Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1317
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta - B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană - Administrația Finanțelor Publice Minicipală B,cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 384 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 26.01.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud. B și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 10.594 lei, plătită pentru autoturismul cumpărat în anul 2008 din spațiul european, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat din spațiul european autoturismul pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acesteia în circulație.
apreciat că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 și 90 din.
În susținerea acțiunii, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul disp. art. 241 ind. 1 alin. 1 din OUG nr. 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, iar începând cu data de 1 iulie 2008 va intra în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare care conține prevederi privind restituirea taxei auto.
Totodată au invocat excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâților Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud. B și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cea privind lipsa procedurii prealabile.
Prin sentința nr. 384 din 18 martie 2009, tribunalul a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud. B, față de care a respins acțiunea ca inadmisibilă, a respins ca nefondate excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cea privind lipsa procedurii prealabile și admis acțiunea reclamantei, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie acesteia contravaloarea taxelor de primă înmatriculare în sumă de 10.594 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/29.02.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă la această instanță, reclamantul a solicitat recunoașterea de către justiția română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din referitor la taxa de primă înmatriculare pretinsă de autoritățile române în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietatea sa, solicitând, în consecință, obligarea Statului Român la restituirea contravalorii acestuia.
Față de calitatea părților chemate în judecată, citarea în calitate de pârât a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B instanța a apreciat că nu este oportună întrucât acesta nu este parte în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care a admis excepția lipsei de calitate procesuale pasivă a acestuia.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a constat că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu carcter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produsele naționale și celor importate ( Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: " pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în cîmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor ".
Având în vedere cele anterior menționate, instanța a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei piețe comune, a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale ( inclusiv jurisdicțiile ) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
n același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 alin. 2 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța observă că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi .
În consecință, instanța de fond a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantei contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 10.594 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/29.02.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B - Administrația Finanțelor Publice Municipală
În dezvoltarea motivelor se arată că este dată lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât această taxă specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul fiscal teritorial, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială.
Mai mult decât atât, în situația în care Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi obligat la restituirea sau plata unor sume de bani, acesta nu poate executa hotărârea, neavând cont din care să achite sume de bani, restituirile efectuându-se conform Codului d e procedură fiscală, de către organul fiscal competent.
Această taxă specială de primă înmatriculare a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 2141și art. 2142din Codul fiscal care stabilesc: "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Aceste norme stabilite de către Codul fiscal, sunt obligatorii și conforme cu normele relevante de bază din dreptul comunitar și anume art. 3 alin. 3 din Directiva 92/12 a Consiliului Comunității Europene din 25.02.1992, privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse.
Art. 3 alin. 1 din Directiva 92/12 prevede că directiva se aplică la nivel comunitar, uleiurilor minerale, alcoolului, băuturilor alcoolice și tutunul prelucrat. În ceea ce privește alte produse, art. 3 alin. 3 prevede următoarele:"Statele membre își păstrează dreptul de a introduce sau a menține taxe percepute asupra unor produse, altele decât cele enumerate la alin. 1, cu condiția ca taxele să nu genereze formalități la trecerea frontierei în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre".
În acest sens, taxa specială de primă înmatriculare a autovehiculelor, care nu este percepută ca urmare a trecerii frontierei unui stat membru, ci cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului pe teritoriul României, trebuie considerată ca aparținând regimului intern de impozitare a mărfurilor.
S-a apreciat acțiunea formulată ca fiind nefondată, întrucât art. 11 al ordonanței nr. 50/2008 conține prevederi privind restituirea taxei auto: " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie".
Așadar, dacă Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată prin Legea nr. 343/2006 și prin OUG nr. 110/2006 care reglementează regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule nu conține prevederi privind restituirea taxei auto, astfel încât doar instanța de judecată ar fi putut dispune restituirea acestei taxe, noul act normativ, respectiv OUG nr. 50/2008, conține prevederi neechivoce în ceea ce privește restituirea acesteia.
Recursul este nefondat.
Nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care autoritatea care a încasat nelegal taxa e subordonată administrativ Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141 din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr. 50/2008 întrucât potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr. 50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa ( hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis / c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos/c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki/c/ Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicare retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MFP- ANAF B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în mun. B, - - nr. 5, jud. B împotriva sentinței nr. 384 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător eliberată din
funcție ca urmare a pensionării
semnează președintele instanței.
Red.
2ex/1.07.2009
Jud. fond
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
