Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 529/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 4 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr. 55/CA din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătoarea intimatei-reclamante depune la dosar copie de pe cererea formulată către recurenta-pârâtă și înregistrată la aceasta sub nr. 5889/16.08.2007. Arată că nu are alte cereri prealabile și mai depune două înscrisuri: sentința civilă nr.1010/2008 a Tribunalului Constanța și decizia nr. 993/2008 a C ce privesc pe fratele intimatei-reclamante, prin care i s-a stabilit acestuia calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990 rep.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Apărătoarea intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond întrucât aceasta nu a avut în vedere înscrisurile și depozițiile de martori autentificate de notar public existente la dosarul cauzei care dovedeau faptul că intimata-reclamantă, împreună cu familia sa, a fost strămutată cu forța și a avut domicilii obligatorii în perioada 1940-1956. Consideră că toate strămutările și domiciliile obligatorii avute, cu toate urmările ce au decurs din acestea, au fost consecința unor persecuții politice iar intimata-reclamantă trebuie să beneficieze de drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990. Precizează că alți membri ai familiei beneficiază de aceste drepturi iar legea este unitară și nu se face distincție de vârstă.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea hotărârii instanței de fond. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr. 4777/103/23.10.2007 reclamanta a contestat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială N, Decizia nr. 985 din 7.09.2007 emisă de către pârâtă prin care i s-a respins cererea în baza căreia a solicitat stabilirea calității de beneficiar a prevederilor Decretului Lege nr.118/1990 precum și a drepturilor prevăzute de actul normativ susmenționat.
Prin sentința civilă nr. 55/CA din 20.02.2008 Tribunalul Neamța admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 985/7.09.2007 emisă de pârâtă și a stabilit calitatea reclamantei de beneficiară a prevederilor Decretului Lege nr.118/1990 republicat, precum și a drepturilor prevăzute de acesta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin adoptarea Decretului Lege nr. 118/1990 republicat, legiuitorul a urmărit acordarea unor reparații pentru consecințele negative produse de restricțiile și privațiunile la care au fost supuse unele persoane, cu începere de la 6.03.1945. Referindu-se, prin art. 1, la persoanele care beneficiază de prevederile acestuia, legiuitorul enumără - printre alte categorii de persoane - și cele care au fost strămutate într-o altă localitate, au avut stabilit domiciliul obligatoriu etc.
Din extrasul eliberat de Arhivele Statului - Direcția Județeană a Arhivelor Naționale sub nr. C/1648 din 5.09.2003 rezultă că numitul, tatăl reclamantei (), a făcut parte din grupul persoanelor refugiate din la 1.01.1942. Astfel cum este înscris în registru referitor la refugiații din, a fost expulzat la data de 15.09.1940 din localitatea B M, stabilindu-se în comuna, județul
Din declarația autentificată sub nr. 733 din 22.03.2007, a numiților C și, rezultă că începând cu 1.04.1945 până la 1.09.1950, familia, persecutată politic ca urmare a dictaturii instaurate în România cu începere de la 6.03.1945, a fost strămutată, stabilindu-se domiciliul obligatoriu membrilor acesteia în comuna, județul D, localitate unde s-a născut (), iar cu începere din 1.09.1950; familiei reclamantei i-a fost stabilit un domiciliu obligatoriu în comuna Schitu Golești și ulterior, din 31.07.1952 până în iulie 1955, în orașul Câmpulung. În perioada 1.04.1945-iulie 1955 reclamanta, fiind minoră, avea domiciliu la părinții săi.
Reclamanta îndeplinește condițiile impuse de art.1(1) lit. d și c din Decretul Lege nr.118/1990 republicată, fiind îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate potrivit actului normativ menționat anterior, pentru consecințele negative produse de restricțiile și privațiunile la care au fost supuse unele persoane cu începere de la 6.03.1945.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială Naf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arăta următoarele:
Cererea adresată de reclamantă Comisiei pentru aplicarea dispozițiilor Decretului Lege nr. 118/1990, la data de 16.08.2007, a fost însoțită de o serie de înscrisuri din a căror verificare considerate de comisie ca fiind lipsite de probitate privitor la cerințele legale pentru următoarele motive:
- expulzarea din anul 1940 din localitatea BMs -a făcut sub starea de teroare implementată de trupele de ocupație hortyste;
- la data la care cei doi martori ar fi cunoscut familia reclamantei (luna august 1952), minori fiind, nu percepeau starea de persecuție politică și nici situații petrecute cu mult anterior;
- nerelevante sunt și cartea de muncă a lui și certificatul de moștenitor nr. S 274/1967.
lui, la data de 15.09.194, din localitatea B M în comuna, jud. B reprezintă o formă de persecuție politică supusă unor măsuri reparatorii prevăzute de alte acte normative.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr, faptul refugiului autorului reclamantului din localitatea B M în comuna, jud. B reprezintă o formă de persecuție etnică la care au fost supuse anumite persoane de către regimurile instaurate în România în perioada6 1940 - 6 martie 1945. Drepturile acordate pentru astfel de persecuții sunt reglementate de Legea nr. 189/2000.
Însă, adresându-se pârâtei la data de 16.08.2007, reclamanta nu a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru că familia sa ar fi fost supusă unor persecuții etnice, ci a solicitat a se face aplicarea Decretului - Lege nr. 118/1990 motivându-și cererea pe persecuția politică; astfel, reclamanta a susținut că, începând cu data de 6 martie 1945, familia sa a fost persecutată politic, stabilindu-i-se, în mod abuziv, domicilii obligatorii și restricții domiciliare care au fost ridicate abia prin decizia I nr. 6100/11.07.1955.
Susținerile reclamantei sunt probate cu înscrisurile administrate ca mijloc de probă în fața tribunalului, impunându-se a se ține seama și de dificultatea probațiunii unor fapte petrecute cu peste 60 ani în urmă, sub un regim ale cărui acte de persecuție nu erau neapărat reflectate în înscrisurile oficiale la care face referire art. 8 alin. (1) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Astfel, chiar dacă martorii C și au relatat despre fapte petrecute în timpul minorității lor, faptele și datele conținute în declarațiile lor sunt susținute de celelalte înscrisuri (considerate nerelevante de către recurentă) după cum urmează: dacă la data căsătoriei sale, în noiembrie 1943, tatăl reclamantei, mai locuia încă în, B, la data nașterii reclamantei, în iunie 1945, acesta locuia în jud. D, unde s-a născut reclamanta; din cartea de miner, eliberată la data de 9.05.1946, precum și din cartea de muncă a lui rezultă că domiciliul acestuia era în comuna, jud. D; la data decesului (fiind grav bolnav de plămâni, astfel cum rezultă din mențiunile din cartea de muncă), în iulie 1955, avea domiciliul în Câmpulung, jud. Coroborând aceste fapte și date cu prezumția simplă că nu doar un simplu capriciu a determinat o persoană care fusese refugiată din în M în anul 1940 - - și familia sa să se mute din proprie inițiativă din B, în comuna, D, apoi în comuna Schitu Golești și, în cele din urmă, în Câmpulung, A se poate reține ca fiind dovedite susținerile reclamantei cu privire la persecuția etnică a familiei sale în perioada martie 1945 - iulie 1955.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive care să determine modificarea hotărârii recurate, astfel că sentința tribunalului va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N, împotriva sentinței civile nr. 55/CA din 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /
Red. 2 ex.
19 sept. 2008.
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Maria
