Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 1173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, împotriva sentinței civile nr. 431/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când a răspuns consilier juridic, lipsă fiind intimatul-reclamant Cabinetul Medical Veterinar Dr..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău reclamantul CABINET MEDICAL VETERINAR DR. cheamă în judecată pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B pentru a fi obligată la plata sumei de 5536 lei reprezentând plata serviciilor prestate de reclamant privind identificarea, înregistrarea animalelor și a mișcării acestora în perioada 01.05.2008-01.11.2008, reactualizarea debitului în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărei facturi până la plata efectivă a debitului și fixarea unui termen de executare privind plata acestor debite.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.969 Cod civil, art.18 al.4 lit.d și e din Legea 554/200.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: procedura prealabilă; contractul de prestări servicii; act adițional, facturile fiscale neachitate; procesul-verbal de ridicare a materialelor de la DSVSA; proces-verbal de predare-primire lot crotalii.
Prin sentința pronunțată în procedura contenciosului administrativ nr. 431/27.04.2009 s-a admis acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5536 lei reprezentând contravaloare servicii prestate aferente perioadei 01.05.2008 - 01.11.2008, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective a debitului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și suma de 416 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.4170/26.04.2007 prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fot prelungit prin act adițional până la data de 30.04.2008 și datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitație, dar a continuat programul strategic privind identificarea și înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleași condiții din contractul preexistent.
Este adevărat că prin HG nr. 515/2008 au fost stabilite și acțiunile sanitar veterinare din programul- porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 ocazie cu care s-a dorit inițierea procedurii achiziției publice a acestui serviciu dar aceasta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Reținând în final că tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acțiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 986 Cod procedură civilă privind cvasicontractul ca fapt licit și voluntar din care se obligații reciproce între părți și a obliga pârâta să achite reclamantei prețul serviciilor prestate, iar în baza dispozițiilor art. 1073 cod civil a obligat pârâta să reactualizeze pro rata temporis fiecare creanță cu indicele de inflație la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligației, stabilind, în baza dispozițiilor art. 18 al.6 din Legea nr.554/2004, un termen de executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Sanitară Veterinară care arată că raporturile contractuale de prestări servicii încheiat cu reclamantul a avut valabilitate până la 31.12.2007 și, conform prevederilor din OUG nr. 34/2006 s-au prelungit pentru primele 4 luni ale anului 2008. Că acțiunile sanitar veterinare cuprinse în Programul strategic au fost stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 515/2008, iar prin art.3 al.1 au fost aprobate acțiunile din Programul de identificare și înregistrare a porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 și prevăzut în anexa 8 recurenta efectuând operațiunile prevăzute de OUG nr. 34/2006 pentru a contracta prestările de servicii și solicită să se rețină faptul că a acționat în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la achiziția de servicii și că pentru perioada reclamată nu există temei legal pentru efectuarea plății solicitate aferente serviciilor efectuate de către reclamant.
Prin întâmpinare, intimatul susține că recursul este nefondat având în vedere că nu a fost indicat temeiul de drept al recursului, respectiv unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzut de art,304 din Codul d e procedură civilă, iar în sprijinul susținerilor sale a invocat deciziile nr. 3247/19.10.2007 și nr.499/30.01.2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,precum și o decizie pronunțată de Curtea de Apel Cluj (881/25.03.2005). Că susținerile recurentei privind respectarea dispozițiilor legale nu au sustenabilitate în raport cu dispozițiile art.986 Cod civil, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză, instanța de fond reținând corect că tarifele aprobate pentru anul 2008 sunt cele pretinse de reclamantă.
Prin completarea la întâmpinare intimatul arată că acțiunea promovată se subscrie contenciosului administrativ deoarece atâta timp cât contractul inițial are natura administrativă și raportul juridic post contractual are aceeași natură, prestațiile efectuate nu pot avea altă natură decât cele prestate anterior. Că în raport de natura raportului juridic instanța nu poate să infirme competența sa, iar dacă ar schimba competența se impune trimiterea cauzei competente.
Împrejurarea că recurenta nu a organizat licitația nu poate fi imputat reclamantului.
