Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 118/2009
Ședința publică de la data de 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de recurenta-reclamantă SC SA reprezentată prin Administrator Special - Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii B împotriva sentinței civile nr. 154 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat - cu împuternicire avocațială pentru recurenta - reclamantă SC" "SA reprezentată prin Administrator Special - Asociația Salariaților și Membrilor Conducerii B și consilier juridic pentru intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar, în fotocopie, adresa nr.3066 din 5.09.2006 emisă recurentei de către intimată, un exemplar de pe aceasta adresă comunicându-l reprezentantei intimatei. Totodată, invocă nulitatea hotărârii recurate motivat de faptul că a fost pronunțată la data de 13 decembrie 2008 conform minutei existentă pe verso-ul paginii 1 al dosarului instanței de fond, iar hotărârea a fost dată la 13 martie 2008 așa cum rezultă sentința nr.154/2008 existentă la filele 51-52 dosar. Solicită acordarea unui nou termen pentru a dezvolta în scris această excepție.
Reprezentanta intimatei se opune acordării unui nou termen pentru motivele arătate de apărătorul recurentei.
Instanța, constată că recurenta - prin apărătorul său - invocă un nou motiv de recurs susținând că minuta scrisă în dosarul instanței de fond ar purta data de 13 decembrie 2008, iar din hotărârea existentă la dosar, rezultă că a fi fost pronunțată la data de 13 martie 2008, situație față de care respinge cererea de acordare a unui nou termen pentru formularea în scris a acestui motiv de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită în principal admiterea excepției invocate de nulitate a hotărârii recurate, iar în subsidiar solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Depune concluzii scrise la dosar.
Reprezentanta intimatei-pârâte având cuvântul, solicită respingerea excepției invocată de recurenta-reclamantă întrucât aceasta excepție este un nou motiv de recurs depus peste termenul prevăzut de lege. Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 15.11.2007 contestatoarea SC B, C "SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR COMPANIA LICHIDATORI I -SUCURSALA Bas olicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE B obligarea intimatei la restituirea sumei de 204.850 lei reprezentând acciză aferentă stocului de băuturi spirtoase existent la data de 07.07.2006, luată din cont prin lichidarea garanției fiscale ca urmare a revocării Autorizației de Fiscal nr. 719/29.03.2005 și deținută ilegal din momentul redobândirii unei noi autorizații nr. RO-03/19.02.2007.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În susținerea contestației contestatoarea a arătat că a obținut Autorizația de Fiscal nr. 719 la data de 29.03.2005, ceea ce i-a conferit dreptul de a produce și comercializa produsul "băuturi spirtoase". Odată cu obținerea acestei autorizații și-a îndeplinit și obligația de a constitui garanția fiscală în cuantum de 228.780 lei, garanție la dispoziția pârâtei.
Ca urmare, fostul administrator judiciar al societății, nu și- îndeplinit obligația prevăzută de art. 183(1) lit. i (2) din Codul Fiscal ca în termen de 12 luni să se obțină Certificatul 9001, Autorizația de Fiscal nr. 719/29.03.2005 fiindu-i revocată prin Decizia nr. 210/05.06.2006 emisă de Minister Finanțelor Publice.
Drept consecință a revocării Autorizației de Fiscal nr. 719/29.03.2005, pârâta a preluat din contul deschis la Trezoreria acesteia, suma de 228.780 lei reprezentând acciză aferentă stocului de băuturi spirtoase existente în depozitul de produse finite la data revocării.
De la data obținerii noii Autorizații de Fiscal pentru produs băuturi spirtoase în 01.03.2007 au devenit aplicabile dispozițiile art. 192 alin. 1 d Codul Fiscal privind exigibilitatea accizei și care este potrivit acestui articol,! data când produsul este eliberat pentru consum în România, în cazul de față pentru întreaga cantitate de băuturi spirtoase deținute în stoc de către contestatoare la data de 01.03.2007.
În aceste condiții menținerea și aplicarea de către intimată prevederilor art. 192 alin.7 din Codul Fiscal pentru o parte din băuturile spirtoase existente în stoc la 31.05.2007 este nelegală motiv pentru care intimata ar obligația să îi restituie contestatoarei acciza aferentă acestui stoc în valoare d 204.850 lei.
