Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.530/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 4 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Morina Napa
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în nume propriu și în numele DE INSPECȚIE FISCALĂ B,împotriva sentinței civile nr.445 din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă B, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât, în opinia sa, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Susține că intimata-reclamantă a achiziționat material lemnos de la, a plătit marfa prin cont bancar, iar apoi aceasta a fost vândută în totalitate, pentru aceste operațiuni emițându-se facturi fiscale în care s-a înscris colectată. Faptul că organele fiscale susțin că intimata-reclamantă nu are dreptul la deducere pe motiv că (furnizorul) nu deține, la data controlului, evidența contabilă nu poate fi imputabil cumpărătorului, răspunderea pentru arhivarea documentelor financiar-contabile ale furnizorului revenind persoanei cu obligații în gestionarea patrimoniului acestuia, iar în cazul sustragerii sau distrugerii acestora aceeași persoană are obligația reconstituirii acestora în 30 de zile de la constatarea unei asemenea situații - conform prevederilor legale înscrise în legea contabilității.
Menționează că Decizia în interesul legii nr. V/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prevede expres ca partenerul să depună documentația contabilă, dar acesta deja a publicat în presă pierderea acesteia.
În concluzie, solicită respingerea recursului și păstrarea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 445/01 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B, dispunându-se anularea deciziei nr. 165/10 mai 2007 emisă de B și obligației de plată stabilite prin decizia de impunere nr. 1484/19 martie 2007 și raportul de inspecție fiscală din aceeași dată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia 165/10.05.2007 organul constatator a respins în totalitate contestația formulată de ca fiind neîntemeiată pentru suma de 26.637 lei, reprezentând 18.519 lei TVA și 8.118 lei reprezentând majorări de întârziere aferente.
Organul fiscal prin raportul de inspecție fiscală nr. 1413 din 19.03.2007 a verificat realitatea datelor înscrise în decontul privind rambursarea înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a orașului B sub nr. 6516 din 23.05.2005, proces verbal notificat cu adresa nr.6628 din 24.05.2005 transmis la Activitatea de Control Fiscal B sub nr. 3680 din 26.05.2005. Suma contestată ce a format obiectul verificărilor a fost de 18.519 lei reprezentând aferentă facturilor fiscale emise de F.
În baza prevederilor art. 32 al. 1 din Legea nr. 345/2002 și art.92 al. 2 lit. a din G nr. 92/2003 republicată, prin adresa nr. 7347 din 12.10.2005 se solicită verificarea înregistrării în evidența contabilă a facturilor fiscale emise de, către B, evidențierea în jurnalul de vânzări decontul de, dacă societatea deține facturi legal procurate și întocmite, dacă există documente de însoțire și de atestare a provenienței materialului lemnos.
Din rezultatele controlului încrucișat efectuat la, instanța reține că de la data autorizării și până la data controlului nu a depus situațiile financiare lunare, anuale, declarațiile de venit, decontul privind, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat. Prin decizia nr. 37891 din 01.08.2006 emisă de de pe lângă Tribunalul Neamț, a fost radiată, situație în care organele de inspecție fiscală sesizează organele de urmărire penală pentru nereconstituirea evidenței contabile și nedeclararea veniturilor potrivit achizițiilor și livrărilor efectuate în această perioadă.
Ca urmare a acestor constatări, organul de inspecție fiscală a apreciat că contestatoarea a încălcat dispozițiile art. 22 al. 4 lit. a din Legea nr. 345/2002 din același act normativ art. 145 al. 3 lit. a din Legea 571/2003 privind codul fiscal situație în care nu a acceptat deducerea în sumă de 18.519 lei înscrisă în cele 10 facturi fiscale emise de către.
În ceea ce privește majorările de întârziere eferente acestui debit și contestate de petentă în sumă de 8.118 lei, organul de inspecție fiscală a făcut aplicarea prevederilor art. 13 din G nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare și art. 115 din G nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanța reținut cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru deducerea că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 345/2002 privind a fost verificată evidența contabilă a societății contestatoare pentru anul 2003, evidență în care au fost identificate 10 facturi totalizând suma del.159.892.571 lei, din care 185.192.931 lei emise de către reprezentând achiziții de masă lemnoasă. Facturile menționate reprezintă material lemnos, furnizor, au fost înregistrate la stocuri de marfă respectiv contul 371- furnizori și contul 401.
Pentru materialul lemnos achiziționat s-au întocmit note de intrare - recepție,semnate de Comisia de recepție, materialul lemnos achiziționat a fost transportat la ben eficiar însoțit de avize de expediție întocmite de, iar potrivit extraselor decont, suma de 1.159.892.571 lei a fost achitată furnizorului cu ordine de plată prin bancă. Facturile achiziționate, au fost înregistrate în jurnalul de cumpărări, marfa achiziționată a fost vândută în totalitate iar pentru aceste operațiuni au fost întocmite facturi fiscale în care s-a înscris taxa pe valoare colectată care s-a înregistrat în jurnalul de vânzări. Potrivit art. 22 al.4 lit. a din Legea nr. 345/2002, " persoanele impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, au dreptul la deducerea taxei pe valoare adăugată aferentă bunurilor, serviciilor destinate realizării de. a) operațiuni taxabile".
