Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 87/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul în contradictoriu cu intimata Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, având ca obiect refuz soluționare cerere - recurs împotriva sentinței civile nr. 289/CA din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus dovada achitării taxei de timbru cu chitanța seria - nr. - în valoare de 2,00 lei, timbru judiciar de 0,50 lei și "Note de ședință", prin care solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată pricina în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.289/CA/ din 10 noiembrie 2008, Tribunalul Vasluia respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârât pentru ca acesta să fie obligat să soluționeze plângerea penală ce a formulat în luna februarie 2008 și că, din documentația depusă, rezultă că plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, la data de 25.02.2008, reclamantului aducându-i-se la cunoștință acest fapt prin adresa nr.31/VIII/1/2008 din 27.06.2008.
Raportându-se la dispozițiile Legii nr.554/2004, prima instanță a apreciat că faptul nesoluționării unei plângeri penale nu poate face obiectul unui raport de drept administrativ, întrucât, prin legi speciale, se prevede o altă procedură de control judiciar al actelor administrative și că, în atare condiții, cererea reclamantului trebuie considerată a fi inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că se consideră vătămat în drepturile ce-i sunt recunoscute prin Constituția României, prin nesoluționarea plângerii penale ce a trimis pârâtei, că aceasta din urmă "prin trafic de influență reușește să corupă instanța" și că nu corespunde adevărului faptul că lucrarea a fost trimisă spre rezolvare Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, atâta timp cât acesta infirmă primirea, drept pentru care solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata de daune, în cuantum de 100.000 euro.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Obiectul acțiunii de față îl constituie cenzurarea pretinsului refuz nejustificat al Serviciului Teritorial Iași al Direcției Naționale Anticorupție de a soluționa o plângere - al cărui conținut reclamantul nu-l dezvăluie - trimisă în luna februarie 2008, calificată de expeditor ca fiind o "plângere penală".
Autoritatea sesizată s-a dezinvestit însă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, act de procedură pe care reclamantul nu l-a atacat, deși acest fapt i-a fost adus la cunoștință anterior datei sesizării instanței de contencios administrativ.
Faptul că adresa nr.31/VIII/1/2008 din 25.02.2008 nu ar fi fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, astfel cum se susține prin actul nr.1213/VIII/1 din 14.10.2008, nu este de natură că mai justifice cererea reclamantului de a se obliga pârâta la finalizarea unei sesizări ce nu era de competența și respectiv la plata de daune, întrucât ceea ce se reclamă este pretinsul refuz nejustificat de soluționare a plângerii, fără să se fi verificat problema competenței; neputându-se vorbi de un refuz, atâta timp cât nu se cunoaște nici măcar conținutul plângerii și nici dacă ea era sau nu de competența organului sesizat, chestiunea circuitului documentului excedând limitelor investirii instanței.
De altfel, chiar și în lipsa actului de sesizare a - Serviciul Teritorial Iași, în mod justificat prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului se referă la un act de procedură, ce este reglementat de art.222 Cod procedură penală, respectiv la o "plângere", prin care reclamantul încunoștințează organele de urmărire penală cu privire la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
Ori, plângerea, ca act de sesizare a organelor de urmărire penală, nu face parte din categoria actelor sau faptelor la care se referă art.1 din Legea nr.554/2004, întrucât regimul său juridic este guvernat de Codul d e procedură penală și nu de Legea contenciosului administrativ.
Fiind vorba de acte ale organelor de urmărire penală, respectiv de actul de dezinvestire a în favoarea unui alt organ de urmărire penală, acestea nu pot fi atacate în contencios administrativ, întrucât, conform art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, controlul legalității măsurilor dispuse de organul de urmărire penală sesizat, sau a lipsei acestora, urmează a se realiza potrivit procedurii judiciare consacrată prin Codul d e procedură penală.
Ca atare, raportat la obiectul sesizării și la regimul juridic ce guvernează activitatea autorității pârâte, în materia soluționării plângerilor formulate în condițiile art.222 Cod procedură penală, precum și la dispozițiile derogatorii ale art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, în mod justificat prima instanță a admis excepția ridicată din oficiu, având în vedere că activitatea organelor specializate în materie penală, legată de soluționarea plângerilor formulate în condițiile legii speciale, nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că reclamantul are posibilitatea de a obține controlul actelor procurorului doar în condițiile stabilite prin Codul d e procedură penală, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge cererea de recurs a reclamantului ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței nr.289/CA/10.11.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
02.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