În data de 19.07.2007, cu adresa nr. 2411 contestatoarea a solicite B restituirea sumei de 204.850 lei, solicitare care a rămas fără răspuns.
Cu adresa nr. 38381/31.07.2007 intimata a răspuns contestatoarei ce adresa cu nr. 2411/19.07.2007 a fost transmisă Direcția de Legislație Impozite.
În susținerea contestației contestatoarea a depus înscrisuri.
Intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea Decizie atacată ce a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prin sentința civilă nr. 154 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost respinsă contestația formulată de reclamant C SA și CAp rin administrator judiciar COMPANIA LICHIDATORI L I - SUCURSALA B împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE
Instanța analizând probatoriul administrat în cauză a reținut următoarele:
Societatea contestatoare a beneficiat de Autorizație de Fiscal pentru producția de și băuturi spirtoase autorizație valabilă de la 01.04.2005.
Pentru obținerea autorizației de antrepozit fiscal, societate:a contestatoare avea obligația, în condițiile art.183 Cod fiscal să constituie garanție și să depună la autoritatea fiscală competentă o garanție în căzu producției, transformării și deținerii de produse accizabile, precum și o garanție obligatorie pentru circulația acestor produse.
Contestatoarea CABa constituit garanție în vederea obținerii autorizației de antrepozit fiscal în cuantum de 228.780 lei, garanție constituită în contul accizei aferentă stocului de băuturi existent.
Deoarece contestatoarea nu a transmis la Autoritatea Centrală Fiscală Certificatul 9001, obligație ce rezultă din G 44/2004 în termen de 12 luni de la data obținerii autorizației de antrepozit fiscal, prin Decizia nr. 210/19.05.20C5 Comisia pentru Autorizarea elor Fiscale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a revocat autorizația nr. 719/2005 emisă pentru antrepozitarul autorizat C A
Față de prevederile art. 192 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal acciza devine exigibilă la data revocării sau anulării autorizației.
Având în vedere că în contul din Trezorerie era constituită garanția pentru acciza aferentă stocului de băuturi, garanție constituită în vederea obținerii autorizației de antrepozit fiscal, aceasta a fost executată în contul accizei devenită exigibilă prin revocarea autorizației de antrepozit fiscal.
Autorizația de antrepozit fiscal a fost revocată prin Decizia nr. 210/19 mai 2006 care nu a fost contestată în condițiile legii și care a operat în consecință.
Împrejurarea că Aao bținut o nouă autorizație de antrepozit fiscal nu are relevanță în cauză, contestatoarea având obligația de a constitui o nouă garanție pentru acciza aferentă stocului de băuturi, garanție ce a fost constituită și în baza căreia s-a emis o nouă autorizație de antrepozit fiscal valabilă de la data de 01 ianuarie 2007 pentru producția de și de la data de 01 martie 2007 pentru producția de băuturi spirtoase.
La data când s-a solicitat acordarea unei noi autorizații și s-a plătit garanția în vederea obținerii acesteia nu s-a solicitat nici o restituire sau compensare de sume.
În ceea ce privește cererile ulterioare de restituire și compensare a sumei de 204.850 lei reprezentând garanția executată de intimata în contul accizei aferente stocului de băutură devenită exigibilă prin revocarea autorizației de antrepozit fiscal, societatea a fost înștiințată de imposibilitatea restituirii sau compensării sumei deoarece aceasta era datorată de contestatoare.
Instanța a apreciat că în cauză au fost respectate prevederile art. 192 (7) coroborate cu art. 185 alin. 5 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și pe cale de consecință a respins contestația ca nefondată.
Împotriva sentinței 154/13 martie 2008 formulat recurs arătând că instanța de fond s- aflat într-o eroare în ceea ce privește cele două momente de exigibilitate ale accizei, respectiv cel prevăzut de art. 192 al. l și cel prevăzut de art. 192 al. 7 din Legea 571/2003, apreciind în mod greșit că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 192 al. 7 având în vedere că acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum, așa cum prevede art. 192 al. l Cod fiscal. Apreciază recurenta că P este obligată a restitui suma de 204.850 lei.