Faptul că marfa achiziționată de la a fost vândută în totalitate, iar pentru aceste operațiuni s-au emis facturi fiscale în care s-a înscris și colectată demonstrează că bunurile achiziționate au fost destinate realizării de operațiuni taxabile și dă drept la deducere înregistrată în facturile emise de furnizori, situație în care instanța apreciază că societatea contestatoare Baî ndeplinit condițiile pentru deducerea -ului pentru achizițiile de material lemnos efectuate în cursul anului 2003.
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1850/2004 privind registrele și formularele financiar contabile, art. 35 " persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată au obligația păstrării în arhivă a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile precum și a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate. Răspunderea privind arhivarea documentelor financiar contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau alte persoane care are obligația gestionării unității beneficiare".
Art. 36 din același act normativ, precizează " termenul de păstrare a registrelor, documentelor justificative și contabile este de 10 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite".
Potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 82/1991 republicată "în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la data constatării".
În conformitate cu dispozițiile legale menționate, instanța a reținut că răspunderea pentru arhivarea documentelor financiar-contabile ordinatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității beneficiare, termenul de păstrare a documentelor justificative și contabile este de 10 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în maximum 30 zile de la data constatării.
Pentru aceste considerente, având în vedere că societatea contestatoare a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, neregulile înregistrate în societatea nefiind imputabile contestatoarei, organul fiscal a procedat greșit la respingerea contestației formulată prin decizia nr. 165 din 10.05.2007, reținând în sarcina contestatoarei suma de 18.519 lei A și 8.118 lei majorări de întârziere. Tribunalul a admis contestația și pe cale de consecință, a dispus anularea deciziei nr. 165 din 10.05.2007 și a obligației de plată stabilită în sarcina contestatoarei prin decizia de impunere nr. 1484 din 19.03.2007 și raportul de inspecție fiscală din aceeași dată.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta B în nume propriu și pentru B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că, dispozițiile art. 5 al. l din Legea 82/1991, republicată, reglementează obligația conducerii contabilității în partidă dublă și întocmirii situației financiare anuale. Imposibilitatea efectuării verificării încrucișate la furnizorul, în vederea determinării legalității și realității operațiunilor consemnate în facturile emise către reclamantă, determină imposibilitatea stabilirii provenienței materialului lemnos și destinația bunurilor achiziționate, potrivit dispozițiilor art. 22 al. 4 lit. a și ale art. 32 din Legea 345/2002, respectiv ale art. 145 al. 3 Cod fiscal.
Legal citată, intimata-reclamantă Baf ost reprezentată în fața instanței, formulând concluzii de respingere a recursului.
La solicitarea instanței, pentru soluționarea recursului, recurentele au depus înscrisuri.
Examinând recursul promovat în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prezentul litigiu a fost generat de modul de interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente situației în care organul fiscal a fost în imposibilitatea să verifice realitatea operațiunilor economice desfășurate între intimata - reclamantă și furnizorul acesteia în perioada 15.01.2003 - 30.12.2003 care au generat dreptul de deducere a pretins de către reclamantă.
Dispozițiile aplicabile acestei perioade sunt cele prevăzute de art. 22 al. 4 lit. a din Legea 345/2002 cu modificările și completările ulterioare. Condiția impusă de aceste dispoziții legale constă în aceea că taxa pe valoarea adăugată să fie aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării de operațiuni taxabile.
Din această perspectivă, prin actele administrativ - fiscale întocmite și contestate nu a fost contestată îndeplinirea condiției, reținându-se doar imposibilitatea verificării, cu ocazia controlului încrucișat, a înregistrării în evidența contabilă a facturilor fiscale emise către intimata - reclamantă B, cu consecința imposibilității stabilirii provenienței mărfurilor ori destinației acestora.
Din înscrisurile depuse cu ocazia judecării recursului - facturi, extrase de cont, ordine de plată, note de recepție, instanța reține că între cei doi comercianți au intervenit relațiile economice arătate, finalizate prin executarea obligațiilor corelative ale ambelor părți, nefiind invocate de către organele competente încălcări ale prevederilor legale cu privire la aspectul formal al documentelor justificative prezentate.
Împrejurarea invocată de către administratorul furnizorului, de sustragere a evidenței contabile a asociației din perioada 2002 - 2003, nu poate fi reținută ca producătoare de consecințe în sensul imposibilității stabilirii provenienței mărfurilor. Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea 82/1991 și a procedurii prevăzute de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 425/1998 - Secțiunea I, pct. I în situația constatării sustragerii unor documente justificative există obligația reconstituirii documentelor, sub sancțiunea amenzii contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 42 al. 1 raportat la art. 41 pct. 2 lit. b din Legea 82/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Neîndeplinirea acestei obligații, ca și a celei de depunere a declarațiilor speciale cu venituri realizate din activitățile independente, a deconturilor de nu poate fi imputată intimatei - reclamante, în condițiile în care pe baza probatoriului cauzei se poate stabili realitatea operațiunii economice și respectarea condițiilor formale impuse pentru întocmirea documentelor justificative.
În acest context, neîndeplinirea obligației de întocmire a situației financiare anuale, de conducere a contabilității în partidă dublă de către furnizor nu poate fi considerată a avea repercusiuni asupra mecanismului relațiilor comerciale independent de situația de fapt relevată de către titularul dreptului de deducere a pe baza probelor administrate în cauză, a înscrisurilor depuse cu ocazia judecării recursului.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ B, împotriva sentinței civile nr. 445 din 01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăLprin administrator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,04 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
24/26 sept. 2008
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga, Morina Napa, Maria