Arată că a efectuat, dovadă că recurenta i-a solicitat continuarea relațiilor contractuale, deoarece a pus la dispoziția intimatului materialele necesare, a avut acces la echipamentul necesar iar activitatea a avut continuitate, programul strategic s-a desfășurat tot anul 2008, iar rezultatele activității au fost acceptate de recurentă, inclusiv deconturile aferente. Se arată că activitatea a fost efectiv prestată și era necesară.
Expune dispozițiile HG nr.517/2008 și OG. 42/2004 prin care se argumentează că necontinuarea activității periclita grav activitatea și punea în pericol sănătatea publică. Că prestarea serviciilor impune o continuitate a acestora iar contractul a produs efecte dincolo de termenul pentru care s-a contractat.
Arată intimata că în materia contractelor administrative este prioritar interesul public, acesta fiind un mijloc în care se realizează administrația publică și față de principiul procesului echitabil, instanța poate să aprecieze că interesul public cerea continuarea raportului juridic inițial, că acțiunea în contencios se subscrie lezării un interes public.
Curtea, verificând hotărârea recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, reține următoarele:
În fapt, în data de 26.04.2007 s-a încheiat între părțile din cauză contractul nr. 4170 prin atribuirea acestuia reclamantei în procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Potrivit art.6 din contract, durata acestuia a fost stabilită până la 31 decembrie 2007, prelungirea acestuia pentru anul2008 putându-se realiza dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: prelungirea contractului este prevăzută de lege și dacă există credite bugetare cu această destinație (art. 62 din contract).
Legea, în sensul contractat de părți, are o accepțiune largă ce include atât legea - ca act juridic al Parlamentului cât și celelalte acte cu caracter normativ, emise în aplicarea sau organizarea aplicării legii.
Potrivit art.6 al.3 dinn HG nr. 925/2006 autoritatea contractantă - recurentul din prezenta cauză, are dreptul să prelungească durata contractelor de furnizare sau servicii care expiră la 31 decembrie dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate de acest act normativ, prelungirea neputând depăși durata de 4 luni de la data expirării duratei inițiale de îndeplinire a acestuia (art.6 al.3 lit.d din HG nr.925/2006).
În acest context legislativ, la 28 decembrie 2007 autoritatea contractantă și reclamanta a încheiat actul adițional nr. 10782 prin care contractul de servicii este prelungit până la 30 aprilie 2008.
În consecință, izvorul raporturilor juridice dintre părțile din cauză în perioada 19.04.2007 - 30.04.2008 îl constituie contractul nr. 4170/2007 care are natura unui act administrativ asimilat în sensul reglementat prin art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004.
După încetarea raporturilor juridice contractuale reclamanta pretinde că a continuat să efectueze operațiuni similare celor contractate, în condițiile prevăzute de contract, pretinzând plata acestora, conform unor tarife ce fuseseră stabilite prin contractul din 2007 în cuantum de 2.627 lei.
În drept, potrivit art.52 (1) din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea, în termen legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a dreptului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
Prin Legea nr. 554/2004 a fost consacrată o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, prin care persoanele vătămate, în sensul prevăzut de art. 51 (1) din Constituție, pot să-și valorifice dreptul de petiționare.
Potrivit art. 2 lit.f din Legea 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ,în sensul prezentei legi,fie din nesoluționarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
În sensul Legii 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate în regim de putere publică. Sunt asimilate actului administrativ,contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect.prestarea serviciilor publice, achiziții publice." (art.2 lit.c din Legea 554/2004).
Așa cum s-a reținut deja, Legea 554/2004, în raport de dreptul comun, reprezentat de Codul d e procedură civilă, este o lege specială care doar se completează cu dreptul comun acolo un legea specială nu o dispune și cu condiția ca dispozițiile din dreptul comun să nu fie incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoana vătămată (art.28 din Legea nr.554/2004).
Fiind o lege specială - Legea contenciosului administrativ este de strictă interpretare, incidența acesteia nu poate fi lărgită printr-o interpretare extensivă a legii.
Așadar, pentru ca reclamanta să-și poată valorifica eventualele drepturi în procedura specială a contenciosului administrativ, trebuia să facă dovada că aceste drepturi au fost vătămate printr-un act administrativ sau un act administrativ asimilat.
