Obligația de a face. Decizia 909/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -27.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.909
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 138/CA din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligația de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtului recurent consilier juridic G, iar în reprezentarea reclamantului intimat, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța seria - nr.-/16.06.2009 reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1000 lei și întâmpinare, care se comunică și cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar note de ședință și adresa nr.2/1185/15.06.2009 din partea Ministerului Apărării Naționale.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în principal respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.138/4.II.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale și a obligat pârâtul să comunice reclamantului actele ce se refera strict la activitatea acestuia, respectiv extrase de pe ordinul comandantului C-N nr. 5/01.03.1996, avizul Secției Protecția Informațiilor și cifru nr. S/1/2159/11.12.1995 și dispoziția Statului general nr. S/B3/2596 din 10.08.1995.
În motivare s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 10.03.2008 reclamantul losif a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la eliberarea unor copii de pe ordinul comandantului C-N nr. 5/01.03.1996, avizul Secției Protecția Informațiilor și cifru nr. S/1/2159/11.12.1995 și dispoziția Statului general nr. S/B3/2596 din 10.08.1995, fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond, analizând excepția tardivității și prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârât, în raport de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, a constatat că termenul de 30 de zile prevăzut de aceste dispoziții legale este un termen de recomandare și nu este un termen de decădere, astfel că instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța a constatat că prin adresele aflate la filele 7, 11, reclamantul s-a adresat pârâtului în sensul comunicării unor copii de pe ordinul comandantului C-N nr. 5/01.03.1996, avizul Secției Protecția Informațiilor și cifru nr. S/1/2159/11.12.1995 și dispoziția Statului general nr. S/B3/2596 din 10.08.1995, însă acesta i-a comunicat reclamantului că nu-i poate oferi alte date referitoare la activitatea desfășurată de acesta, decât cele înaintate cu nr. CR din 12.01.2007 (fila 13 din dosarul inițial).
Pârâtul s-a apărat, arătând că informațiile solicitate de către reclamant sunt clasificate, secret de serviciu, însă prin adresa nr. A 188 din 19.01.2009, emisă de - T, aflată la fila 18 din dosar se comunică instanței la ce se referă ordinul solicitat de către reclamant și actele în baza cărora s-au efectuat modificări în acest ordin, făcând trimitere la actele solicitate a fi comunicate de către reclamant și la faptul că aceste acte privesc activitatea desfășurată de reclamant.
Reclamantul a invocat faptul că prin aceste acte a fost retrogradat într-o altă funcție și nu a fost anunțat cu privire la acest aspect, luând la cunoștință despre aceasta ulterior.
Respectiv, reclamantul a arătat în susținerea acțiunii sale că în data de 06.03.1996, în baza ordinului comandantului C-N nr. 5/01.03.1996, act în a cărui posesie nu a intrat nici până în prezent, a fost eliberat din funcția pe care o ocupa și numit într-o funcție inferioară, fiindu-i diminuat și salariul, deși a rămas cu aceleași atribuții de serviciu. Mai mult, în baza ordinului Ap. nr. 102/25.02.1998, începând cu data de 31.03.1998, a îndeplinit, prin cumul, și funcția de șef birou completare cu resurse umane din secția completare cu resurse, însă a rămas cu aceeași grilă de salarizare.
S-a mai arătat faptul că în momentul retrogradării a fost înlocuit din funcția de ofițer 2 în biroul completare cu resurse la. T, având grila de salarizare 1-2,14) în funcția de ofițer 2 în biroul de completare resurse umane din secția completare cu resurse umane la același, dar având grila de salarizare locotenent-colonel 1-2,10, fiind astfel retrogradat 4 trepte de salarizare, dar păstrând aceleași atribuții de serviciu.
Nefiind în posesia acestor acte, reclamantul nu și-a poate lămuri situația sa, privind mutarea de pe o funcție pe alta și implicit problema drepturilor bănești, astfel că în baza dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, instanța a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâtului să-i comunice reclamantului numai actele ce se refera strict la activitatea acestuia, respectiv eliberarea unor copii de pe ordinul comandantului C-N nr. 5/01.03.1996, avizul Secției Protecția Informațiilor și cifru nr. S/1/2159/11.12.1995 și dispoziția Statului general nr. S/B3/2596 din 10.08.1995, respectiv extrase de pe aceste acte.
Deși reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada acestora în cauză, cu actele aferente.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării solicitând modificarea sentinței cu aplicarea art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii.
În esență, se critică prima instanță pentru respingerea excepției privind tardivitatea introducerii acțiunii, pentru că termenul de 30 de zile prevăzut de art.22 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public nu este de recomandare, ci de decădere.
