Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1929/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1929
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Sadova, județul S, împotrivasentinței nr. 1244/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâte fiind Administrația Finanțelor Publice Câmpulung M și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S.
La apelul nominal au lipsit reclamantul - recurent și pârâtele Administrația Finanțelor Publice Câmpulung M și Direcția Generală a Finanțelor Publice S.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 11.05.2009 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Câmpulung moldovenesc și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce a va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale fiscale aferente sumei de 11.199 lei, reprezentând c/val taxei speciale pentru autoturisme achitată de către reclamant prin chitanța seria - nr. -/3.10.2007, la care acestea au fost obligate prin sentința civilă nr. 19 din 8.01.2009 a Tribunalului Suceava, irevocabilă, respectiv 0,1 % pe zi, calculată de la data achitării de către reclamant a acestei taxe - 03.10.2007 - și până la data plății efective sau, în subsidiar, a dobânzii legale, calculată pentru aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtele au fost obligate la restituirea sumei respective, reprezentând c/val taxei pe care acesta a achitat-o cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței depuse la dosar.
Având în vedere că a fost lipsit în mod nelegal de această sumă, de la data plății, pârâtele datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, întrucât, numai în acest fel poate fi reparat integral prejudiciul creat patrimoniului reclamantului.
Ori, dobânda legală aferentă este cea prevăzută și calculată conform normelor de procedură fiscală, respectiv art. 124 alin. 2 li art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.
Astfel, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, dobânda datorată contribuabililor se situează la nivelul majorării de întârziere (art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală), iar acest nivel este în prezent de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere (art.120 alin.7 Cod procedură fiscală).
Cum, Codul d e procedură fiscală instituie o reglementare specială prin raportare la OG nr.9/2000 (care se aplică în genere în materie civilă și comercială constituind un drept comun), dispozițiile acestui act normativ prevalează și se aplică cu prioritate.
Prin sentința nr. 1244 din 18 iunie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, conform art. 1169 cod civil cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească.
Reclamantul, învestind instanța cu o cerere având ca obiect "pretenții" avea obligația de a le dovedi cu mijloace de probă prevăzute și admise de lege, însă acesta nu și-a dovedit în nici un fel pretențiile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului acesta a arătat că sentința recurată că fost pronunțată cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului precum și a celui ce consfințește dreptul părții la un proces echitabil.
Astfel, potrivit art. 129 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui, în toate fazele procesuale pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Ori, hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea evidentă a acestui principiu, prima instanță nestăruind sub nici o formă în aflarea adevărului și a stabilirii corecte a faptelor, soluția fiind în aceste condiții netemeinică și nelegală, conținând contradicții evidente între dispozitiv și considerente.
Astfel, prin respingerea cererii ca nefondate, recurentul a fost pus în perspectiva situației potențiale de a nu-și mai putea valorifica drepturile pe calea unui nou litigiu, în condițiile în care nu au avut loc nici un fel de dezbateri pe fondul litigiului.
Instanța de fond, în loc să pună în vedere reclamantului să producă probele solicitate sau să ordone noi probe în vederea conturării situației de fapt pusă în cadru procesual, sub sancțiunea evidentă a suspendării pricinii conform art. 1551Cod procedură civilă, sau chiar să suspende cauza în aceleași condiții până la producerea înscrisurilor doveditoare, prima instanță a tranșat în mod drastic litigiu încă de la primul termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 129-130 Cod procedură civilă judecătorul este obligat să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la dezlegarea pricinii și să le dea ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.
În speță, în cererea de chemare în judecată, trimisă prin poștă, reclamantul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, care însă nu au fost depuse la dosar.
Într-o atare situație, judecătorul avea obligația de a pune în vedere reclamantului să complinească această lipsă, în acest sens fiind și prevederile art. 114 Cod procedură civilă rap. la art. 97 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/2005.
În condițiile în care nu s-a uzat de această procedură, judecătorul trebuia să manifeste rol activ și să pună în vedere reclamantului, la prima zi de înfățișare să depună înscrisurile pe care le-a indicat ca probe prin acțiune.
Respingând acțiunea la primul termen de judecată pe motiv că pretențiile nu au fost dovedite prin probe, judecătorul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța va administra toate probele necesare aflării adevărului și pronunțării unei soluții legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna Sadova, județul S, împotrivasentinței nr. 1244/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâte fiind Administrația Finanțelor Publice Câmpulung M și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Casează în totalitate sentința nr. 1244 din 18 iunie 2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./2.12.2009
Jud.
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Andrieș Maria, Nechifor Veta