Or, în speță, contractul încheiat la 19 aprilie 2007 și-a încetat efectele la 30 aprilie 2008 în condițiile prevăzute prin contract în actul adițional.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei că acesta ar fi continuat și în perioada de după 30 aprilie 2008, deoarece un contract de achiziții publice poate fi prelungit numai prin act adițional - în forma scrisă - și numai pentru o perioadă de max. 4 luni așa cum dispune dispozițiile art.6 al.3 lit.d din HG nr.925/2006.
Cum perioada invocată de reclamantă excede perioada statuată printr-un act administrativ cu caracter normativ, voința părților nu este suficientă pentru a da naștere unui raport juridic de drept administrativ. Pe de altă parte, contractelor de achiziție publică le sunt impuse condiții de formă. Astfel, potrivit art.3 lit.f din OUG nr. 34/2006 contractul de achiziție publică este contractul cu titlu onerosîncheiat în scrisde o autoritate contractantă și operatorii economici. De asemenea, Directiva 18/CE/2004 prin art.1 al.2 lit.a definește similar contractele de achiziție publică.
Prin art.2 al.2 din OUG nr.34/2006 sunt enunțate principiile atribuirii contractelor de achiziție publică (nediscriminarea, tratament egal, recunoașterea reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența fondurilor publice, asumarea răspunderii).
principiilor atribuirii contractelor de achiziție publică cât și a scopului OUG nr.34/2006 (art.2 al.1) impune obligația autorității statale de a urmări respectarea și aplicarea acestora și în acest scop legiuitorul a impus forma scrisă contractelor de achiziție ca o condiție "ad validitatem". Această condiție însă exclude manifestarea tacită a voinței părților și astfel prelungirea tacită invocată de reclamantă nu poate fi reținută.
Așadar, într-o primă concluzie dreptul pretins de reclamantă nu a fost vătămat printr-un act administrativ sau act administrativ asimilat și din această perspectivă cererea valorificării drepturilor sale în procedura specială a contenciosului administrativ este netemeinică.
În ceea ce privește susținerea reclamantului privind necesitatea serviciilor prestate în perioada în care nu a existat un contract de prestări servicii aceasta nu poate fi asimilată unui fapt juridic administrativ care să genereze raporturi juridice administrative, fiind doar acțiuni sanitar veterinare cuprinse în programe anuale ale Guvernului (HG nr.515/2008, HG nr.331/2009). Aceste măsuri sunt fără îndoială de interes public, însă interesul public invocat pentru a constitui o justificare pentru activitatea pe care o susține că a efectuat-o trebuie să îmbrace forma faptului juridic administrativ, aceasta deoarece tot interesul public este cel care a impus condițiile în care sunt atribuite contracte de achiziție publică.
Referitor la susținerea intimatei cu privire la competența de soluționare a cererii, trebuie observat că prin aceasta a stabilit cadrul procesual, respectiv calitatea părților, obiectul cererii și cauza acesteia.
.-și cauza cererii de chemare în judecată pe raportul juridic de drept administrativ invocat care îi justifică să pretindă conduita pârâtei, precum și pe dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004, schimbarea acesteia în recurs nu este permisă de dispozițiile art.294 al.1 Cod procedură civilă, aplicabile în baza art.316 Cod procedură civilă și în consecință instanța de contencios nu poate să dispună asupra competenței materiale în acest context. Nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acțiune la instanța de drept comun pentru a-și valorifica drepturile pretinse.
Nici sub aspectul neîncadrării recursului în motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă susținerea intimatei nu are suport legal. Astfel, potrivit art.20 din Legea 554/2004 hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs, iar potrivit art.304 ind.1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel,nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând examina cauza sub toate aspectele. Așa fiind, sunt irelevante sub acest aspect hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materie civilă și comercială, unde, de regulă, sunt soluționate recursurile formulate împotriva deciziilor pronunțate în apel d e către curțile de apel.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea constată recursul fondat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, și în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea promovată în procedura contenciosului administrativ de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, cu sediul în mun. B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 431/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-reclamant Cabinet Medical Veterinar Dr. cu sediul la cab. Av., în mun.B,-, jud.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red./23.12.2009
Tehnored.
Ex.5
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Loredana Albescu, Claudia Popescu
