Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1525/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1525
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și G, ambii domiciliați în sat, com., jud. B, împotriva sentințeinr. 655 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 8 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă - complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale, reclamanții și G, în calitate de nepoți și moștenitori ai defunctului G au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului B, anularea adresei nr. 264 R/ 15.03.1961 privind suspendarea pensiei defunctului și obligarea pârâtei la plata către reclamanți a pensiei la zi, cu indexările și majorările aferente, precum și daune morale de 1 miliard lei vechi; restituirea sumei de 5800 lei din dosarul nr. 242/1948 cu majorări și indexări aferente precum și a indemnizației cuvenită potrivit Decretului - Lege nr. 118/1990.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepții, respectiv a necompetenței materiale a secției civile, a prescripției dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar referitor la persecuția politică suferită de defunctul G, a arătat că reclamanții nu pot avea calitatea de beneficiari în sensul Decretului - Lege 118/1990 întrucât, nu fac parte din categoria de moștenitori în înțelesul art. 4 și art.4(1) din decretul Lege 118/1990, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 11.03.2009, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă, spre competentă soluționare, Secției Comerciale, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani, fiind înregistrată pe rolul acesteia sub nr.1515/40/26.03.2009.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 3 iunie 2009 (fila 19), menționează reclamanții că solicită contravaloarea în lei a pensiei care i-a fost suspendată unchiului lor G, prin adresa nr. 264/R/15.03.1961; au solicitat, de asemenea, să se consemneze în încheierea de ședință, ca dosarul să fie trimis, spre competentă soluționare, unei instanțe superioare, respectiv Curții de Apel Suceava.
Prinsentința nr. 655 din 03 iunie 2009 Tribunalul Botoșania respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiul legal al cererii fiind Legea 554/2004, intrată în vigoare la 5 ianuarie 2005, acesta nu se poate aplica actelor administrative emise cu 38 de ani în urmă, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15(2) din Constituția României.
De altfel, reclamanții nu au făcut dovada calității lor de moștenitori ai defunctului G, nefiind îndreptățiți nici pe această cale la plata pensiei care a fost suspendată unchiului lor, cu majorări și indexări aferente și a daunelor morale în sumă de un miliard lei vechi.
Referitor la indemnizația prevăzută de Decretul - Lege nr.118/1990 de care ar fi trebuit să beneficieze unchiul lor pentru persecuția politică suferită, pretinsă de reclamanți în calitate de moștenitori, instanța a reținut că din categoria urmașilor, în înțelesul decretului - Lege 118/1990 - art.4(1) fac parte numai soțul (soția) celui decedat, situație în care nu se încadrează reclamanții.
Este inadmisibilă și solicitarea reclamanților privind restituirea sumei de 5800 lei aferentă anului 1948, cu indexările și majorările pretinse, întrucât suma reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, fiind depuse în instanță doar pagina 1 și 2 de pe copia legalizată a sentinței de sabotaj nr.286/10.11.1948, pronunțată în dosarul nr.242/1948 întrucât, pe de o parte, pârâta nu are calitate procesuală pasivă față de acest capăt de cerere, iar reclamanții nu și-au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului G, care a fost obligat la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs reclamanții G și, criticând-o pentru nelegalitatte și netemeinicie.
În motivare, recurenții au arătat că, instanța de fond era obligată să stabilească care era momentul din care defunctul, potrivit legislației în vigoare, putea beneficia de pensie, care a fost actul prin care a fost decăzut din dreptul de a primi pensie și care a fost perioada pentru care a fost lipsit ilegal de pensie. Totodată, au mai arătat că în mod greșit instanța a făcut trimitere la Decretul - lege nr. 188/1999, câtă vreme pretențiile lor sunt altele decât cele reglementate de această lege.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Fără echivoc, temeiul legal al pretențiilor reclamanților - recurenți îl constituie dispozițiile Decretului - Lege nr. 188/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională după căderea regimului comunist în România.
Potrivit ART. 3 alin. 2 din actul normativ citat, în forma republicată a acestuia, "în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret - lege."
Ori, în conformitate cu prevederile ART. 65 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, "au dreptul la pensie de urmaș copiii și soțul supraviețuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii".
Cum, în speță, este necontestat și, de altfel confirmat de reclamanții-recurenți G și, coroborându-se cu înscrisurile depuse la dosar, faptul că aceștia au înțeles să se prevaleze, în susținerea pretențiilor deduse judecății, de calitatea lor de moștenitori legali ai unchiului lor, defunctul G, ca nepoți de la fratele acestuia -., este evident că aceștia nu îndeplinesc condiția imperativă impusă de textele legale citate pentru a pretinde în instanță drepturile invocate. Altfel spus, calitatea de nepoți de frate ai defunctului (iar nu de moștenitori ai acestuia, în sensul legii), nu se circumscrie noțiunii de "urmași" în sensul legii - singura care le-ar fi putut conferi îndreptățirea de a sta în judecată în calitate de reclamanți respectiv, calitate procesuală activă, prin justificarea unui interes legitim.
Din această perspectivă, soluția de respingere a acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă apare ca fiind temeinică și legală, urmând a fi menținută, prin reținerea incidenței în cauză a excepției lipsei calității procesuale active, care prevalează și, în raport de care, cercetarea celorlalte aspecte invocate nu se mai impune, potrivit ART. 137 Cod procedură civilă, cu precizarea că, în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 5800 lei, cu indexările aferente, reprezentând amendă și cheltuieli de judecată decurgând dintr-un proces penal (filele 5-8 dosar fond), menținerea soluției se impune față de împrejurarea că, în cauză reclamanții - recurenți nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului, potrivit legii, respectiv prin prezentarea unui certificat de calitate de moștenitor, deși li s-a pus în vedere de către instanță (fila 29 dosar fond), sarcina probei revenind acestora în temeiul ART. 1169 Cod civil, potrivit căruia, "cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească".
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul ART. 304 pct. 9, 3041și 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și G, ambii domiciliați în sat, com., jud. B, împotriva sentințeinr. 655 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru președintele instanței
aflat în deplasare, în interes
de serviciu, semnează
Vicepreședintele instanței
Red.
Jud. -
Tehnored.
Ex. 2/03.11.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
