Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
Decizia NR. 481 /CA/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă- SRLcu sediul în O, șos. -, nr.45,judetul B în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECTIA FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI cu sediul în C N, nr.19, judetul C, împotriva sentinței nr. 48/CA/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă - avocat în baza împuternicirii avocațiale din 15.10.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei achitată prin chitanța seria - -BH din 25.09.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de articolul 14, 15 din Legea 554/2004, recurenta reclamantă a achitat impozitul datorat la Trezoreria O, având punct de lucru în și nu la Trezoreria C, este vorba de un venit la bugetul de stat și nu la bugetul local. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 48/CA/26.01.2009 Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității cererii și a respins ca nefondată cererea de suspendare a efectelor actului administrativ fiscal atacat, precizată și formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut referitor la excepția de inadmisibilitate invocată, că este nefondată pentru următoarele considerente:
Art.14 din Legea nr.554/2004 dă posibilitatea persoanei vătămate de a solicita instanței de judecată după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 să dispună în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente suspendarea executării actului atacat până la pronunțarea instanței de fond.
Este adevărat că în formularea inițială a cererii de suspendare a executării silite, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite a nr.-/1272 și a Titlului Executoriu nr.2725/29.02.2008 emise de intimată, situație în care excepția de inadmisibilitate invocată prin prisma disp. Legii nr.554/2004 ar fi întemeiată, însă pe parcursul judecării în fața primei instanțe în primul ciclu procesual, reclamanta și-a precizat cererea în sensul solicitării suspendării actului administrativ constând în Decizia de impunere nr.3/2008 în temeiul art.14,15 din Legea nr.554/2004, astfel încât față de această precizare de acțiune, excepția de inadmisibilitate invocată apare ca nefondată.
În ceea ce privește fondul cererii de suspendare a actului administrativ atacat, respectiv a Deciziei de impunere nr.3/2008, instanța de fond a constatat următoarele:
Conform art. 14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din examinarea acestui text de lege rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat trebuie îndeplinite două condiții respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art.2 lit. t din Legea nr.554/2004 cazuri bine justificate sunt cele care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar conform art.2 lit. s din același act normativ paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale speței, fiind necesară o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentată de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz bine justificat de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ atacat și nici existența unui prejudiciu iminent care s-ar cauza în cazul în care nu s-ar suspenda executarea actului administrativ atacat. De altfel, suspendarea executării actului administrativ se dispune în cazuri excepționale întrucât actul administrativ se bucură de o prezumție relativă de legalitate așa cum de altfel s-a și pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în numeroase decizii de speță precum și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 257/27.10.2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat, reclamanta - SRL, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 3/08.01.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului se arată că prima instanță a respins în mod neîntemeiat cererea de suspendare cu toate că erau îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 14 din Legea 554/2004.
Astfel, în ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ se arată că prin acesta s-a constat faptul că recurenta a virat integrat impozitul pe venitul din salarii la Administratia Financiară din O pentru perioada 1.08.2003 - 31.08.2006. Totuși, Administrația Financiară Pentru Contribuabili Mijlocii a stabilit prin Decizia de impunere un debit suplimentar de 26.361 lei, sumă pe care recurenta ar trebui să o achite de 2 ori.
Plata impozitelor care constituie venituri la Bugetul de stat, efectuată către oricare dintre reprezentanții statului, reprezintă o plată valabilă de natură a stinge obligațiile fiscale. În acest sens dispozițiile articolului 114 alineat1 din OG 92/2003 prevăd că plățile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor și a altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată, situație în care recurenta apreciază că a realizat o plată valabilă în momentul în care a achitat obligațiile fiscale reprezentând impozit pe venituri din salarii, la Trezoreria
Referitor la prevenirea unei pagube iminente, recurenta consideră că și această condiție este îndeplinită, deoarece din documentele contabile depuse la dosarul cauzei rezultă existența unor datorii scadente față de terți, care ar prejudicii ireparabile societății prin neachitarea la termen, constând în deposedarea de anumite bunuri deținute în baza unui contract de leasing sau prin rezilierea unor contracte cu diverși furnizori de materiale.
