Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1890/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1890
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - SRL - prin adm., cu sediul în oraș, n,.15,.A, județul S, împotrivasentinței nr.1349 din 1 iulie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenta și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 05.06.2009, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice G H, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 1383 lei - reprezentând taxă de poluare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:
La data de 07.11.2008, a achiziționat din Germania un autoturism marca Volkswagen Golf cu seria sașiului - cu gradul de poluare Euro 4 și cilindree 1896 cmc contra sumei de 8900 Euro.
Ulterior la data de 01.04.2009 s-a deplasat la Trezoreria GHu nde a achitat taxa de poluare în cuantum de 1384 lei, conform chitanței seria -, nr. -, taxă ce i-a fost solicitată în vederea înmatriculării autoturismului.
A mai arătat că relevant este faptul că la data transferului de proprietate 15.06.2007" dintre un cetățean italian și un cetățean român" practica instanțelor judecătorești era de admitere a acțiunilor având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare și consideră că nu poate fi sancționată întrucât a achiziționat autoturismul la i dată ulterioară și după vânzări succesive și nici numitul nu poate fi sancționat că nu a înmatriculat acest autoturism după achiziționarea acestuia din Italia.
Dacă instituirea unei taxe de mediu, reprezintă un aspect cu siguranță pozitiv, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea în care se aplică această taxă este cu siguranță criticabilă, iar taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Consideră că această taxă de poluare este ilegală, pentru că implică o discriminare între mașini identice ca model și vechime, în funcție de locul în care a fost realizată prin înmatriculare. Dacă pentru a înmatricula o mașină deja înmatriculată în România înainte de 01.07.2008, nu se va percepe o așa numită taxă de poluare, pentru a înmatricula în România o mașină de aceeași marcă, același model și la fel de vechi, dar înmatriculată într-un stat membru al UE, se va impune achitarea taxei de poluare, ca o condiție pentru înmatriculare.
Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second- hand, importate care se încadrează parametrilor prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr.50/2008, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceeași parametri autoturismelor second - hand cumpărate în România și care nu fac obiectul primei înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin care nu poate fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzut de art.30 din Tratat.
Prin prevederile OUG nr. 50/2008 prin care s-a instituit această taxă de poluare se menține caracterul discriminatoriu și ilegal avut și de taxa de primă înmatriculare, fără a se ține seama de jurisprudența Curții Europene care consacră interzicerea taxelor cu efect echivalent din care se constată că orice fel de taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care în speță reprezintă o taxă de poluare, constituie o taxă cu efect echivalent interzisă de art. 23 și 25 CE.
Este foarte clar că din jurisprudența Curții Europene rezultă incompatibilitatea acestui sistem de taxare cu art. 90 din CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii.
Astfel, consideră reclamanta că, prin OUG nr. 50/2008 se încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne și art. 115 (4) din Constituția României. OUG nr. 50/2008 reiese și din încălcarea principiului de drept al neretroactivității legii, conform art. 15 al. 2 din Constituția României.
Printre excepțiile justificate privind restricțiile de ordin cantitativ art. 30 din Tratat autorizează interdicțiile sau restricțiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepție prevăzută de art.30, fie ca o cerință obligatorie, dacă nu este discriminatorie și adecvată atingerii scopului propus este proporțională.
Se mai arată că a constatat că republica Austria nu și-a respectat obligațiile cei revin în baza art. 28 CE, reținându-se că vehiculele care prezintă aceleași caracteristici și care sunt deja autoritate să circule în Austria nu se impun acestei condiții în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.
Se precizează că acest tip de discriminare se discută însă în raport de art.16 din Constituție.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, motivat de faptul că, conform dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Întrucât în speță nu a fost parcursă procedura prealabilă administrativă, s-a solicitat admiterea acestei excepții, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin sentința nr. 1349 din 1 iulie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 23 și 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
In cauza de față rezultă din interpretarea nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Ca urmare, instanța a apreciat că nu poate fi reținută critica privind încălcarea principiului nediscriminării.
Cât despre neconcordanța dispozițiilor nr.OUG 50/2008 cu prevederile constituționale, în condițiile în care reclamanta nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestora, instanța nu poate proceda la analiza criticilor formulate sub acest aspect, competența de a se pronunța în acest sens revenind exclusiv Curții Constituționale, în virtutea art. 146 din Constituție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, motivat de faptul că în conformitate cu disp.OG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare cu data de 01.07.2008 ce a abrogat prev. art. 214 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit art.14 din OUG nr.50/2008,la data intrării în vigoare a acestui act normativ ( 1.07.2008) s-a abrogat art.214/1-214/3 Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme.
Conf.art.4 al.1 din Codul fiscal,orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar conf.art.4 al.2 din același act normativ modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este destinară să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un stat membru. Ca urmare a adoptării OUG nr.218/2008, această intenție a leiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit și mai evidentă, mai exact a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cmc, care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009.
Mai mult, în cazul OUG nr.50/2008 implică regula potrivit căreia partea responsabilă pentru producerea poluării ar trebui de asemenea să fie răspunzătoare pentru daunele provocate mediului înconjurător.
Ținând cont de faptul că principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară, în lumina art.148 alin.2 din Constituție, apreciază că OUG nr.50/2008 nu este aplicabilă în speță, astfel că încasarea taxei de poluare se face fără temei legal.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, este întemeiat.
Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurenta a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Nadasdi și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
În cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008."
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin " păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
Deasemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de "primă înmatriculare" toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
Dealtfel, cu aceeași argumentare, Comisia Europeană a transmis României o "scrisoare de somare" ca primă etapă a procedurii de încălcare dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) - stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a- lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul, a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. civilă, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL - prin adm., cu sediul în oraș, n,.15,.A, județul S, împotrivasentinței nr.1349 din 1 iulie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscalși în consecință:
Modifică sentința și în rejudecare admite acțiunea, dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare din 26.02.2009 emisă de intimată și dispune restituirea sumei de 1384 lei achitată ci chitanța seria - nr.- din 01.04.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Ududec Elena, Nastasi Dorina
