Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 607/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă Silviu
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.743/CA din 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "ordonanță președințială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin nr.743/CA/16.07.2009, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta, având ca obiect ordonanță președințială, în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.158 pr. civilă "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori dacă este cazul un alt organ cu activitate jurisdicțională".
Conform art.1 pct.1 lit. a pr. civilă judecătoriile judecă în primă instanță "toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe", iar potrivit art.2 alin.1 lit. d pr. civ. tribunalul judecă procesele și cererile în materia contenciosului administrativ.
Cererea formulată și precizată de reclamantă are ca obiect "ordonanță președințială" prin care solicită obligarea la schimbarea titularului contractului de închiriere nr.73/16.05.2003 pentru.nr.8 din B-.4A și obligarea la încetarea actelor abuzive prin emitere de HCL-uri în legătură cu acest imobil, cu obligarea la daune morale.
Instanța de fond a reținut că litigiul dedus judecății nu este unul de contencios administrativ ci unul de drept civil
Faptul că una dintre părțile în cauză este o autoritate publică nu atrage de drept competența instanței de contencios administrativ.
Chiar dacă reclamanta a invocat dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, aceasta nu a atacat actul prin care a primit refuzul de schimbare a titularului contractului de închiriere, ci a înțeles să promoveze acțiunea ca o obligație de a face, măsură ce se cere a fi luată pe calea ordonanței președințiale, în baza art.581 pr. civ.
Acest obiect principal al acțiunii (ce atrage în temeiul art.17 pr. civ. competența pentru întreaga acțiune) este de competența instanței de drept comun, în speță Judecătoria Brașov.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând instanței de recurs să desființeze sentința instanței de fond și să constate că în cauză competența aparține Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, ca litigiu de contencios administrativ, arătând că organul administrativ nu a emis nici un act administrativ referitor la cererea reclamantei de a schimba titularul contractului de închiriere nr.73/16.05.2003. Recurenta reclamantă mai arată că intimatele pârâte nu au dat răspuns cererii sale privind schimbarea titularului contractului de închiriere, înregistrată sub nr.38035/19.05.2009, împrejurare prin care i-ar fi fost încălcat un interes legitim. Recurenta reclamantă mai arată că cererile de ordonanță președințială pot fi judecate și de către secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, nefiind doar de competența judecătoriei ca instanță de drept comun, iar competența instanței de contencios administrativ este determinată de refuzul organului administrativ de a răspunde solicitării reclamantei referitor la "păstrarea unui drept care se păgubește prin întârziere", în cauză fiind aplicabile, potrivit argumentării recurentei reclamante, dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv sentința atacată, prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat Tribunalului Brașov, în contradictoriu cu municipiul B prin primar și Consiliul Local B, obligarea pârâtelor la schimbarea titularului contractului de închiriere nr.73/16.05.2003 -.nr.8, de pe numele defunctului soț al reclamantei, pe numele recurentei reclamante, iar în cazul refuzului pârâtelor, hotărârea judecătorească să dispună schimbarea titularului în sensul cerut de către reclamantă, potrivit prevederilor art.79 alin.6 și 7 din Legea nr.303/2004 republicată, raportate la dispozițiile art.27 lit.a din OUG nr.27/29.03.2006 și la art.1 din Legea nr.554/2004, pentru refuzul nejustificat al pârâtelor care au comunicat reclamantei recurente că nu poate beneficia de contractul de închiriere nr.73/2003 după decesul soțului său - titular al acelui contract de închiriere. Reclamanta a mai solicitat prin acțiune obligarea pârâtelor să înceteze actele abuzive privind repartizarea apartamentului în litigiu către alte persoane, precum și obligarea acestora la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pârâții intimați în cauză au ridicat la judecata în fond excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov în raport de obiectul acțiunii, arătând că cererile de ordonanță președințială se judecă de instanțele de drept comun care judecă în primă instanță, în fond, litigiul, astfel că este competența Judecătoriei Brașov să judece acțiunea reclamantei cu care a fost învestită instanța.
