Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1859/2009. Curtea de Apel Suceava

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local G H - prin primar cu sediul în orașul G H, județul S, împotrivasentinței nr. 1442 din 14 iulie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru recurentă și avocat pentru reclamantul intimat.

S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătoarea intimatului depune la dosar întâmpinare, un exemplar fiindu-i înmânat reprezentantei reurentului, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat. ( filele nr. 14 - 19 dosar )

Reprezentanta recurentului arată că nu i s-a pus în vedere recurentului mențiunea timbrării recursului.

Instanța învederează că nu este necesară achitarea taxei de timbru.

Apărătoarea intimatei precizează că nu are obiecțiuni cu privire la achitarea taxei de timbru.

Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică. A arătat că sentința atacată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Gura Humorului; că împotriva Deciziei nr.31/2008 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr- s-a declarat recurs și ca urmare nu se putea reînregistra dosarul la tribunal sub nr- și judeca pe fond; că este precizat și în încheierea din 20.11.2008 că s-a formulat recurs. Dosarul în care s-a formulat recurs a fost înaintat la ÎCCJ și soluționat prin Decizia nr. 812 din 13 februarie 2009, stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului. A mai arătat că admiterea pretențiilor reclamantului contravine disp. art.29 din Legea nr.219/1998; că la încetarea contractului de concesiune, concesionarul trebuie să predea bunul concesionat.

Apărătoarea intimatului a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare. A arătat că prin sentința recurată nu se încalcă dispozițiile art.304 Cod proc. civilă și nici competența instanței, întrucât ÎCCJ s-a pronunțat cu privire la Dosar nr-; că pentru termenul din 4 decembrie 2008 s-a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată și că împotriva regulatorului de competență s-a declarat recurs înainte de această dată; că Decizia ÎCCJ a fost pronunțată la 13 februarie 2009, deci se putea solicita certificat contestator sau se putea cere suspendarea până la soluționarea regulatorului de competență. A mai arătat că cele două dosare se află pe rolul Judecătoriei Gura Humorului având termen la data de 4 decembrie 2009. A mai arătat că recurentul nu și-a îndeplinit contractul de concesiune. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat: obligarea Consiliului Local G H - reprezentat de primar - să-i respecte dreptul de concesiune cu privire la suprafața de 20 teren situat în G H, str. -, jud. S; obligarea aceluiași pârât la plata c/val. investiției amplasată pe acest teren și la restituirea bunurilor sale personale și ale fostei soții existente în garajul situat pe acest teren.

Prin sentința nr. 1442 din 14 iulie 2009, Tribu nalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis - în parte - acțiunea formulată de reclamant și în consecință, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 14.836 lei cu titlu de despăgubiri și la rambursarea cheltuielilor de judecată către reclamant și a respins - ca nefondat - capătul de cerere privind restituirea bunurilor personale.

În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, părțile litigante au încheiat la data de 24.02.2007 contractul de concesiune cu privire la suprafața de teren identificată mai sus, în vederea realizării unei investiții, că reclamantul și-a respectat clauzele contractuale asumate, iar autoritatea pârâtă, prin încălcarea obligației contractuale constând în notificarea reclamantului cu 2 ani înainte de încetarea contractului, a cauzat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului constând în c/val. investiției sale, evaluată la 14.836 lei prin expertiza judiciară depusă la dosar.

S-a mai motivat că, potrivit recunoașterilor pârâtului, reclamantul poate - oricând - să-și ridice bunurile personale din garajul amplasat pe teren, așa încât, instanța a respins - ca nefondat - acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Consiliul Local G H, prin primar și a arătat, în principal, că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor din. 812/13 febr. 2009 a ÎCCJ - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care a statuat că Judecăto ria Gura Humorului este competentă să soluționeze litigiul dedus judecății. Pe fondul cauzei a arătat că sentința criticată încalcă prev. art. 29 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, precum și clauzele contractului de concesiune încheiat între părți, reclamantul având obligația ca - la expirarea termenului de concesiune - să predea recurentului terenul ce a făcut obiect al contractului precum și investițiile realizate.

Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:

Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că formularea inițială a acțiunii promovată de reclamantul (înregistrată la data de 7 ian. 2008 - Ds. nr-) constă în "obligarea autorității recurente la respectarea dreptului de concesiune cu privire la suprafața de 20 teren amplasat în orașul G H" ce a făcut obiect al contractului de concesiune încheiat între aceste părți, la data de 24.02.1997.

Întrucât, cu privire la competența de soluționare a acestei cereri, Judecătoria Gura Humorului și Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal au intrat în conflict negativ de competență (art. 20 pct. 2 Cod proc. civ.) Curtea de Apel Suceava, prin sentința nr. 31 din 7 iulie 2008 a hotărât asupra conflictului negativ de competență ivit, în sensul că, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal este instanța competentă să soluționeze acțiunea, în conformitate cu prev. art. 66 din OUG nr. 54/2006.

Ulterior datei de investire a Tribunalului Suceava (14 iulie 2008), reclamantul depune la dosar cereri potrivit cărora înțelege să-și completeze acțiunea în sensul obligării autorității recurente la plata c/val. investiției (garaj) edificată pe terenul concesionat, pe care a evaluat-o la 15.000 RON și la restituirea unor bunuri mobile proprietatea sa și a soției sale, bunuri aflate în garaj (evaluate în total la sumele de 2200 RON și 400 Euro - 7, 25, 74 ds. trib.).

Pe parcursul derulării procedurilor la Tribunalul Suceava, ÎCCJ - secția comercială, contencios administrativ și fiscal pronunță Decizia nr. 812 din 13 februarie 2009, potrivit cu care casează sentința pronunțată de Curtea de Apel Suceava care a hotărât asupra conflictului negativ de competență, și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecă toriei Gura Humorului, reținând în motivare că, terenul ce face obiect al contractului de concesiune face parte din domeniul privat al localității, contractul încheiat având un caracter civil și nu unul administrativ.

Din perspectiva celor evocate mai sus, Curtea constată că sentința recurată este dată cu încălcarea normelor imperative de competență materială cuprinse în art. 1 pct. 1 Cod proc. civ.

Astfel, capătul de cerere principal - din acțiunea promovată de reclamant - este cel care vizează cenzurarea clauzelor contractului de concesiune încheiat de părți și care are ca obiect suprafața de teren identificată mai sus, pe care, reclamantul pretinde că a edificat un garaj.

Chiar dacă, pe parcursul derulării procedurilor judiciare, reclamantul și-a completat acțiunea, instanța inițial investită, rămâne competentă să soluționeze cauza, raționament care vine în acord cu disp. art. 17 - 18¹Cod proc. civilă; cu Decizia nr. 812/2009 a ÎCCJ, cât și cu principiile evocate în Decizia nr. 32/2008 pronunțată de ÎCCJ urmare a recursului în interesul legii.

Așa fiind, prima instanță a pronunțat o sentință cu încălcarea normelor de competență, motiv pentru care Curtea în conformitate cu art. 304 pct. 3 Cod proc. civ. va casa sentința recurată și în conformitate cu art. 312 (7) Cod proc. civilă, va trimite cauza Judecătoriei Gura Humorului, competentă să soluționeze acțiunea reclamantului.

Instanța de trimitere cu ocazia investirii va analiza pe fond - apărările formulate de părți.

Pentru aceste motive,

În numele LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G H - prin primar cu sediul în orașul G H, județul S, împotrivasentinței nr. 1442 din 14 iulie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Gura Humorului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. AD

Jud.fond

Tehnored. MM

2 ex./ 30.11.09