Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 101/R-
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CASA NATIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței nr. 1363 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm. V,--159, județul V, intimații-reclamanți, domiciliați în Rm. V,--159, județul V și intimații-intervenienți în nume propriu, C, G, și, toți cu domiciliul procedural în B,-, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus din partea intimaților- intervenienți în nume propriu, întâmpinare. Tot prin serviciul registratură, s-a depus din partea recurentei-pârâte, o cerere prin care solicită instanței comunicarea unui exemplar de pe motivele de recurs formulate de către intimați, în vederea pregătirii apărării și depunerii întâmpinării.
Curtea constată recursul în stare de judecată, analizează actele și lucrările dosarului, iar în urma deliberării, pronunță următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.07.2008, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată Casa de Pensii V și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să le oblige a le plăti drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.2 lit.c și d din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a sentinței, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții, în calitate de funcționari publici la Casa de Pensii V, beneficiază de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, începând cu 1 ianuarie 2004, însă aceste dispoziții legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006, aprobată cu modificări de Legea nr. 417/2006.
Acest lucru contravine prevederilor art.41 și 53 din Constituția României, precum și dispozițiilor art.38 și 39 din Legea nr. 53/2003, care dispun, în mod imperativ, că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, fiind garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
În raport de cele arătate, reclamanții au solicitat acordarea drepturilor menționate, deoarece în prezent suspendarea acestora a încetat, iar potrivit art.117 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
La data de 3 septembrie 2008 (filele 10-16), au formulat cerere de intervenție în interes propriu, -, Stavre, solicitând, în calitate de funcționari publici în cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, aceleași drepturi ca și reclamanții.
Prin cererea de la filele 111-117 au formulat cerere de intervenție în interes propriu G, Hancia, C, Hancia, funcționari publici în cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi Sociale, solicitând aceleași drepturi.
Prin întâmpinarea de la filele 108-110 din dosar, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, întrucât au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006 aprobată cu modificări și completări de Legea nr.417/2006.
La rândul său, Casa Județeană de Pensii V, prin întâmpinarea de la fila 94 din dosar, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, întrucât nu s-au alocat fonduri bănești în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin sentința nr.1363/18 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți și intervenienți în nume propriu, a obligat pârâtele să acorde fiecărui reclamant și intervenient, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 1 ianuarie 2004-18 noiembrie 2008, data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație.
A fost respinsă cererea reclamanților și intervenienților de acordare a acestor drepturi pe viitor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În calitatea lor de funcționari publici la Casa de Sănătate V, respectiv la Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, reclamanții și intervenienții beneficiază de sporurile salariale prevăzute de lege, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază care nu le-au fost achitate de către pârâte, începând cu 1.01.2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii. Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât se încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia "- orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune că:"Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
În cauză, reclamanții au introdus acțiunea la data de 25 iulie 2008, iar intervenienții la data de 3 septembrie și 20 octombrie 2008, solicitând plata sporurilor menționate, începând cu 1 ianuarie 2004 și ca atare, dreptul la acțiune s-a născut distinct pentru fiecare din sporurile solicitate la expirarea fiecărei luni și după încetarea suspendării succesive dispuse de legiuitor prin actele normative arătate mai sus.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, întrucât exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Potrivit dispozițiilor constituționale menționate, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului, nu se regăsește în cauză.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive, privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de salariul de bază, de sporul pentru vechime în muncă, de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.13 alin.21 din Legea nr.161/2003 a modificat art.31 din Legea nr.188/1999, în sensul acordări sporurilor menționate începând cu data de 1.01.2004.
Aceste prevederi legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.417/2006.
În prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare, dreptul reclamanților și intervenienților a devenit actual, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile menționate se justifică, în raport de prevederile art.41 și 53 din Constituția României și art.38 și 39 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea, să aibă doar un caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților și intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional I la Convenția menționată.
Faptul că legiuitorul nu a menționat expres cuantumul acestor sporuri nu constituie un impediment, din moment ce se poate determina prin asemănare cu alte sporuri, în așa fel încât să reprezinte o anumită valoare pentru beneficiari și să nu fie simbolice. Cuantumul de 25% solicitat de reclamanți și intervenienți este rezonabil, fiind similar cu alte categorii de sporuri prevăzute de legiuitor.
De altfel, pârâtele nu au contestat cuantumul acestor sporuri, solicitând instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, întrucât au fost suspendate prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006 aprobată cu modificări și completări de Legea nr.417/2006.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public".
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți în sensul că a obligat pârâta să acorde fiecăruia, în funcție de data angajării, sporurile solicitate, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu 1.01.2004 și până la 18 noiembrie 2008, data pronunțării hotărârii.
Având în vedere împrejurarea că plata sumelor de bani, reprezentând sporurile solicitate nu a fost făcută în termen, achitarea acestor sume în prezent la nivelul exclusiv al cuantumului din momentul nașterii dreptului, ar prejudicia reclamanții și intervenienți întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași în momentul de față, datorită devalorizării intervenită în timp. Din acest motiv, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților și intervenienților sumele solicitate actualizate cu indicele de inflație, din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamanților și intervenienților de acordare a sporurilor solicitate pentru viitor, apreciindu-se că vizau un drept care nu era actual, cert și exigibil.
Împotriva entinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale ().
Pârâta a solicitat instanței să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia sporurilor salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, având în vedere faptul că nu există temei legal pentru acordarea sporurilor respective, dar și împrejurarea că dispozițiile referitoare la aceste sporuri prevăzute de art.31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin nr.OUG92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006, aprobată prin modificări și completări prin legea nr.417/2006; de asemenea, arată că bugetul de stat a fost deficitar, iar bugetul asigurărilor sociale de stat este unul auster și prin urmare nu se puteau acorda aceste drepturi, iar legiuitorul, prevăzând măsura suspendării acestora, rezultă că drepturile respective vor fi acordate la o dată ulterioară, în momentul în care bugetul asigurărilor sociale va permite acest lucru.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat.
Potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința funcționarilor publici.
Pentru acest motiv, în bugetul pârâtei nu sunt prevăzute sume pentru plata suplimentelor respective.
Ca atare, în baza art.312 alin.1-3, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți și pentru plata drepturilor salariale pe perioada 1.01.2004-18.11.2008, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, împotriva sentinței nr.1363/18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, reclamanții, și intervenienții în nume propriu, C, G, și .
Modifică în parte sentința de mai sus, în sensul că pe fond respinge acțiunea și pentru plata drepturilor salariale pe perioada 1.01.2004-18.11.2008.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./16.02.2009
GM/4 ex.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
