Obligația de a face. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 88/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe revizuentul, domiciliat în comuna, sat, nr.235, județul I, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, având ca obiect - obligația de a face, revizuire formulată împotriva deciziei nr.473/CA/27.10.2008 a Curții de Apel Iași, în dosarul nr--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru revizuentul și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Avocat, pentru revizuent, solicită admiterea cererii de revizuire, considerând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, având ca temei de drept dispozițiile art. 322 punctele 2, 5 și 7 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, solicită schimbarea în totalitate a deciziei civile nr. 473/CA/27.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în sensul respingerii recursului și menținerii ca legale și temeinice a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Depune concluzii scrise și soluții din ecris.
Consilier juridic, pentru intimată, solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuentul, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art.322 din Codul d e procedură civilă, invocate de revizuent.
Instanța constatând dezbaterile închise, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia acestei curți nr. 473/CA/27.10.2008 s-a dispus:
Admite recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 615/CA/08.05.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite în parte acțiunea reclamantei contra pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Obligă pârâta să restituie reclamante taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil la data de 20 iunie 2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin nr.HG 686/2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
A reținut instanța de recurs că, taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se solicită prin acțiune, a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 au fost ulterior abrogate, pe data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce acest act normativ fusese publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și notificările Comisiei Europene referitoare la in compatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul
Concomitent și corelat cu adoptarea acestei soluții legislative, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa pe poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Totodată, pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din faptul încasării taxei speciale, găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului și a obligației de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil, cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând, prin art. 11 din nr.OUG 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare pentru autovehicul, să se restituie, pe baza procedurii stabilite prin Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să prin restituirea sumelor încasate toate litigiile născute din încălcarea Tratatului, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care art. 2141-2143Cod fiscal au fost în vigoare au produs efecte juridice, Curtea consideră că soluția compensării, chiar și după, data pronunțării hotărârii recurate, este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/26.06.2008, a Reprezentanței Permanente a României pe lângă, Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
În atare condiții, Curtea va da eficiență dispozițiilor nr.OUG50/2008, în sensul că va considera procedura instituită prin art. 11 din actul normativ citat ca fiind pe deplin aplicabilă și cazului dedus judecății, întrucât aceasta se referă în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, din faptul plății taxei speciale pentru autoturisme.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul promovat de -Administrația Finanțelor Publice I urmează a fi admis, în sensul că, modificându-se în parte hotărârea atacată, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, acestuia urmând să i se restituie de către pârât suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin parcurgerea procedurii stabilite prin Normele aprobate prin nr.HG 686/2008.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, cu invocarea prevederilor art. 322 indice 4 al unic, pct.2,5,7 al. 2 teza 1 Cod procedură civilă, constând în faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii revizuetului de obligare la plată a pârâtei privind cheltuielile de judecată din faza de recurs, și de asemenea s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, nici una din părți nesolicitând prin vreo cerere compensarea în sensul art. 116 Cod procedură fiscală.
Motivează revizuentul că instanța de fond - Tribunalul Iași - a procedat la admiterea acțiunii sale în considerarea prevederilor art. 148 din Constituția României, respectiv a art. 90&1 din Tratatul, conform cărora nici un stat membru al nu poate aplica direct sau indirect produsele altor state membre, impozite de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Instanța de recurs a motivat în admiterea căii de atac, incidența prevederilor art.116 Cod procedură fiscală, ce reglementează regimul compensărilor, deși taxa de primă înmatriculare în litigiu, - reglementată prin Codul fiscal - a fost abrogată tocmai la presiunile Comisiei europene, ce a constatat încălcarea legislației comunitare, această instituție nefiind incidentă în cauză.
Arată de asemenea revizuenta că aplicarea taxei de poluare în temeiul unui act normativ intrat în vigoare după 1.07.2008, pentru o tranzacție anterioară, are semnificația încălcării principiului constituțional al neretroactivității legii, prev. de art. 15 al. 1 din Constituție în condițiile în care conform art. 148 Constituție, dreptul comunitar trebuie aplicat prioritar de toate instituțiile statului, inclusiv de executivul emitent al prevederilor incidente în cauză.
Solicită așadar admiterea cererii de revizuire formulată în cauză, cu schimbarea deciziei 473/CA/2008 a Curții de Apel Iași în sensul obligării recurentei la restituirea sumei de 5295 lei reprezentând taxă primă înmatriculare, cu dobânda legală și cheltuieli judecată.
Intimata I prin întâmpinare solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 indice 4, din moment ce instanța de recurs prin sintagma "menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate", s-a pronunțat implicit și asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul menținerii lor.
Cât privește susținerea revizuentei privind pronunțarea instanței de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut, consideră intimata că aceasta nu se verifică, având în vedere că soluția compensării este una prevăzută de lege, respectiv prin OUG50/2008 coroborată cu Normele metodologice aprobate prin HG686/2008, iar aceste dispoziții au fost adoptate mai înainte ca acțiunea reclamantului din prezenta cauză să fi fost soluționată irevocabil, și se aflau în concordanță cu legislația europeană. Nici în ce privesc cazurile de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 și 7 Cod procedură civilă, revizuenta nu a demonstrat admisibilitatea lor în speță, întrucât nu a depus acte noi, descoperite după darea hotărârii de recurs, de natură a conduce la schimbarea soluției, și nici hotărâri potrivnice, date de instanțe în "una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate", cum prevede textul procedural în privința acestei căi extraordinare de atac.
Curtea, verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată în prezenta cauză și întemeiată, conform concluziilor scrise depuse de revizuentă, pe disp. art. 322 al unic, pct.2,5 și 7 Cod procedură civilă, constată că soluțiile expres prevăzute de text nu se regăsesc în cauză, conform argumentației de mai jos.
Astfel, considerațiile evocate de revizuentă în sprijinul admisibilității cererii sale raportat pct. 2 al art. 322 Cod procedură civilă, nu pot fi primite de instanță, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv asupra cererii reclamantului de "restituire a taxei de primă înmatriculare, în sensul admiterii în parte a cererii, raportat prevederilor legale incidente la data pronunțării instanței de recurs, criticile revizuentei vizând în realitate considerentele instanței de recurs ce au condus la soluția adoptată sub aspectul legislației aplicabile, considerente ce nu pot fi supuse cenzurii instanței de revizuire în cadrul procesual sus -citat. Cât privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța de recurs s-a pronunțat expres în sensul menținerii obligării intimatei la plata lor către reclamanta -revizuentă, prin sintagma "menține celelalte dispoziții ale sentinței".
Nici dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă nu-și găsesc incidența în cauză, argumentația revizuentei nefiind de natură a indica "înscrisurile doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere", cum se prevede în text.
Revizuenta consideră că a demonstrat incidența prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv că "nu s-au dat hotărâri potrivnice, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate", depunând la dosar practica instanțelor în cauze similare, purtate între alte persoane, ceea ce ține însă de un deziderat de unificare a practicii judiciare, excedând textului pct. 7 al art. 322 sus evocat, legislația noastră nerecunoscând instituția "precedentului judiciar" ca izvor de drept.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va proceda la respingerea cererii de revizuire promovate de reclamantul, cu menținerea deciziei 473/CA/2008 a Curții de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire introdusă de împotriva deciziei civile nr. 473/CA/27.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.03.2009
Curtea de Apel Iași:
- - -
-G -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
