Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 271/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.271
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2035 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- și împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2009, dată în același dosar, prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, intimați fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii S și reclamanta - - S - prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 august 2007, reclamanta - - S în contradictoriu cu DGFP S și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mici și Mijlocii a Județului S, a solicitat să se dispună anularea măsurii dispusă de pârâtă, de anulare a facilităților de acordare a înlesnirilor de plată și respectiv eșalonarea la plată a obligațiilor precum și anularea scutirilor reprezentând majorări de întârziere și penalități de întârziere potrivit Convenției Nr. 86 RU/6.03.2003 - măsuri comunicare prin scrisoarea nr. -/2.07.2007.
Prin sentința nr. 2035 din 20 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea așa cum a fost formulată de societatea reclamantă și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii având ca obiect excepția de nelegalitate a cap.9 pct. 5 din Ordinul nr. 216/2002 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, Convenția nr. 86 RU din 6 martie 2003 (care a stat la baza acordării reclamantei a înlesnirilor obligațiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat) a fost încheiată sub imperiul OUG 40/2002 și care avea în vedere datoriile restante la data de 21 decembrie 2001, iar contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale a fost reglementată ulterior, prin Legea 346/2002, considerente pentru care, măsura dispusă de pârâtă, apare ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs DGFP S - și în principal a arătat că în mod greșit prima instanță - prin Încheierea de ședință din 24.02.2009 - a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, în condițiile în care adresa - din 2.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii S - nu este un act administrativ în sensul Legii 554/2004; a mai arătat că, sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, sentința fiind astfel lovită de nulitate în condițiile art. 205(2) Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, a arătat că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 969 Cod civil, ceea ce ar fi impus primei instanțe să rețină că prevederea din convenție "achitarea obligațiilor curente la bugetul asigurărilor sociale" nu face nici o referire la delimitarea obligațiilor curente ce trebuie achitate în raport cu categoriile de obligații pentru care societatea reclamantă a beneficiat de înlesnirea la plată, așa încât soluția criticată este nelegală.
Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:
Prin adresa nr. - din 2 iulie 2007, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului S comunică societății reclamante, decizia sa privind pierderea de către reclamantă a eșalonării acordate la plata obligațiilor precum și anularea scutirii sumelor de 3.659,782 RON reprezentând majorări de întârziere și 38.038 RON - penalități de întârziere, cu motivarea că, urmare a verificărilor întreprinse, s-a constatat că reclamanta nu achitat începând cu 25.09.2006 obligațiile de plată privind contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajator, acestea reprezentând obligații de plată curente față de bugetul asigurărilor sociale de stat (8 dosar tribunal).
Adresa mai sus menționată, conține o măsură dispusă de autoritatea pârâtă, pentru argumentele evocate și cu consecința obligării reclamantei la plata unor sume de bani ( penalități și majorări de întârziere) către bugetul asigurărilor sociale de stat, așa încât, din această perspectivă, măsura luată de pârâtă și comunicată reclamantei reprezintă un "act administrativ" (și nu o simplă comunicare așa cum se reține în recurs) în sensul art. 2 lit. c din Legea 554/2004, iar acțiunea promovată de reclamantă care solicită anularea acestei măsuri este admisibilă.
Curtea constată ca nefondate și criticile recurentei care vizează incidența art. 105(2) Cod procedură civilă cu trimitere la art. 261 Cod procedură civilă, considerentele sentinței recurate nu pot fi calificate drept contradictorii sau dubitative, motivarea prezintă părților raționamentul instanței cu trimiteri la probe și texte legale.
Cu privire la criticile recurentei ce vizează fondul litigiului, Curtea reține următoarele:
Societatea reclamantă a fost beneficiara unor înlesniri la plata obligațiilor la bugetul de stat și/sau/la bugetul asigurărilor pentru șomaj, sens în care, a încheiat cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale Convenția nr. 86 RU din 6 martie 2003 ( 6 dosar tribunal) clauzele convenției condiționând acordarea acestor înlesniri de "achitarea de către reclamanta debitoare - la scadență - a obligațiilor curente la bugetul de stat și/sau la bugetul asigurărilor pentru șomaj (art. III pct. 1 Convenție).
Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale a fost introdusă și reglementată prin Legea 346/2002 (intrată în vigoare la o dată ulterioară datei încheierii Convenției menționată mai sus) iar, potrivit art. 1 din Lege acest tip de asigurare "reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale" iar potrivit art. 3 din aceeași Lege "asigurarea este obligatorie pentru toți cei ce utilizează forță de muncă angajată cu contract individual de muncă".
Din această perspectivă, sintagma "achitarea obligațiilor curente la bugetul asigurărilor sociale de stat și/sau la bugetul asigurărilor pentru șomaj" nu vizează numai obligațiile reglementate de actul normativ sub imperiul căruia s-a încheiat această convenție, ci, fiind dat principiul "obligativității" care guvernează "sistemul public", societatea reclamantă avea și are această obligația legală de plată - la scadență - și a celorlalte contribuții ulterioare pe care legea le creează și reglementează.
Prin urmare, Curtea constată că prima instanță a procedat la o interpretare greșită a actelor normative menționate mai sus, așa încât, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va modifica, în parte, hotărârea recurată, în sensul respingerii acțiunii - ca nefondată.
Va fi menținută dispoziția din sentință privind renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect excepția de nelegalitate a cap. 9 pct. 5 din Ordinul 216/2002 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2035 din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii S și reclamanta - - S - prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I.
Modifică - în parte - sentința 2035/2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge - ca nefondată - acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și înlătură orice dispoziții contrarii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
2ex/17.03.2010
jud. fond.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Andrieș Maria