Recurenta a invocat oral, un motiv de ordine publică, respectiv acela că se constată inadvertență între data pronunțării înserată în minută și data înserată în dispozitiv. Astfel, se arată că în minută apare luna "decembrie", iar hotărârea recurată a fost pronunțată în "martie".
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate instanța apreciază că este nefondat, urmând a- respinge pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la neconcordanța între minută și dispozitiv sub aspectul lunii în care a fost pronunțată hotărârea nu poate fi reținută.
Instanța constată că într-adevăr forma caracterelor literelor din minută nu este una tocmai lizibilă, însă în minută nu se regăsește luna decembrie, așa cum susține recurenta.
De altfel, faptul că sentința a fost comunicată în luna octombrie coroborat cu împrejurarea că în luna decembrie completele nu era colegiale sunt elemente ce duc la concluzia că în minută apare aceeași dată cu cea care este în dispozitiv, respectiv, 13 martie 2008.
Pe fondul recursului, instanța găsește neîntemeiate apărările recurentei. Astfel, se reține că recurentei i s-a emis la 29 martie 2005 Autorizație de Fiscal nr. 719/29 martie 2005, nivelul garanției fiind, la data emiterii de 47.325 Euro. Prin decizia 210/19 mai 2006, având în vedere dispozițiile art. 183 lit.2, dat fiind faptul că nu s-a depus certificatul 9001 în 12 luni de la data deținerii autorizației, s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal iar la 05 octombrie 2006 a fost înștiințată recurenta că a fost utilizată garanția pentru plata accizelor, în baza art. 198 al. l și art. 192 al. 7. Ulterior, la 19 februarie 2007 recurenta obține o nouă autorizație de antrepozit fiscal, constituind garanția în cuantum de 58.372 lei.
Constituirea garanției este reglementată de art. 183 Cod fiscal, text ce prevede obligația depunerii garanției pentru circulația produselor.
Momentul exigibilității accizelor este reglementat de art. 192 Cod fiscal. Din analiza acestui text rezultă că regula, pentru orice produs accizabil este aceea că acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum, iar ca excepție, acciza devine exigibilă, fără ca produsele să fie eliberate pentru consum la data comunicării revocării autorizației, excepție reglementată de al. 7 al art. 192 și care apare ca o consecință revocării autorizației.
Așadar, aprecierea organului fiscal în sensul că acciza a devenit exigibilă la data revocării autorizației, conform al. 7 este legală. Împrejurarea că ulterior s-a emis o nouă autorizație de antrepozit fiscal nu are relevanță, recurenta constituind o nouă garanție în temeiul art. 183 Cod fiscal.
Față de dispozițiile art. 192 al. 7 nu exista la data formulării cererii nici un temei al restituirii accizei reținute, aceasta fiind exigibilă ca urmare revocării autorizației. Codul fiscal nu a reglementat situația în care ulterior revocării și implicit constatării exigibilității accizei s-a emis o nouă autorizație iar produsele accizabile sunt eliberate pentru consum după data emiterii autorizației.
Instanța apreciază că în ipoteza în care produsele pentru care acciza a devenit exigibilă ca urmare a revocării autorizației nu au fost puse în consum, la data punerii în consum se ridică problema nedatorării accizei care deja a fost reținută de organul fiscal.
Așadar, dacă la data punerii în consum organul fiscal ar impune obligația de plată a accizei pentru aceleași produse pentru care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 192 al. 7s- ar pune în discuție legalitatea stabilirii acestei obligații. În cauză însă se contestă doar reținerea din garanție accizei ca urmare a revocării, nefăcându-se dovada că pentru aceleași produse s- plătit acciză la data punerii în consum.
Apreciind că la data formulării cererii nu exista nici un temei pentru restituirea accizei, organul fiscal apreciind corect asupra exigibilității accizei, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantăC Areprezentată prinADMINISTRATOR SPECIAL - ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR ȘI MEMBRILOR CONDUCERIIîmpotriva sentinței civile nr. 154 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. - /
Red.
Tehnored. 2 ex.
03 martie 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