În mod corect, Tribunalul, prin sentința recurată, a admis excepția, soluționând-o cu precădere potrivit art.158 Cod pr.civ. stabilind competența în favoarea Judecătoriei Brașov ca instanță de drept comun, competentă să soluționeze litigiile civile de felul celui dedus judecății prin acțiunea introductivă a reclamantei. Instanța de fond a reținut, de asemenea corect, incidența prevederilor art.17 Cod pr.civ. în speța dedusă judecății, argument care, suplimentar, susține stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Brașov.
Instanța de recurs reține, în esență, că apartamentul în litigiu, menționat în cererea de ordonanță președințială și în cea de recurs formulate de reclamantă, a fost închiriat de intimatul pârât Consiliul Local B, prin contractul nr.73/16.05.2003, defunctului, soț al reclamantei, cu titlul de locuință de serviciu, în considerarea funcției acestuia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV (filele 2 și 23-25 dosar fond), în contract fiind incluși, ca membri de familie, atât reclamanta în calitate de soție, cât și cei doi copii rezultați din căsătorie. Contractul de închiriere a fost încheiat cu natura juridică de închiriere a unei locuințe de serviciu, mențiunea fiind expresă în acest sens pe înscrisurile ce dovedesc încheierea contractului și care sunt depuse la dosarul de fond (filele 8-9, 13, 23-26, 36, 40).
Închirierea locuinței de serviciu se realizează în regimul juridic general stabilit de Legea locuinței nr.114/1996 republicată și modificată, precum și regimul juridic special stabilit de Legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru care competența de soluționare a litigiilor în materie locativă aparține instanțelor de drept comun, anume judecătoriei, potrivit prevederilor art.1 pct.1 Cod pr.civ. în absența unor norme juridice de procedură speciale, care să stabilească o altă competență materială ori funcțională. Pe de altă parte, cererile de ordonanță președințială se judecă, potrivit dispozițiilor art.581 alin.2 Cod pr.civ. de instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului, anume judecătoria în prezenta cauză, pornind de la premisa că litigiul de fond din cauză se referă la un litigiu privind regimul juridic al locuinței închiriate, conform celor expuse mai sus, indiferent de modul în care reclamanta expune starea de fapt. Jurisprudența este unanimă în sensul inadmisibilității cererilor de ordonanță președințială în contenciosul administrativ, legea contenciosului administrativ operând cu instituția suspendării actului administrativ de care o persoană este nemulțumită. De asemenea, instanța mai constată că Legea nr.554/2004 prevede expres situațiile în care este atrasă competența instanțelor de contencios administrativ ca o competență specială, derogatorie de la dreptul comun, iar starea de fapt evocată în acțiunea introductivă a reclamantei, centrată pe solicitarea sa de modificare a titularului contractului de închiriere încheiat de defunctul său soț, în sensul înscrierii reclamantei ca fiind noul titular al contractului de închiriere excede legii contenciosului administrativ, având reglementare expresă în Legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor și actele normative conexe care detaliază drepturile cuvenite magistraților, corelate cu prevederile speciale cuprinse în Legea nr.114/1996, deci competență materială plasată în afara contenciosului administrativ.
Instanța de recurs apreciază că în cauză competența aparține instanțelor de drept comun, anume Judecătoriei Brașov în conformitate cu prevederile art.1 pct.1 coroborate cu dispozițiile art.5 și art.8 Cod pr.civ. întrucât art.79 alin.7 din Legea nr.303/2004 republicată și completată vizează în mod expres situația magistratului pensionar pentru limită de vârstă, astfel că, prin interpretarea per a contrario, rezultă că nicio altă categorie de magistrat căruia i-au încetat raporturile de muncă ori aparținători ai acestora, după încetarea raporturilor de muncă ale magistratului titular al unei locuințe de serviciu, nu vor putea invoca incidența unei competențe materiale și funcționale aparținând unor instanțe de dreptul muncii în judecarea litigiilor izvorâte din asemenea situații locative, ci numai competența de judecată de drept comun, anume competența judecătoriei arondate teritorial conform prevederilor art.5 sau art.8 Cod pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva nr.743/CA/16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va menține.
Văzând și prevederile art.274 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr.743/CA/16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă Silviu
- - - - - - -
Grefier,
Red. - 9.10.2009
Dact T- 12.10.2009/ 2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă Silviu
