Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 532/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.532/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 4 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și de recurenta-reclamantă SC " CONT" SRL TÎRGU N împotriva sentinței civile nr.26/CF din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurenta-pârâtă N și intimata-pârâtă Tg.N, și consilier juridic pentru recurenta-reclamantă " Cont" SRL Tg.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
La solicitarea instanței în ceea ce privește prezentarea de delegație în recurs, consilier juridic precizează că la dosar există delegație pentru fond. Se legitimează cu seria -, nr.-, eliberată de Tg.N la data de 27.03.2007.
Instanța constată că în cauză s-au formulat 2 recursuri, de către reclamanta Cont Tg.N și pârâta în nume propriu și în numele Tg.N, declarate și formulate în termen, recursul reclamantei timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Instanța, având în vedere că se solicită restituirea unei sume de bani, conform art.3 lit.m teza ultimă din Legea nr.146/1997, consideră că este necesară plata unei diferențe de 17,5 lei taxă judiciară de timbru de către recurenta-reclamantă. Totodată, constată că recurenta-pârâtă a depus întâmpinare la dosar, în dublu exemplar.
Se comunică recurentei-reclamante copie de pe întâmpinare.
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile.
În vederea achitării diferenței de 17,5 lei taxă judiciară de timbru de către recurenta-reclamantă, se lasă dosarul la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă aceleași părți și se depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 17,5 lei.
Instanța constată că recursul pârâtei este scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei cu privire la cele două recursuri formulate în cauză.
Reprezentantul recurentei-reclamante arată că a solicitat Administrației Finanțelor Publice Tg.N anularea actului administrativ prin care s-a dispus achitarea sumei de bani și nu a chitanței. Precizează că actul administrativ este o notă de calcul, referitor la acest aspect arată că a depus contestație împotriva unui act administrativ.
Referitor la excepția nulității Deciziei nr.10.699/2008, consideră că nu este vina recurentei-reclamante că Tg.N nu a dat curs rezolvării contestației. Arată că la termenul din 12 aprilie 2008 a depus înscrisuri în dovedirea susținerilor sale.
În concluzie, solicită admiterea recursului său, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și majorări de întârziere.
Reprezentanta recurentei-pârâte solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală, pe motiv că taxa nu a fost achitată. Consideră că prevederile legale sunt în conformitate cu toate cerințele.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă, consideră că acesta este nelegal întrucât cererea privitoare la dobânzi nu a fost formulată în concordanță cu prevederile legale, fiind formulate după amânarea pronunțării. În concluzie, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă N, arată că s-a depus plângere împotriva unui act administrativ, iar Codul d e procedură fiscală nu prevede două căi administrative de contestare a unui act administrativ.
Susține că orice prevedere se aplică cu prioritate, iar potrivit art.90 din Tratatul de aderare la un autoturism ce circulă în altă țară nu mai poate fi obligat la plata unei alte taxe. În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă, cu menținerea hotărârii instanței de fond. Depune concluzii scrise în acest sens.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 26/CF/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta CONT LTN în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T N, fiind obligate pârâtele să restituie reclamantei CONT LTN suma de 6286,65 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a cumpărat din Germania un autoturism pentru care, în vederea înmatriculării în România, i s-a impus plata taxei prevăzută de art.214 alin. l din Legea nr.571/2003 introdusă prin Legea nr.343/2006 și cunoscută sub numele de "taxă de primă înmatriculare".
Considerând nelegală taxa percepută, reclamanta s-a adresat autorității fiscale solicitând restituirea acesteia și formulând în acest sens contestația depusă la dosar.
În urma contestației formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu adresa nr. 10699 din 14.01.2008 a comunicat reclamante că nu are competența a se pronunța asupra legalității art.214 din Legea nr.343/2006 prin care s-a modificat și completat Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și a arătat reclamantei că are posibilitatea să se adreseze instanței de judecată.
Examinând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile s-a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru motivele care urmează: reclamanta se poate considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim în momentul în care a fost nevoită să plătească taxa în vederea înmatriculării. Cererea de restituire a sumei la care a primit și răspuns întrunește condițiile legale ale plângerii prealabile, excepția astfel invocată urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte pentru motivele care urmează:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.214,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Cu privire la actul cu nr. 10.699/2003 acesta este o adresă prin care pârâta comunică răspunsul reclamantei și nu este o decizie susceptibilă de anulare.
Ceea ce este admisibil în cauză, este cererea de restituire a sumei de reprezintă taxa de primă înmatriculare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, reclamanta CONT LTN, legal timbrat cu timbru judiciar - 0,15 lei și taxă de timbru - 19,5 lei și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI T N, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia nr. 10699/14.01.2008 reprezintă răspunsul, în condițiile art. 211 Cod procedură fiscală, la contestația formulată. Pe de altă parte, s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de plată a dobânzii legale, calculată la suma achitată pe nedrept.
În motivarea recursului, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE susținut netemeinicia și nelegalitatea respingerii excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, chitanța de încasare a taxei nereprezentând un act administrativ fiscal, ci doar adresa nr. 10699/10.01.2008. Cu privire la fondul cauzei s- arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Intimata Naf ormulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia, susținând că reclamanta nu a solicitat acordarea dobânzii legale prin acțiune sau completarea la acțiune în condițiile art. 132 al. 1 Cod procedură civilă, iar instanța de fond s-a pronunțat cu privire la excepția nulității deciziei nr. 10699/2008, prin admiterea, în parte a acțiunii principale.
Examinând recursurile promovate, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, societatea reclamantă a plătit la data de 23 noiembrie 2007 suma de 6286,65 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, odată cu anularea ordinului de plată către trezorerie, N, prin adresa 10699/14.01.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei și inexistența căii de atac a contestației în cadrul procedurii de plată a acesteia.
În acest context, invocarea de către recurenta - pârâtă a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 nu este susținută de probatoriul cauzei, în condițiile în care acțiunea a fost promovată împotriva refuzului de restituire taxei solicitate, ipoteză reglementată de art. 1, 11 lit. b din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Răspunsul comunicat reclamantei prin adresa 10699/14.01.2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală pentru forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației coroborat cu dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 și, în consecință, echivalând cu refuzul nejustificat de soluționare a cererii nu poate fi incidentă sancțiunea anulării ca în ipoteza emiterii actului administrativ producător de prejudicii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța apreciază că formularea acestei cereri cu ocazia concluziilor scrise, după închiderea dezbaterilor, justifică nepronunțarea instanței de fond asupra cererii, în respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse, ca nefondate, ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri contencios administrativ promovate de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și în numeleADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI Tși recurenta - reclamantăCONT LTO.împotriva sentinței civile nr. 26/CF din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,04 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
red.
tehnored. 2 ex.
22/22 sept. 2008
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Maria
