Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1927/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1927
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul S, împotrivasentinței nr. 1396 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâtă fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal au lipsit reclamanta, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S și chematul în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând obligarea pârâtei la plata taxei de poluare în sumă de 7967 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania un autoturism marca Mercedes Benz, cu seria șasiului -F-, contra sumei de 7500 Euro, iar pentru înmatricularea în România a acestuia a fost obligată să achite taxa de poluare în cuantum de 7967 lei, conform adeverinței nr. 16255 din 10.04.2009 eliberată de DGFP
Taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare,
Prin perceperea acestei taxe se realizează în mod indirect o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare din care reiese că există incompatibilitate între normele interne incidente în speța de față și dispozițiile art. 90, în această situație fiind aplicabil principiul supremației dreptului comunitar.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar, în copie, factura de achiziție tradusă din limba germană, certificat autoturism tradus din limba germană, adeverința nr. 16255 din 10.04.2009 eliberată de DGFP S, contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, carte de identitate, certificat de înmatriculare.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul fondului pentru mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
La același termen de judecată pârâta a formulat în temeiul art. 60 și următoarele Cod procedură civilă o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B pentru ca în situația în care acțiunea reclamatului va fi admisă să se dispună obligarea chematului în garanție la restituirea către acesta a sumei de 7967 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5, 6, 7, 8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Legal citat, chematul în garanție a formulat în întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Referitor la excepția invocată a arătat că în raport de prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamatului este doar o critică de neconstituționalitate a prevederilor OUG 50/2008, fără alte argumente, motiv pentru care acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei legi sau ordonanțe a Guvernului.
Problema inadmisibilității acțiunii se poate pune și sub aspectul că reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă /contestație administrativă sau un refuz nejustificat.
De asemenea, obiectul acțiunii formulate de reclamant nu se încadrează în nici una in situațiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel care se consideră păgubit, având în vedere și obiectul cererii reclamantului, respectiv constatarea inexistenței unei obligații de plată, constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei de 2556 lei, consideră această cerere ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a arătat că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Câtă vreme, chiar Comisia Europeană a recunoscut că această taxă de poluare corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Prin sentința nr. 1396 din 3 iulie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocate de chemata în garanție.
A respins cererea principală formulată de reclamantă și cererea de chemare în faranție formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chematul în garanție, prin întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu de contecios fiscal și nu cu o acțiune împotriva ordonanțelor Guvernului, întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. 7 raportat la art. 9 din Legea nr. 554/2004. Reclamantul nu invocă neconstituționalitatea dispozițiilor nr.OUG 50/2008, ci neconformitatea acestora cu prevederile dreptului comunitar, devenite obligatorii în urma aderării României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.
Contrar susținerilor chematei în garanție, nu excede atribuțiilor puterii judecătorești verificarea compatibilității unor norme de drept intern cu dispoziții cuprinse în sursele de drept primar și secundar comunitar.
Astfel, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2) este garantată, conform art. 148 alin. 4 din legea fundamentală, de Parlament, Președintele României, Guvern și autoritatea judecătorească.
În Hotărârea pronunțată la 9 martie 1978 în cauza Amministrazione delle finanze dello Stato, 106/77, Curtea Europeană de Justiție a reținut că orice judecător național, sesizat în cadrul competenței sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le atribuie particularilor, prin neaplicarea oricărei dispoziții eventual contrară din legea națională, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare.
Reclamantul a criticat încasarea taxei de poluare, operațiune care poate fi asimilată unui act administrativ fiscal, astfel încât a fost înlăturată și susținerea chematei în garanție conform căreia nu poate fi sesizată instanța de contencios administrativ cu o cerere având un asemenea obiect.
Analizând fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Valente Publica).
Din cuprinsul art. 3 alin. 1 din nr.OUG 50/2008 rezultă că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor și nu proveniența.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin nr.OUG 50/2008 este suficient de precis în ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, formulând și o cerere de repunere în termenul de recurs.
Prin cererea de repunere în termenul de recurs, reclamanta a învederat că a fost plecată în Italia la fiul său în perioada 2.07.2009 - 28.08.2009, atașând în acest scop și o declarație a fiului său, autentificată sub nr. 2556 din 20 august 2009 la Biroul Notarului Public.
În ceea ce privește această cerere nu poate fi luată în considerare, întrucât reclamanta ar fi putut mandata o altă persoană să depună în numele său recursul, atâta timp cât avea cunoștință despre acțiunea formulată.
În motivele de recurs invocate reclamanta critică sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că taxa a fost achitată în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare începând cu data de 1.07.2008.
La primul termen de judecată, instanța, din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Astfel, sentința a fost comunicată reclamantei la adresa indicată în petitul cererii introductive, la data de 21 iulie 2009, iar recursul a fost declarat la 25 august 2009, cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de art.301 din Codul d e procedură civilă.
Față de acest aspect, Curtea, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv formulat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta .
Respinge recursul formulat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul S, împotrivasentinței nr. 1396 din 3 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâtă fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./13.11.2009
Jud. fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Andrieș Maria, Nechifor Veta
