Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR.485 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta pârâtăDirecția de Muncă și Socialăcu sediul în S M,-, jud. S în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M,-,.21, jud. S M, împotriva sentinței nr. 194/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic Decretului Lege 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata reclamantă - personal, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus întâmpinare (2 ex.), după care:
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului pe ruta S M - O și retur, conform biletelor depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 194/01.04.2009 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta domiciliată în S M,-,. 21 jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S M cu sediul în S M,-, jud. S M în sensul că, a anulat Decizia nr. 6/05.01.2009 și Decizia nr. 40/27.11.2008 emise de Direcția de Muncă și Socială S M, antecesoarea pârâtei.
A constatat îndreptățirea reclamantei de a beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada martie 1949 - februarie 1954.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei de soluționare a cererilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 înregistrată sub nr. 40/17.11.2008, reclamanta a solicitat autorității publice pârâte să îi recunoască drepturile prevăzute de acest act normativ. Alăturat cererii sale, reclamanta a depus Referatul comisiei de pe lângă Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Comunei, declarațiile martorilor și.
Prin Decizia nr. 40/27.11.2008, Direcția de muncă și Socială SMa respins cererea reclamantei, apreciind că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. d și alin. 4 din Decretul -Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei Decizii, reclamanta a formulat plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Lege nr. 554/2004, plângere care a fost respinsă prin Decizia nr. 6/05.01.2009 pe motivul că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană persecutată din motive politice.
Potrivit art. 1 din Decretul -Lege nr. 118/1990, "constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsa privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitiva sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o alta localitate.
(3) Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se considera ca vechime în munca un an și șase luni.
(4) prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în munca, dacă persoanele în cauza fac dovada ca nu au putut sa se încadreze în munca în funcții pentru care aveau pregătirea profesională", iar potrivit art. 8 din același act normativ, " dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege."
Instanța de contencios administrativ apreciază că, atât prin probele administrate în cauză cât și prin probele administrate în cauză, respectiv Referatul comisiei de pe lângă Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Comunei, declarațiile martorilor și și declarațiile martorilor și date în fața instanței rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamanta împreună cu familia acesteia au fost persecutate pe motive politice începând în mod oficial cu luna martie a anului 1949, dată când tatăl reclamantei a fost trecut pe lista de chiaburi.
În perioada în care reclamanta fost minoră aceasta a făcut dovada persecuției sale politice și a domiciliului obligatoriu prin faptul că aceasta, datorită originii sale sociale a fost exmatriculată de la Liceul Pedagogic din
După ce reclamanta a devenit majoră, pentru a-și asigura mijloacele de existență și pentru că nu a mai suportat persecutarea constantă a acesteia, reclamanta a fost obligată să-și mute domiciliul în municipiul S
Tot din probele administrate în cauză rezultă și faptul că, datorită originii sale sociale reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă și s-a putut angaja doar în luna februarie a anului 1954, și doar ca urmare a faptului că ș-ai ascuns originea socială.
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. d) și e) din Decretul - Lege nr. 118/1990 și a făcut dovada că nu s-a putut încadra în muncă pentru funcții pentru care avea pregătire profesională, motiv pentru care, deciziile emise de pârâtă prin care s-a respins solicitarea reclamantei de a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ sunt netemeinice, fiind date cu interpretarea eronată a probelor administrate de către reclamantă.
Prin urmare, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ. art. 8 alin. 5 din Decretul - Lege nr. 118/1990 și a textelor de lege amintite, instanța urmează să admită acțiunea reclamantei să anuleze actele administrative contestate și să constate îndreptățirea reclamantei de a beneficia de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 pentru perioada martie 1949 - februarie 1954,fără a acorda cheltuieli de judecată în cauză potrivit art. 274 proc. civ. acestea nefiind solicitate de reclamantă, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințeîn termen legal, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs Direcția de Muncă și Protecție Socială SMs olicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe prevederile articolului 304 punct 5,8 și 9 cod procedură civilă, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare și interpretare a prevederilor articolelor 1 și 8 din Decretului Lege 118/1990.
Astfel arată recurenta, conform articolului 1 din Decretului Lege 118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, timpul cât o persoană după data de 6 martie 1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliu obligatoriu, dar numai cu condiția cuprinsă în același articol și anume "dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională."
Reclamanta cu documentele depuse la dosar, nu a făcut dovada că ar fi avut stabilit domiciliu obligatoriu, ci doar că tatăl figurează pe lista chiaburilor comunei jud. În același sens aceasta nu a dovedit nici faptul că nu s-ar fi putut încadra în muncă în funcții pentru care avea pregătirea profesională, în perioada respectivă.
Proba cu martori administrată, nu era relevantă pentru admiterea acțiunii, astfel că solicită admiterea recursului și menținerea deciziilor nr. 6/05.01.2009 și nr. 40/27.11.2008.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Contrar susținerilor recurentei, așa cum rezultă din probele administrate, în perioada vizată fiind minoră a avut domiciliul obligatoriu împreună cu părinții săi. Deși la acea dată ar fi trebuit să fie elevă, i-a fost interzisă orice pregătire profesională ori școlară, fiind exmatriculată de la Liceul Pedagogic din S tocmai pe motive de apartenență socială a tatălui.
Imposibilitatea găsirii unui loc de muncă din aceleași motive și "origini sociale " au continuat și pe perioada majoratului, astfel că abia în februarie 1954 a reușit să se încadreze, stabilindu-se în S
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile articolului 304 ind.1 cod procedură civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței ca urmare a greșitei interpretări a prevederilor articolului 1 și 8 din Decretului Lege 118/1990 sunt nefondate.
Din chiar textul legal citat de recurentă, articolul 8 din Decretului Lege 118/1990, rezultă că dovedirea situațiilor prevăzute la articolul 1 din același act normativ se poate face cu acte oficiale, iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În aceste condiții tocmai respectând textul legal mai sus arătat, instanța de fond a administrat proba testimonială pe care a coroborat-o cu înscrisurile eliberate de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Comunei.
Văzând că din probele administrate rezultă că pe perioada minoratului reclamanta a fost persecutată politic fiindu-i stabilit domiciliu obligatoriu împreună cu părinții săi și mai apoi exmatriculată de la Liceul Pedagogic și că ulterior datorită originii sale sociale, i s-a desfăcut contractul de muncă, în mod corect instanța de fond a stabilit că este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Decretului Lege 118/1990 pe perioada solicitată.
Nici critica recurentei referitoare la netimbrarea acțiunii, nu este fondată câtă vreme, deși scutită de legiuitor, reclamant și-a timbrat cererea conform dovezii de la fila 6 din dosarul de fond.
În temeiul dispozițiile articolul 274 cod procedură civilă, urmează a fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 9 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDirecția de Muncă și Socialăcu sediul în S M,-, jud. S în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M,-,.21, jud. S M, împotriva sentinței nr. 194/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 9 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/5.11.2009
Jud fond
Dact./10.11.2009
2 com
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