Recurentul consideră că termenul prevăzut la art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001 care prevede că: " (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei razo teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art.7" este un termen absolut, imperativ, iar sancțiunea neexercitării căii de atac prevăzută lege în termenul stabilit - prin raportate și la art.103 alin.1 Cod procedură civilă, este decăderea. Reclamantul a solicitat aceleași acte în mai multe rânduri, ultimul răspuns fiind datat 28.06.2006. Ori, la data formulării acțiunii în justiție, 10.03.2008 era decăzut din dreptul său. Cum sancțiunea decăderii o reprezintă stingerea dreptului subiectiv neexercitat, în termenul prevăzut de lege, în speță reclamantul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru valorificarea dreptului de anulare a actului atacat pe calea unui acțiuni în contencios administrativ.
Pe de altă parte, chiar și considerat termen de prescripție, dreptul la acțiune era prescris la data de mai sus, neexistând cauze de întrerupere sau suspendare.
În opinia recurentului, nu poate fi primită motivarea potrivit căreia, exercitarea unui drept de către titularul său poate avea loc oricând, fără limitare în timp, pentru că altfel s-ar îngrădi accesul la justiție. Chiar Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că, protecția dreptului nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Așa fiind, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, în deplină concordanță cu dispozițiile Constituției și legislației drepturilor omului.
Pe fondul cauzei se arată că soluția este nelegală întrucât actele solicitate sunt clasificate ca secret de serviciu și cu toate acestea Tribunalul Timișa dispus comunicarea deși, în temeiul art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.544, sunt exceptate de la liberul acces al cetățenilor următoarelor informații: "a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii".
Ori, aceste informații sunt clasificate "secret de serviciu", prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. 37/2003-clasificat "secret de serviciu" ( depus în extras), în aplicarea art.24 alin.7 și 8 și art.31 și urm. din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, art.5 din naționale de protecție a informațiilor clasificate în România aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.585/2002 și art.1 lit.a din Hotărârea Guvernului nr.781/2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu.
Același caracter îl aveau și la momentul emiterii, iar transmiterea lor în formă fizică ar fi contravenit actelor normative ce reglementează păstrarea secretului de stat și de serviciu, în acel moment, în vigoare fiind Legea nr.23/1971 privind apărarea secretului de stat publicată în 157/17.12.1971, conchide recurentul.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că sentința civilă nr.138/4.02.2009 este nelegală motiv pentru care se admite recursul pârâtului, se modifică sentința și respinge ca tardiv introdusă acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Ministerul Apărării, pentru că:
Acțiunea reclamantului este întemeiată pe prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes publici, în sensul că acesta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării în eliberarea copiilor după Ordinul comandantului C-Nnr.5/01.03.1996; avizul Secției protecția Informațiilor și cifru nr.S/ 1/2159/11.12.1995; Dispoziția Statului General nr.S/B3/2596 din 10.08.1995.
Din înscrisurile depuse în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara, unde a fost introdusă acțiunea inițial de către reclamant, rezultă că înscrisurile ce fac obiectul acțiunii au fost solicitate în mod repetat de reclamant, de la pârât, începând cu anul 2005 și până în anul 2007, potrivit filelor 6-13 din dosarul aceleiași instanțe.
Acest aspect este menționat de altfel și în acțiune, la care este atașată corespondența purtată de reclamant cu pârâtul.
Acțiunea fost introdusă la Judecătoria Timișoara la data de 10 martie 2008.
Art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001 prevede expres că în cazul când "o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art.7".
Art.7 alin.1 din Legea nr.544/2001 instituie un termen de 30 de zile pentru soluționarea cererilor în raport cu data înregistrării acestora.
Deci acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva refuzului de eliberare a informațiilor acestei legi, se introduce în termen de 30 de zile de la expirarea termenului susmenționat prevăzut de art.7 din lege.
Cum refuzul pârâtului a fost exprimat pentru prima dată prin înscrisul nr.351/27.XII.2005, depus la fila 6 din dosarul Judecătoriei Timișoara, și acțiunea s-a introdus la data de 10.III.2008, aceasta este tardivă în raport cu art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001.
Întrucât sentința Tribunalului Timișs -a pronunțat cu încălcarea acestei dispoziții legale, se admite recursul pârâtului, așa cum s-a precizat anterior, respingându-se acțiunea pe excepția tardivității.
Sub acest aspect este irelevant că reclamantul a adresat pârâtului mai multe cereri cu același obiect, pentru că și în raport cu ultimul refuz emis de pârât potrivit, înscrisului nr.431/19.II.2007, acțiunea este tardivă.
Privitor la natura juridică a termenului de 30 de zile prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.544/2001, pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, Curtea constată că este unul de decădere, conform art.105 Cod procedură fiscală, pentru că exercitarea acesteia este stabilită în termeni imperativi, înlăuntrul unui anumit termen.
În consecință, pentru motivele expuse se admite recursul pârâtului, așa cum s-a menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării împotriva sentinței civilă nr.138/4.II.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în tot sentința și respinge ca tardiv introdusă acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Ministerul Apărării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 16.VI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. O- 19.06.2009
Tehnored: - 22.06.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalului Timiș
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
