Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 669/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.669
Ședința publică de la 18.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe G
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, a, și pârâtul Departamentul Pentru Relația cu Parlamentul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.02.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 11.02.2009 și apoi la 18.02.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la 7.11.2008, reclamanții de reclamanții, a, în contradictoriu cu pârâtul Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, respectiv de la data de 1.01.2004 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii scutite de obligația achitării taxei judiciare de timbru, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Departamentului pentru Relația cu Parlamentul, iar potrivit art. 31 alin. (1) Iit. "c" și lit. d din Legea dr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, " pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a)- salariul de bază; b)- sporul pentru vechime în muncă; c)- suplimentul postului; d)- suplimentul corespunzător treptei de salarizare". la republicarea, în anul 2007, a Legii nr. 188/1999, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la arte 29, alin. (1) lit, "c" și lit."d", din lege.
Cu toate acestea, începând cu 01.01.2004 și până în prezent, nu au beneficiat de aceste drepturi bănești, întrucât prin alte acte normative plata acestor drepturi recunoscute de o lege organică Legea nr. 188/1999 este lege organică, potrivit Constituție României) a fost suspendată, până la data de 01.01. 2007, când dispozițiile cuprinse în textul art. 29, alin. (1), It. "c" și lit."d" din Legea nr. 188/1999: au reintrat în vigoare, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006.
Astfel, plata acestor sporuri a fost suspendată începând cu anul 2005, potrivit art. 44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea 76/2005, și, ulterior, prin art. 48 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Cu toate acestea, așa cum a arătat, începând cu data de 01.01.2007, deși nu mai există nici un temei legal pentru ca acestea să nu le fie acordate, până la această dată reclamanții nu au beneficiat de aceste drepturi.
ntrucât norma de drept invocată mai sus nu este nici la această dată abrogată neplata de către autoritatea administrației publice centrale a drepturilor consacrate prin lege nu are suport legal.
Suspendarea plății drepturilor nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat.
Ca atare, suspendarea acordării acestor suplimente nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Pe cale de consecință, prevederile art. 29, devenit după republicarea legii art. 31, alin. (1), lit. "c" și lit."d" din Legea nr. 188/1999 prin care s-a acordat dreptul la plata acestor drepturi bănești, au fost în ființă, pe întreaga perioadă cuprinsă între anii 2004-2007, iar actele normative mai sus enumerate nu pot înlătura existența dreptului, ci doar amânare a exercitării acestuia.
În susținere reclamanții au atașat copia documentelor la care au făcut referire.
Pârâtul Guvernul României prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și prevederile legale aplicabile, va respinge acțiunea pentru următoarele considerente:
Reclamanții, angajați cu statut de funcționari publici în cadrul autorității pârâte, solicită instanței obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, respectiv 01.01.2004, până la data plății efective.
Temeiul de drept al cererii introductive de instanță îl reprezintă dispozițiile art.31 alin.l lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit cărora: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului;suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Or, perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2096, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr417/2006.
Deci în perioada 2004-2006, funcționarii publici nu au beneficiat de indemnizațiile corespunzătoare celor două componente salariale pretinse în acțiune.
Art.24 alin. (1 ) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative reglementează posibilitatea suspendării unui act normativ printr-un alt act normativ de același nivel sau
de nivel superior. Conform art.24 alin.(2) și (3) din Legea nr.24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ afectat de suspendare re intră de drept în vigoare, dacă nu a intervenit prelungirea suspendării, cu aplicare de la data expirării. Prin urmare, suspendarea aplicării dispozițiilor art.31 alin. (1 ) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 are o bază legală.
De asemenea raportat la modul în care este formulată acțiunea, apreciem că aceasta este neîntemeiată. Solicitarea reclamanților se referă la un cuantum determinat, de 25% din salariul de bază pentru fiecare drept afirmat în cerere. Or, niciunde în legea specială nu este stipulat un astfel de algoritm de calcul, și nici din interpretarea logică-sistematică a textului precitat nu reiese o astfel de valoare, motiv pentru care apreciem că un astfel de raționament, ar adăuga la normă.
Dacă am aprecia astfel, ar rezulta că dreptul la acordarea celor două componente salariale, reprezintă un drept fundamental, din categoria celor prevăzute în art.41 alin.1) și (2) din Constituție, care prevede că salariații au dreptul la muncă și măsuri de salarizare corespunzătoare. ar, beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum ar fi sporurile solicitate de reclamanți, nu constituie drepturi fundamentale, astfel încât prevederile art.53 din Constituție nu sunt aplicabile în privința reglementării lor.
În concluzie, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care ele se acordă, în funcție de rațiunile economico-financiare existente la data adoptării măsurii de suspendare.
Cele două sporuri constituie sume independente față de salariul de bază și nu reprezintă o componentă a dreptului constituțional la salariu, alături de plata sporurilor pentru munca prestată. Dacă legiuitorul o considera astfel, nu ar fi reglementat-o prin prevederi distincte față de cele prevăzute de art.120 și 123 Codul muncii și doar pentru anumite categorii de salariați, respectiv funcționari publici.
Prin urmare, deși ulterior anului 2006 acordarea acestor drepturi nu a mai fost suspendată, nu s-a reglementat până în prezent cuantumul acestor suplimente, cu alte cuvinte nu s-a stabilit printr-un act normativ de aplicare a Legii nr.188/1999 forma de acordare a acestora, în sumă fixă sau în procent din salariul de bază.
În lipsa unui cadru legal de reglementare a realizării plății acestor suplimente bănești, sumele cu această destinație nu au fost prevăzute în Legile bugetare pe anii 2007 - 2008 și, nici în proiectul de Lege bugetară pe anul 2009.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, a, prin avocat, cu sediul în B,--28, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Departamentul Pentru Relația cu Parlamentul. cu sediul în nr.1, sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.GG
EF/4ex.
15.06.2009
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe
