Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.797/R/CA-. Dosar nr.326./119/R/CA-./2009
Ședința publică din data de: - 17 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr.606 din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect " refuz acordare drepturi persecutat politic Decretul Lege nr.118/1990" (declinat de la Secția civilă, de litigii de muncă și asigurări sociale și pentru cauze civile cu minori și de familie - Curtea de APEL BRAȘOV ).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civila nr. 606/19.06.2009, Tribunalul Covasna -secția civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamanta împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C, pentru anulare Decizie acordare drepturi în temeiul D-L nr. 118/1990 rep.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C să se dispună modificarea Deciziei nr. 1120/09.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii C - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 118/1990, în sensul admiterii cererii contestatoarei pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 și art. 3 din D-L nr. 118/1990 constatând că reclamanta beneficiază de aceste drepturi potrivit art. 1, alin. 1 lit. "d", precum și să dispună asigurarea plății indemnizației lunare indexate prevăzute de art. 3 din D-L nr. 118/1990, cu asigurarea altor drepturi prevăzute de art. 6 din D-L nr. 118/1990.
Din motivarea acțiunii, s-a reținut că:
- prin Decizia nr. 1120/09.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii C s-a respins cererea reclamantei pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 și art. 6 din D-L nr. 118/1990;
- așa cum rezultă din adeverința Primăriei nr. 43/2009, precum și din copiile Registrului agricol, familia reclamantei a fost o familie d e chiaburi;
- din extrasele de la Arhivele Naționale ale României rezultă că în cursul anilor 1953. 1953, 1958, 1959 au fost evidențiați ca și chiaburi;
- tatăl reclamantei a solicitat să fie șters de pe lista chiaburilor de nenumărate ori, dar potrivit răspunsului dat de Biroul Executiv al Sfatului Popular din Raionul S, acesta a fost menținut pe lista de chiaburi și după 30 decembrie 1959, reclamanta născându-se la data de 2 aprilie 1959;
- așa cum rezultă din declarația olografă a numitei, mama reclamantei, precum și din declarația autentică nr. 2175/14.11.2008 a martorilor și, membrilor familiei le era interzis să părăsească localitatea, fără încuviințarea prealabilă a autorităților locale, precum și activitățile culturale și sociale, iar în aceste condiții le era imposibil să se încadreze în muncă, fiind obligați să remită statului român diferite cote de produse agricole, carne, lactate, etc.;
- această persecutare politică a avut repercusiuni cu privire la întreaga familie, întrucât în asemenea condiții era foarte greu asigurarea traiului necesar familiei.
Prima instanța a luat act de precizarea orală făcută de reclamantă în ședința publică din 2 aprilie 2009, consemnată în încheierea de ședință din acea dată, în senul că înțelege să se judece cu Direcția de Muncă și Protecție Socială C și renunță la judecata în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C, renunțare de care instanța a luat act prin încheierea din 15 mai 2009.
Poziția paratei exprimata în fața primei instanțe, prin întâmpinare, a fost aceea de respingere a acțiunii reclamantei ca neîntemeiată întrucât la data nașterii reclamantei, 02.04.1959, exista deja actul normativ care a ridicat restricțiile privitoare la chiaburi la data de 30.03.1959.
Cererea de chemare în judecată a fost respinsă de prima instanța, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
- prin cererea formulată, reclamanta s-a adresat pârâtei solicitând stabilirea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de D-L nr. 118/1990, republicat cu completările și modificările ulterioare, pentru motivul că aceasta împreună cu întreaga familie a fost persecutată politic, stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu în satul;
- din actele oficiale depuse de reclamantă ( buletin de identitate seria - nr. -, certificat de naștere, certificat de căsătorie, adeverința eliberată de Primăria comunei, adresa nr. 275/27.10.2008 eliberată de Arhivele Naționale Direcția Județeană C, extras nr. 1/275/27.10.2008 după tabelul nominal întocmit de Regiunea Autonomă, satul, eliberat de Arhivele Naționale Direcția Județeană C, extras nr. II/275/275/27.10.2008, după tabelul nominal întocmit de Gospodăria Agricolă Colectivă Comuna, sat, cu anexă, eliberat de Arhivele Naționale Direcția Județeană C, declarația olografă a lui, în copie, declarația lui și autentificată sub nr. 2175 din 14.11.2007 în cadrul biroului notarului public -), comisia a reținut inițial că există neconcordanță între aceste documente, în ceea ce privește vârsta părinților petentei precum și în adresa de domiciliu a acesteia și, ca urmare, petenta fiind născută la data de 02.04.1959 în loc., în perioada 02.04 - 08.04 nu se putea afla sub incidența art. 1 din - nr. 118/1990, neputându-se răsfrânge asupra sa persecuțiile politice ale părinților; ca urmare s-a emis Decizia nr. 1071/19.12.2008;
- împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 1120/09.02.2009 a C, pentru considerentul că aceasta este născută la 02.04.1959, dată când exista deja un act normativ, Decretul nr. 115/1959, prin care se ridicau restricțiile privitoare la fosta clasă exploatatoare (chiaburi) la data de 30.03.1959 astfel încât situația chiaburilor a revenit la normal, ridicându-li-se restricțiile domiciliare în acest sens;
- potrivit documentelor existente la dosarul cauzei, mamei petentei, i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1, alin 1, lit. "d" din Decretul nr. 115/1959 pe perioada 01.01.1951-30.03.1959, fapt netăgăduit și acceptat de către aceasta;
- cererea reclamantei este neîntemeiată întrucât la data de 30.03.1959 prin Decretul nr. 115/1959 au fost ridicate restricțiile privitoare la chiaburi, între care și cele referitoare la domiciliul obligatoriu;
- reclamanta s-a născut la 02.04.1959, după apariția actului normativ arătat, neputând beneficia de drepturile prevăzute de D-L nr. 118/1990 întrucât ea nu era născută în perioada în care familia sa și membrii ceilalți ai familiei au fost persecutați politic prin stabilirea domiciliului obligatoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
Raportat la perioada ( 02.04.1959-08.04.1959 ) pentru care a solicitat recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, recurenta a arătat că aceasta nu a fost corect indicată, dar că persecuția politică prevăzută de art. 1, lit. d din acest act normativ a persistat pe tot parcursul anului 1959 asupra reclamantei și familiei reclamantei.
