectul reglementării căilor de atac sunt incidente dispozițiile de drept comun cuprinse în art. 20 din Legea 554/2004 conform cărora hotărârea instanței de fond este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
În consecință excepția inadmisibilității recursului este nefondată și va fi respinsă.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse de pârât se constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește lipsa procedurii prealabile și depășirea termenului de sesizare a instanței se reține că potrivit art. 27 din Legea 550/2002 procedura prealabilă nu este obligatorie în acest tip de litigii.
Reclamanta a depus cerere în vederea cumpărării spațiului iar Comisia pentru vânzarea spațiului comercial constituită la nivelul Consiliului local potrivit Legii 550/2002 s-a pronunțat prin hotărârea din 16.01.2007 în sensul că a respins solicitarea de vânzare prin negociere directă deoarece nu era îndeplinită condiția achitării chiriei pentru spațiul în litigiu timp de 6 luni consecutiv.
În 16.07.2007 aceeași comisie, reanalizând dosarul reclamantei își menține decizia, argumentând în plus că la data depunerii cererii de cumpărare reclamanta nu era titulara contractului de închiriere.
Nu s-a probat în cauză comunicarea acestor decizii reclamantei pentru a stabili data de la care curge termenul de sesizare a instanței. În consecință, acțiunea reclamantei fiind înregistrată la udecătoria Sibiu la 24 octombrie 2007 se apreciază a fi introdusă în termenul prev. de art. 11 alin.1 lit.b din Legea 554/2004 - 6 luni de la data comunicării deciziei de respingere a cererii formulată în temeiul Legii 550/2002.
În ce privește calitatea procesuală pasivă având în vedere că se atacă un act al Comisiei emis în condițiile art. 18 din Legea 550/2002 că această comisie nu are personalitate juridică și este constituită la nivelul Consiliului local al Comunei, se apreciază că în mod corect acțiunea a fost îndreptată împotriva acestui pârât.
Mai mult, conform art. 4 al. 1 lit.a din Legea 550/2002 Consiliul local al comunei este vânzătorul spațiilor comerciale în procedura Legii 550/2002, dacă spațiile sunt în domeniul privat de interes local sau în domeniul privat al statului și în administrarea consiliilor locale.
Prin urmare și sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea corectă a legii.
În ce privește fondul cauzei în mod corect instanța a apreciat că reclamanta îndeplinește condițiile prev. de art. 16 din Legea 550/2002.
Potrivit acestui text de lege "vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului."
Reclamanta are un contract de închiriere valabil cu privire la acest spațiu comercial, a formulat cerere de cumpărare în condițiile Legii 550/2002 și așa cum a făcut dovada cu chitanța depusă în fața instanței de fond, cât și cea depusă în recurs, a achitat chiria și dobânzile aferente.
Pârâtul nu a făcut dovezi contrare, și chiar poziția exprimată de reprezentantul acestuia la judecata în primă instanță, a fost aceea de recunoaștere a acestui aspect și pretențiilor reclamantei.
Concluzionând, se constată că criticile pârâtului nu sunt fondate, nefiind incidente prev.art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă astfel că recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
În aplicarea art. 274 Cod procedură civilă recurenta ca parte căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei cu prezentul recurs în sumă de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamanta -.
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al comunei, prin primar, împotriva sentinței civile nr.513/CA/10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția comercială și de contencios Administrativ în dosar nr.-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei - suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - -încetat activitatea- semnează președintele Curții de Apel | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FM
Dact./ex.2/10 02 2009
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt
