Contestație act administrativ fiscal. Decizia 270/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.270
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - prin reprezentat legal, cu sediul în D,-,. 2, jud. B, împotriva sentinței 1060 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 9.01.2009, reclamanta prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană, în temeiul art. 218 aliniat 2 Cod procedură fiscală, anularea Deciziei nr. 51/6.11.2008, a Deciziei de impunere nr. 6821/3/1.09.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6821/1.09.2008 în ce privește suma totală de 35.313 lei, din care 20.289 lei TVA și 15.024 lei majorări de întârziere.
În motivarea contestației, reclamanta a criticat legalitatea și temeinicia actelor de impunere, justificat de următoarele:
- controlul fiscal s-a efectuat pentru o perioadă deja suspusă inspecției fiscale;
- în mod greșit organul de control a considerat că și-a pierdut dreptul de deducere a TVA-ului, întrucât lucrările contractate pentru înființarea unei ferme de creștere a animalelor nu s-a finalizat;
- în realitate, societatea de executare a lucrărilor a demarat activitatea prin aducerea de materiale la fața locului, dar nu s-a încadrat în termenul de execuție și finalizare a lucrării prevăzut prin contract; există acte adiționale care atestă continuarea lucrărilor, contractul nefiind reziliat de drept așa cum afirmă organele fiscale; există document justificativ pentru deducerea TVA, respectiv factură, și nu există nici un document care să ateste că lucrarea nu se va încheia în viitor.
- prevederile art. 138 - 145 din Legea nr. 571/2003 nu impun ca și condiție privind deducerea de TVA aferentă investițiilor o perioadă de timp sau realizarea de venituri din investiții, cum în mod eronat interpretează organul fiscal.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Pârâta, legal citată, a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate, precum și întâmpinare la fila 50 dosar, solicitând respingerea contestației ca nefondată, întrucât:
Urmare a inspecției fiscale s-a constatat că între reclamantă și SC - SA Saf ost încheiat un parteneriat economic în vederea realizării unui obiectiv de investiții a unei ferme de creștere a animalelor, în baza căruia reclamanta a întocmit factura numărul -/22.08.2006, reprezentând contravaloarea proiect tehnic cu utilități, aceasta fiind achitată cu ordin de plată la data de 30.08.2006.
Suma totală de 20.289 lei reprezentând TVA a fost dedusă inițial de către reclamantă, iar cu ocazia inspecțiilor fiscale anterioare s-a stabilit legalitatea operațiunii de rambursare a TVA-ului facturat de către contestatoare.
Prin controlul efectuat ulterior s-a constatat faptul că lucrările contractate nu au fost finalizate și nici măcar începute, motiv pentru care s-a reținut aplicarea disp. art. 145 din Legea nr. 571/2003, fiind luată măsura de a nu se acorda reclamantei dreptul de deducere TVA întrucât investiția nu a contribuit la realizarea de operațiuni taxabile.
Prin sentința nr. 1060 di 21.10.2009, Tribunalul Botoșania respins contestația ca nefondată reținând în esență că, potrivit art. 145 din Legea nr. 571/2003 achiziția efectuată de reclamantă, reprezentată de construirea unei ferme, poate conferi acesteia dreptul de deducere a TVA-ului numai dacă are loc finalizarea obiectivului de investiții, neavând relevanță dacă nefinalizarea lucrărilor este din culpa reclamantei sau a partenerului său economic.
În ce privește reverificarea pentru o perioadă deja supusă inspecției fiscale, instanța a reținut că din raportul de expertiză a rezultat existența unor informații transmise de Activitatea de inspecție fiscală I referitoare la faptul că lucrările contractate nu au fost finalizate.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, arătând că în cauză nu au intervenit date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali care să justifice reverificarea perioadei pentru care s-a făcut deja inspecția fiscală.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că pe baza contractului nr. 843 din noiembrie 2005 și a facturii fiscale nr. - din 12.08.2006 a achitat cocontractantului SC SRL P suma de 122.200 lei, că acest contract nu a fost reziliat cu prelungit, astfel încât în mod corect s-a dedus TVA și ulterior s-a obținut rambursarea acestuia pentru suma achitată și că nu există o normă legală care să impună ca o condiție privind deducerea TVA aferentă construcției, finalizarea acesteia într-o anume perioadă de timp.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Deși adresa nr. C/4344 din 11.07.2008 emisă de DGFP I nu a fost depusă la dosar, existența și conținutul ei sunt atestate de expertul numit în cauză, în raportul de expertiză acesta reproducând cele mai importante mențiuni: din adresa C/4344 din 11.07.2008 emisă de DGFP I - Activitatea de inspecție fiscală I - Serviciul de inspecție fiscală persoane fizice, rezultă că în urma unor verificări încrucișate solicitate de către DGFP P s-a constatat că un număr important de asociații familiale au încheiat contracte de parteneriat cu SC - SA cu scopul înființării de ferme de creștere a animalelor. În baza acestor contracte, asociațiile au plătit avansuri, deducând TVA, către SC SRL P pentru demararea construirii fermelor de creștere a animalelor. În adresă se mai arată că lucrările de construcție trebuiau demarate la sfârșitul anului 2005 și că în prezent conform răspunsului DGFP P lucrările de construcții nu au fost finalizate, nici măcar începute, contractele de construcție fiind reziliate de drept, datoriile asociațiilor către bancă fiind cesionate către SC - SA. Urmare a celor mai sus menționate se înaintează și o listă cu 23 de -uri în vederea analizei și aplicării tratamentului fiscal legal.
Raportând aceste constatări la dispozițiile art. 105 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală și la dispozițiile art. 102.4 din Normele metodologice de aplicare a acestuia, Curtea consideră că datele relevate de adresa menționată au justificat reverificarea perioadei în discuție, aceste date nefiind cunoscute inspectorilor fiscali care au făcut prima verificare.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că indiferent de motivele pentru care investiția constând în fermă de creștere a animalelor nu s-a realizat, aceasta echivalează cu inexistența unei achiziții în sensul dispozițiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003, operațiunile taxabile viitoare în considerarea cărora s-a acordat recurentei dreptul de deducere al TVA pentru studiul de fezabilitate și pentru construirea efectivă a fermei, fiind în acest moment iluzoriu. Aceasta pentru că societatea comercială cu care s-a încheiat contractul de construire nu a respectat condițiile acestui contract, fiind în momentul de față supusă procedurii insolvenței, procedură în care recurenta va putea obține valoarea integrală a prețului achitat, așadar și suma reprezentând TVA, la restituirea căreia a fost obligată prin decizia de impunere contestată.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - prin reprezentat legal, cu sediul în D,-,. 2, jud. B, împotriva sentinței 1060 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
2ex/08.03.2010
jud.fond.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Andrieș Maria
