Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1369/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1369
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 623 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.668/86 din 27.01.2009, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S, obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.256 lei și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de 19.09.2007 a achitat, pentru autoturismul marca FORD suma de 3.256 lei, conform chitanței nr.-/19.09.2007, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, sumă calculată conform dispozițiilor art.214 ind. 1 Cod fiscal, introdus prin Legea nr.343/2006, modificat prin OUG nr.110/2006 și nr.418/2007.
Din această sumă i-a fost restituită suma de 2.040 lei, conform nr.97/01.09.2008, diferența fiind în continuare indisponibilizată, drept pentru care a formulat prezenta acțiune.
Fără a se ține cont de faptul că prevederile art.214 ind.1 - 214 ind.3 au ca efect perceperea de către statul român a unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale, încălcându-se astfel nu mai puțin de trei articole ale Tratatului CE, respectiv 25, 28 și 90, astfel: art.25 reglementează faptul că" între statele membre sunt interzise taxele vamale, la import și la export sau taxele cu efect echivalent".
În spiritul aceleiași reglementari art. 28, prevede ca ". Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent", iar ca un corolar la aceste doua articole, art. 90, vine sa statueze faptul ca "Nici un alt stat nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mult decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție.
Ori, Guvernul României, prin aplicarea acestei taxe speciale, încalcă flagrant dispozițiile legale ale Uniunii Europene.
pe care le face intimata, la prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) este nefondata, deoarece prin Directiva 92/12 CEE a Consiliului Europei din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor, privind deținerea, circulația si monitorizarea acestor produse, respectiv art.3 precizează limitativ care sunt produsele accizate iar in cadrul acestei enumerări nu se regăsesc automobilele, de aici reieșind fără putința de tăgada faptul ca taxa speciala, de prima înmatriculare, reprezintă strict o măsura fiscala interna.
Faptul că normele comunitare au prioritate fata de alte norme interne, este stabilit prin însăși legea fundamentală, Constituția României art. 11 al 1, 2 si art.148 al 1,2, 3,4.
A mai arătat reclamantul că, Curtea de Justiție a hotărât în mod consecvent că, o taxă pecuniară care face parte dintr-un sistem de taxe interne si care este aplicată sistematic categoriilor de produse conform unor criterii obiective indiferent de originea produselor se încadrează în sfera art. 90 din Tratatul CE. O taxa de înmatriculare a automobilelor, precum este cea percepută în România, este de natura fiscala si este percepută nu ca urmare a faptului ca un automobil trece granița unui stat membru care aplica o asemenea taxa, ci ca urmare a altor activități operative, care includ taxa de prima înmatriculare a automobilelor în statul respectiv.
Având în vedere că a fost lipsit în mod nelegal de folosința sumei de 3.256 lei de la data plății, 19.09.2007, arată că pârâta datorează și dobânzile legale aferente, calculate de la data plății, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat numai în acest fel putând fi reparat integral, așa cum prevăd dispozițiile art.1084 Cod civil, raportat la art.1082 Cod civil.
Reclamantul a depus la dosar prin serviciul registratură, precizări, prin care arată că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. In baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.58/2008.
Art.11din OUG nr.50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la cap.VI Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
În condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008, acțiunea reclamantului prin care solicită restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este inadmisibilă.
A mai susținut pârâta că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Prin sentința nr. 623 din 2 aprilie 2009, Tribunalul Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3256 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei, 19.09.2007, și până la restituirea efectivă.
Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 535 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța a constatat că aceasta nu este dată atâta timp cât taxa de primă înmatriculare a fost stabilită și plătită în baza art.2141și art.2143Cod fiscal care contravine disp. art.90 din Tratatul CE și se aplică principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național. Astfel, instituirea prin dreptul intern a restituirii diferenței dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare prejudiciază contribuabilul de a i se restitui suma încasată cu încălcarea dreptului comunitar și despre care Comisia Europeană a atenționat România că este ilegală.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A mai susținut recurenta că prevederile Tratatului CE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că " dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ".
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008, astfel încât pe acest motiv acțiunea este inadmisibilă.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățită să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Art.11 din OUG nr.50/2008 nu poate fi aplicat în cauză numai pentru motivul că în speță taxa a fost achitată la 19.09.2007, deci în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 la care textul se referă, ci și pentru motivul că în discuție sunt taxe de noțiune juridică diferită între care nu poate apare o desocotire: taxă de primă înmatriculare și taxă de poluare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 623 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/8.07.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