Criticile aduse au vizat următoarele aspecte:
- reținerea de către prima instanță a incidenței Decretului nr. 115/1959 prin care s-ar fi ridicat restricțiile referitoare la chiaburi în luna martie 1959, dată la care reclamanta era născută, vine în contradicție cu documentele eliberate tatălui reclamantei de arhivele statului prin care se atesta că acesta a fost considerat chiabur până la sfârșitul anului 1959;
- instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 8 al 3 din Decretul-lege nr. 118/1990 potrivit cu care persoanele aflate în una dintre situațiile prevăzute de art. 1, pot face dovada persecuției politice cu orice mijloace de probă prevăzute de lege, inclusiv proba cu martori;
- instanța de fond nu a procedat, în virtutea rolului activ, la audierea martorilor și nici nu a luat în considerare proba existentă la dosar constând în declarații notariale ale unor martori;
- au fost reluate aspectele expuse în cererea introductiva în legătură cu persecuțiile politice suferite de familia reclamantei care se răsfrâng și asupra copiilor;
- prin declarațiile autentificate ale martorilor si, au fost confirmate persecuțiile politice suferite de reclamantă si familia acesteia în perioada 1951-1959 și mai ales domiciliul obligatoriu impus de autorități;
- greșita folosire drept argument al respingerii acțiunii, a perioadei pentru care mama reclamantei a solicitat acordarea acelorași drepturi, întrucât, pasivitatea mamei care nu a atacat în instanță decizia de acordare a acestor drepturi nu poate avea repercusiuni asupra fiicei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedura civila, Curtea constată următoarele:
Modul în care prima instanța a soluționat acțiunea civila formulata de reclamantă a fost întemeiat exclusiv pe apariția la data de 30.03.1959 a Decretului nr. 115/1959 prin care au fost ridicate persecuțiile politice cu privire la chiaburi.
Se observa însa că la dosar se afla un înscris emanat de la Consiliul Popular Raionul S, Comitetul executiv, aflat la Direcția Județeană Ha A rhivelor Statului, prin care, la data de 30.12.1959, i se aducea la cunoștința tatălui reclamantei despre
faptul că motivele cererii acestuia sunt neîntemeiate și, ca urmare, va continua sa fie evidențiat ca și chiabur și va fi în continuare înscris pe lista chiaburilor.
De asemenea, se constată că instanța de fond s-a rezumat la a prelua motivele pârâtei expuse în deciziile atacate, fără însă a verifica conținutul Decretului nr. 115/1959 și dacă, într-adevăr, prin acest decret, care se intitula pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai al dezvoltării construcției socialiste, și în baza căruia multe proprietăți particulare au fost trecute în "folosința" statului, s-ar fi dispus ori s-ar fi putut dispune ridicarea formelor de persecuție asupra chiaburilor. Prin acest decret s-a procedat la diversificarea criteriilor de calificare a persoanelor drept chiaburi și la deposedarea lor de bunuri, acesta fiind și motivul pentru care tatălui reclamantei i-a fost respinsă ulterior cererea privind ștergerea de pe listele de chiaburi. De asemenea, una dintre rațiunile legiferării Decretului-lege nr. 118/1990 a fost aceea de reparație a prejudiciilor suferite de cetățeni pentru abuzurile săvârșite chiar prin Decretul nr. 115/1959.
Totodată, pentru a stabili cu cât mai mare certitudine situația reclamantei și perioada în care, după nașterea acesteia, tatăl său s-a aflat în continuare pe lista chiaburilor precum și repercusiunile suferite de familie datorită acestei categorii în care au fost incluși, se impunea audierea martorilor ale căror declarații autentificate de notar au fost depuse la dosar, astfel încât să se poată stabili toate elementele de care este nevoie în vederea aplicării corecte a legii.
Întrucât singurul argument avut în vedere de instanța de fond la respingerea acțiunii, este bazat pe intrarea în vigoare, înainte de nașterea reclamantei, a unui act normativ prin care s-au legiferat nedreptăți pentru repararea cărora au fost emise după 1989 o serie de legi speciale, neexistând nici o certitudine cu privire la ridicarea restricțiilor privitoare la fosta clasă exploatatoare, înlăturarea acestuia prin argumentele expuse anterior, conduce la lipsa examinării fondului.
Ca urmare, recursul formulat de reclamantă este întemeiat urmând a fi admis, în baza art. 312 al 2 și 4 cod procedură civilă cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cadrul rejudecării, vor fi avute în vedere toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, se va proceda la audierea martorilor anterior indicați precum și a oricăror alte probe apreciate drept necesare cu respectarea dispozițiilor art. 159 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta cu domiciliul în G,-, jud.C, împotriva Sentinței civile nr.606/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/29.01.2010
Dact.:-MB- 02.02.2010
Jud.fond:-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
