Obligația de a face. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR. 482 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind pentru soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă- SRLcu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂcu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B,împotriva sentinței nr. 540/CA/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.83 din 03.08.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța seria - - din 14.10.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei,intimata a depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei precizează că s-a inițiat procedura insolvenței împotriva societății recurente, situație în care este necesar citarea acestei părți prin administratorul judiciar. Solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar încheierea privind deschiderea procedurii.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru ca reprezentatul recurentei să depună la dosar înscrisuri pentru dovedirea situației de fapt.
La a doua strigare a cauzei, reprezentantul recurentei precizează că pe rolul Tribunalului Bihor există înregistrat dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței, însă nu s-a numit în cauză lichidator judiciar. Solicită suspendarea judecării prezentei cauze în baza articolului 244 alin 1 cod procedură civilă, așa cum a solicitat intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, până la soluționarea dosarului de faliment.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și susținută de reprezentantul recurentei, deoarece la această dată nefiind deschisă procedura de faliment a recurentei, aceasta are deplină capacitate de reprezentare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prin concluziile scrise s-a excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepție cu privire la care recurenta nu avut ocazia să se pronunțe.
Precizează că prevederile Legii 550/2002 nu sunt incidente în speță, așa cum în mod eronat a reținut prima instanță.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Spațiul în litigiu a fost folosit de recurentă o perioadă îndelungată, în baza unui contract de închiriere, aceasta a avut și o promisiune de vânzare a spațiului, așa cum reiese din adresa nr. 53394/16.03.2008. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 540/2009 Tribunalul Bihora respins, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O,-, -.3, județul B, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O cu sediul în O, județul
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat la data de 16.01.1995 contractul de închiriere nr.14 cu de Consum O având ca obiect spațiul din O, str. - ( - -) nr.37 în suprafață de 100 mp destinat activității comerciale ( depoziten gros).
Contractul a fost ulterior prelungit, încheindu-se contractele din 06.08.2005, respectiv 06.01.2006.
Din raportul de specialitate nr.-/16.05.2007 întocmit de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului O rezultă că în urma verificărilor efectuate pentru stabilirea situației juridice a spațiului din litigiu rezultă că acesta a făcut obiectul unei convenții încheiate în anul 1994 între Inspectoratul Școlar al Județului B și de Consum O, prin care se transmitea în favoarea acesteia din urmă folosința gratuită asupra imobilului.
Întrucât Inspectoratul Școlar a confirmat că spațiul nu se află în evidențele patrimoniale ale acestuia, s-a dispus de către Primarul Municipiului O preluarea imobilului în patrimoniul municipalității.
De altfel, apartenența acestuia în patrimoniul Municipiului O rezultă și din înscrierile de CF 3622 O potrivit cărora imobilul - teren identificat cu nr.top 3906/2 a fost dobândit de Comunitatea Orașului O în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.03.1900.
Ulterior, terenul își reducea suprafața și se transcrie în CF 6728 O în proprietatea privată a Municipiului
Prin HCL nr.388/31.05.2007 a Consiliului Local O s-a aprobat încheierea unui contract de închiriere asupra spațiului cu reclamanta, pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii cu acordul părților, sens în care s-a încheiat contractul de închiriere din data de 23.01.2008.
La data de 21.02.2008 reclamanta a înregistrat la autoritatea pârâtă cererea nr.53394 () prin care solicita aprobarea cumpărării imobilului situat în O,- reprezentând în natură spațiu comercial și teren.
Prin adresa din data de 16.03.2008 pârâtul i-a comunicat reclamantei că a luat act de solicitarea sa și că urmează să-i comunice, în continuare procedurile legale ce se impun în vederea soluționării în mod favorabil a cererii sale.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din Legea nr.550/2002 "vânzarea spatiilor comerciale, de prestari de servicii si de productie catre comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing,încheiat în conditiile legii si valabil la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe"
Potrivit art.18 comisia comunica solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.
Daca solicitantul se încadreaza în conditiile prevazute la art. 4 lit. b) si la art. 16, se trece la negocierea directa a vânzarii spatiului.
În articolele următoare, legiuitorul a reglementat procedura de vânzare a acestor spații comerciale prin licitație publică cu strigare, procedură care devine incidentă ori de câte ori nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 lit.b și art.16 din lege.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta nu este îndreptățită la încheierea contractului de vânzare cumpărare prin negociere directă.
Astfel, deși nu se poate reține vreo culpă în sarcina acesteia pentru neexercitarea intenției de a cumpăra în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, contractul său de închiriere fiind încheiat ca unnon dominuslegiuitorul nu face nici o distincție și nu pomenește de vreo situație excepțională în care comercianții sunt repuși în termen, iarubi lex non distiguit nec nos distinguere debemus.
Pe de altă parte și esențială în pronunțarea soluției de respingere a cererii reclamantei, este situația juridică a imobilului care se află în patrimoniul Municipiului O și nu a Statului Român.
Ori, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.550/2002 "prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local".
Nu se poate face abstracție de această realitate și nici confuziune între patrimoniile celor 2 entități, întrucât dreptul de proprietate este recunoscut și protejat de lege, iar titularul său are dreptul de a se bucura și de a dispune în mod liber de acel bun.
Pronunțarea unei soluții contrare constând în obligarea proprietarului - Municipiul O - să înstrăineze dreptul de proprietate, împotriva voinței acestuia și în lipsa unui temei legal, ar echivala cu încălcarea flagrantă a principiilor statului de drept, a dispozițiilor art.480 civil, art.41 al.2, teza I și al. 3 din Constituție precum și ale art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.
