Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1004
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană, cu sediul în B,-, în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 337 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentele, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului B și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 5629/40 din 29.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții: Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B - prin Instituția Prefectului jud. B și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 648,00 lei, plătită pentru un autoturism cumpărat din spațiul european, sumă actualizată cu indicele de inflație.
In fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestuia în circulație.
A apreciat reclamanta că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
In susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B - prin Instituția Prefectului județului, nu a depus la dosar întâmpinare.
Pârâta pentru Statul Român, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român - prin Ministerului Economiei și Finanțelor iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 337 din 5 martie 2009, Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Jud. B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român - prin P și DGFP B, obligând pârâții, să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 648 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - din 17.06.2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată au fost obligați pârâții Statul Român - prin și DGFP B să plătească reclamantului și suma de 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud. B, instanța de fond admis-o, respingând acțiunea ca inadmisibilă față de acesta, întrucât taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, este o taxă care se constituie venit la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, dovada achitării taxei fiind unul din înscrisurile necesare înscrierii autovehiculului în circulație. Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, nu este parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează, astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță reținut că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin MFP și instituțiile teritoriale subordonate acestuia, constatându-se astfel că statul român prin MFP are calitate procesuală în prezenta acțiune.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
In speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele anterior menționate, tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
In același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În mod eronat au fost interpretate dispozițiile legale în vigoare, având în vedere că taxa de primă înmatriculare nu trebuie interpretată ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state o aplică sub diferite forme; că taxa de primă înmatriculare nu este îndreptată împotriva cetățenilor români și a intereselor țării ca stat membru al Uniunii Europene; taxa de primă înmatriculare fiind legală și prevăzută de Codul fiscal ca și alte taxe - art. 2141fiind introdus prin Legea nr. 346/2006 și modificat prin nr.OUG 110/2006.
De altfel, reclamantul poate uza de prevederile OUG nr. 50/2008, art. 11 stabilind că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare acestei ordonanțe.
A mai arătat recurenta că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul și a stopa importul de mașini second - hand, conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe.
De asemenea, s-a mai invocat de către recurentă că în speță calitatea procesuală pasivă, conform prevederilor nr.OG 92/2003, revine organului fiscal teritorial care a efectuat încasarea taxei, respectiv Administrația Finanțelor Publice Municipală
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată, în speță, trezoreria doar încasând o sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasate în baza legii române.
Pe fondul cauzei, tribunalul în mod corect a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană - ca și orice alt stat membru - are obligația să respecte dispozițiile de drept comunitar direct aplicabile, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația să repare daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statele membre, continuând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din, sunt interzise în state membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamantă este fondată și a dispus ca Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, cu sediul în B,-, în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 337 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex.2/26.05.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
