Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 198
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către pârâta recurentă Direcția de Muncă și Socială CSî mpotriva sentinței civile nr. 1589/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat întâmpinare, în 2 exemplare.
Avocatul depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului intimat și chitanță privind achitarea de către reclamantul intimat a onorariului avocațial în sumă de 800 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu o0bligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1589/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de reclamantul, a fost anulată Decizia nr. 387/06.05.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială C - S, fiind totodată obligată pârâta la emiterea unei noi decizii, prin care să recunoască reclamantului calitatea de persecutat politic pe o perioadă de 4 ani și 4 luni începând cu anul 1950.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în anul 1950 părinții reclamantului au fost declarați chiaburi, fiind evacuați împreună cu copii acestora, inclusiv reclamantul, astfel încât familia a fost obligată să locuiască timp de 4 ani și 4 luni într-o construcție având destinația de grajd, situată în afara localității de domiciliu, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. A mai reținut prima instanță că măsura evacuării și strămutării familiei reclamantului, ca măsura de persecuție politică, s-a răsfrânt și asupra acestuia, deși era minor la data respectivă, fiind fără relevanță că strămutarea nu s-a efectuat în mod efectiv într-o altă localitate, important fiind faptul că familia reclamantului a fost evacuată forțat din casa în care locuia și obligată să se mute în afara comunei, într-o locuință improprie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială C - S solicitând modificarea în tot, în sensul respingerii contestației reclamantului și menținerii deciziei nr. 387/06.05.2008 emisă de pârâtă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin art. 1 din Decretul Lege nr.118/1990 se instituie cadrul general al măsurilor reparatorii precum și scopul concret în sensul constituirii ca vechime în muncă și luării în considerarea la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă a timpului cât o persoană a fost persecutată din motive politice după data de 6 martie 1945.
A mai arătat recurenta că articolul 1 litera e din actul normativ menționat se referă la strămutarea într-o altă localitate, însă reclamantul nu are calitate de strămutat întrucât, prin măsura abuzivă de scoatere din locuința proprietatea familiei sale, acesta nu a fost strămutat obligatoriu, familia refugiindu-se de bună voie, în sălașul din afara comunei.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate, reiterând argumentele detaliate în cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Nu este justificat argumentul invocat de către recurentă potrivit căruia "prin măsura abuzivă de scoatere din casa proprietatea familiei reclamantului, acesta din urmă nu ar fi fost strămutat obligatoriu într-un alt loc", întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în construcția având destinație de grajd situată în afara localității de domiciliu, așa cum rezultă și condițiile dificile în care membrii familiei au fost nevoiți să trăiască în acea locație.
Evacuarea familiei din propria locuință echivalează cu o strămutare chiar dacă nu există un act emis de vreo autoritate care să folosească în mod expres expresia de strămutare.
Concluzia se impune având în vedere că familia reclamantului a fost evacuată în mod abuziv, caracterul abuziv al măsurii nefiind contestat de recurentă. A admite contrariul ar echivala cu un formalism excesiv și ar lăsa fără substanță scopul avut în vedere la emiterea Decretului Lege nr. 118/1990.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat că, așa cum rezultă din decizia nr. 201/64/23.07.1997 (fila 12 dosar fond), sora reclamantului beneficiază de aceleași drepturi recunoscute prin sentința ce face obiectul acestui recurs, fiind greu de acceptat că în privința reclamantului nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de actul normativ menționat, în vreme ce în privința unui membru al familiei, aflate în aceeași situație, au fost deja recunoscute ca fiind incidente dispozițiile legale ale Decretului Legea nr. 118/1990.
Constatând așadar că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și respingând prin urmare criticile cuprinse în cererea de recurs, Curtea va face aplicarea art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, urmând a respinge recursul ca neîntemeiat.
Totodată în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâta Direcția de Muncă și Socială CSî mpotriva sentinței civile nr. 1589/08.10.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant, în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red. /04.03.2009
Tehnored. /06.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