Recursul nu este motivat în drept cu referire la dispozițiile articolului 304 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C, se solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece circumstanțele concrete ale speței, așa cum au fost acestea prezentate și dovedite de către recurenta reclamantă, nu conturează existența unei îndoieli în privința legalității actului administrativ și nici a unui prejudiciu material, viitor și previzibil.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în baza dispozițiilor articolului 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este întemeiat.
Conform dispozițiilor articolului 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță, recurenta reclamantă a invocat faptul că prin Decizia de impunere nr. 3/2008, s-au stabilit obligații suplimentare de plată reprezentând impozit pe veniturile din salarii pentru perioada 01.08.2003- 31.08.2006 deși a achitat aceste obligații către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O.
Verificând înscrisurile de la dosar, instanța de recurs constată că Decizia de impunere nr.3/2008 emisă de Administrația Financiară Pentru Contribuabili Mijlocii C, are la bază raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 7 ianuarie 2008 de către același organ fiscal (fila 8 ). În cuprinsul acestui raport de inspecție se ține faptul că în urma efectuării controlului fiscal la punctul de lucru CNs -a constat că societatea recurentă nu a declarat punctul de lucru din C (prin declarația 060) pentru angajații cu locul de desfășurare al activității în C N, pentru cei 5 angajați ai acesteia, cu privire la care societate recurentă era obligată să înregistreze distinct și să vireze pentru punctul de lucru C, impozit pe veniturile din salarii, începând cu 01.08.2003.
Se mai reține de asemenea în același raport că recurenta a înregistrat și virat impozitul pe veniturile din salarii pentru angajații cu contract de muncă cu loc de desfășurare a activității C N, la unde a și virat întreg acest impozit, pentru perioada 01.08.2003 - 31.08.2006, iar pentru perioada 01.09.2006 - 31.08.2007 a declarat parțial și achitat impozit pe veniturile din salarii la C N, motiv pentru care echipa de control a stabilit debit suplimentar pentru impozitul pe veniturile din salarii pentru întreaga perioadă cuprinsă între 01.08.2003- 31.08.2007, în sumă totală de 26.361 lei.
Din cuprinsul acestui raport rezultă faptul că organul fiscal a recunoscut faptul că pentru perioada 01.08.2003 - 31.08.2006 recurenta a achitat în întregime la organele fiscale din impozitul pe veniturile din salarii pentru angajații cu locul de desfășurare al activității C N, dar cu toate astea, pentru că virarea acestui impozit trebuia să se facă către organele fiscale din C N, a luat în considerare și această perioadă la stabilirea debitelor suplimentare de plată, ori recurentul afirmă că în această situație ar achita de 2 ori la bugetul de stat aceeași obligație.
În raport de aceste aspecte, instanța constată că s-a făcut dovada unui caz bine justificat, deoarece aspectele invocate sunt de natură a crea o vădită aparență de nelegalitate a actului administrativ fiscal.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța constată că și aceasta este îndeplinită deoarece, prin executarea actului administrativ, având în vedre cuantumul mare al sumei datorate, ar duce la crearea unei incapacități de plată și o blocare întregii activități a societății, cu atât mai mult cu cât aceasta are în derulare contracte de leasing, cu rate scadente și contracte comerciale încheiate cu diverși furnizori de materiale și față de acre trebuie să-și achite obligațiile contractuale.
Pentru aceste considerente, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3/2008 emisă de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C, situație în care în baza dispozițiile articolul 304 punct 9 și articolul 312 alineat1 cod procedură civilă, va admite recursul va modifica în totalitate sentința atacată și va admite cererea de suspendare e executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată sub dosarul nr- care are ca obiect anularea acestui act administrativ. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către partea recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă- SRLcu sediul în O, șos. -, nr.45, judetul B în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECTIA FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI cu sediul în C N, nr.19, judetul C, împotriva sentinței nr. 48/CA/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamanta- SRLO, în contradictoriu cu pârâtaDIRECTIA FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 3/08.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Bihor privind anularea actului administrativ fiscal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.S/22.10.2009
Jud fond
Dact.G/22.10.2009
2 com/28.10.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