Făcând aplicarea principiului proporționalității, instanța reține că apărarea acestor valori primează față de interesul particular al reclamantei care motivează că a plătit o chirie exorbitantă și a suportat toate costurile cu întreținerea și repararea imobilului creându-i-se iluzorie de a deveni proprietară a acestuia, întrucât obligația suportării acestor cheltuieli îi revenea în temeiul contractului de închiriere.
Împotriva acestei sentințe, în termen, legal timbrat a formulat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Cu ocazia susținerii recursului, recurenta a solicitat în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât s-a invocat prin concluziile scrise excepția de inadmisibilitate a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile articolul 304 punct 8 și 9 cod procedură civilă, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare prevederilor articolului 1 și 16 din Legea 550/2002.
Astfel arată recurenta, instanța de fond reține în mod greșit că reclamanta nu este îndreptățită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin negociere directă, raportat la textele legale mai sus arătate, precum și că ar exista un motiv de inadmisibilitate a admiterii acțiunii ca urmare a apartenenței imobilului patrimoniului Municipiului O, aspect invocat doar prin concluziile scrise.
Soluționând cauza în această manieră, instanța de fond a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea exercitării dreptului la apărare, ceea ce ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
La respingerea acțiunii, instanța a avut în vedere apărare pârâtului inserată în cuprinsul concluziilor scrise, prin care acesta a invocat faptul că spațiul comercial în discuție formează proprietatea privată a Municipiului O și nu a Statului Român. Reținând acest aspect s-a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile Legii 550/2002 ce stabilesc cadrul judiciar pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii proprietatea privată a statului aflată în administrarea consiliilor județene.
Aceste aspecte, nu au fost invocate de o manieră care să permită reclamantului să-și exprime contraargumentele, cu atât mai mult cu cât s-a invocat o hotărâre consiliului local nr. 388/2007 în temeiul căreia s-a aprobat înregistrarea în evidențele patrimoniale ale Direcției Patrimoniu a imobilului situat în O,-, jud. B, în baza Raportului de Evaluare întocmit prin grija Direcției de Patrimoniu și care a avut ca și consecință evidențierea acestuia în domeniul privat al Municipiului
Această hotărâre de consiliu local, arată recurenta ridică serioase semne de întrebare în condițiile în care întabularea terenului s-a făcut prin eforturile exclusive ale reclamantei abia în anul 2008.
În același sens, arată recurenta că este discutabilă și calitatea de proprietar a Municipiului O, confirmată de seculara înregistrare în CF 3622 O, în anul 1900.
Din ansamblul probelor administrate, chiar înscrisuri emanate de la pârât rezultă că reclamanta a avut un aport hotărâtor în clarificarea situației juridice a terenului și aceasta se explică tocmai datorită faptului că era o persoană interesată ca urmare a unei îndelungate folosințe, cât și a promisiunilor de încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare, dovedite cu adresa 53394/16.03.2008.
Intimata Consiliul Local O - Administrația Imobiliară Oaf ormulat întâmpinare, prin care a arătat că solicită respingerea ca nefondată a recursului.
Esențial în pronunțarea soluției instanței de fond a fost situația juridică a imobilului care se află în patrimoniul municipiului și nu a statului Român. Cum dispozițiile articolului 1 din Legea 550/2002, stabilesc cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii, proprietatea privată a Statului Român, soluția de respingere a acțiunii este legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Critica recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței ca urmare greșitei aplicări articolelor 1 și 16 din 550/2002 sunt nefondate, instanța de fond reținând corect în temeiul probelor administrate că reclamanta a încheiat contractul de închiriere cu un non dominus. Acest aspect îi era cunoscut reclamantei care în demersurile sale de a rezolva situația de cf a terenului, a aflat că în CF 3622 era înscris încă din anul 1900 comunitatea orașului O în temeiul unui contract de vânzare cumpărare.
Pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiată pre prevederile Legii 550/2002 o condiție esențială și care trebuia să fie cunoscută de reclamantă este aceea ca imobilul a cărui vânzare se solicită, să se afle în proprietatea privată a Statului Român și să fie în administrarea consiliilor județene sau consiliilor locale.
În acest context, nu pot fi reținute criticile recurentei conform cărora instanța ar fi respins acțiunea pe calea excepției de inadmisibilitate invocată prin concluziile scrise, deoarece acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată tocmai reținându-se că proprietarul Municipiul O nu poate fi obligat împotriva voinței sale și în lipsa unui temei legal să-și înstrăineze un bun.
Chiar dacă prin Hotărârea Consiliului Local nr. 388/31.05.2007 Consiliul Local Oaa probat încheierea unui contract de închiriere asupra spațiului cu reclamanta pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii cu acordul părților urmată de încheierea contractului din 23.01.2008, fiind dovedit cu probele administrate în cauză că imobilul a cărui vânzare se solicită aparține Municipiului O și nu Statului Român, acțiunea reclamantei era lipsită de temei legal.
Precizarea recursului în sensul casării cu trimitere spre rejudecare în scopul punerii în discuție a excepției de inadmisibilitate precum și a respectării dreptului la apărare a reclamantei nu poate fi admisă în principal pentru că motivul de recurs a fost invocat cu ocazia susținerii recursului, respectiv cu încălcarea prevederilor articolului 303 cod procedură civilă și în subsidiar pentru că acțiunea a fost respinsă ca nefondată pentru neîndeplinirea cerințelor legale.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL O - ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B,împotriva sentinței nr. 540/CA/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/5.11.2009
Jud fond
Dact.G/10.11.2009
2 com
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
