Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2321/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2321/2008
Ședința publică din 23 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 777/CA/07.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimata-reclamantă SC LINE SRL și pe intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. B-N, având ca obiect pretentii.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2008, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 777/CA/2008 din data de 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului BNs -a admis acțiunea formulată de reclamanta Line împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B pe care o obligă să plătească reclamantei suma de 17.777 lei cu titlu de dobânzi și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 397,45 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanta a formulat o cerere de rambursare a în sumă de 87.597.657 lei, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a municipiului B sub nr. 10083/25.02.2005, cerere care a fost respinsă, după cum rezultă din scriptul nr. 339/04.04.2005 emis de pârâta de rândul II (fila 34). Urmare a cererii depuse de reclamantă, B-N - Activitatea de Control Fiscal a efectuat un control de inspecție fiscală generalizată întocmind Raportul de inspecție nr. 1354/25.03.2005 și stabilind că reclamanta are obligații suplimentare de plată în sumă de 216.900.889 lei ROL, pentru a cărei încasare a emis decizie de impunere la aceeași dată, decizie în care a inclus și penalități de 1.684.072 lei ROL. Decizia în cauză a fost contestată la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N care a respins-o, motiv pentru care pârâta s-a adresat instanței de judecată. Prin Sentința nr. 114/21.12.2006 pronunțată în dosar nr-, a fost anulată, Decizia nr. 19/23.09.2006 pronunțată de organul specializat al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului. B-N, precum și titlurile de creanță. Sentința a rămas irevocabilă prin neuzarea la căile de atac.
Imediat după rămânerea irevocabilă a sentinței, reclamanta a formulat cerere de compensare a obligațiilor, înregistrată sub nr. 14084/04.05.2007, iar ulterior a formulat și cerere de acordare dobânzi pe care a înaintat-o celor două pârâte.
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin Ordinul nr. 1899 din 22 decembrie 2004 al Ministerului Finanțelor Publice, textul legal prevăzând că restituirea sumelor se efectuează la cererea contribuabililor în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Cap. 2 al procedurii, menționează că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de lege contribuabilul are dreptul la dobândă și că aceasta se calculează de organul fiscal competent asupra sumei ce trebuie restituită.
În conformitate cu dispozițiile legale organul fiscal competent să dispună restituirea sumei este cel care administrează creanța bugetară în discuție, în cazul de speță
Așa fiind, instanța a constatat că pârâta de rândul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N nu are competență legală în restituirea sumei, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă a fost admisă.
În ce privește apărarea pe fond formulată de pârâta de rândul II Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, tribunalul a respins, cu motivarea că susținerea rezolvării în termen legal a cererii nu poate fi primită, din actele dosarului desprinzându-se cu claritate că cererea de rambursare s-a formulat de către reclamantă în data de 25 februarie 2005, după care a urmat controlul inspecției fiscale, apoi procedura administrativă și procedura judiciară, finalizate prin sentința pronunțată în 21.12.2006.
În speță termenul prevăzut în textul legal ( art. 70 din Codul d e procedură fiscală ) trebuie raportat la soluționarea cererii de restituire a sumei nedatorate, după cum rezultă cu claritate din cap. 1 pct. 2 al procedurii și nu la cererea de plată a dobânzilor, fiind mai mult decât evident că dobânzile curg ca urmare a nerestituirii sumei plătite fără a avea ca temei o obligație fiscală (art. 117 al. 1 lit. b Cod procedură fiscală). Respingerea cererii de rambursare a - ului nedatorat prin scriptul nr. 339/04.04.2005 nu poate fi în nici un caz apreciată ca o rezolvare legală a acelei cereri, din moment ce instanța a stabilit cu titlu irevocabil că legalmente A- ul în cauză nu este datorat. Așa fiind, susținerea pârâtei de rândul II că cererea de restituire a - ului s-a formulat în 04.04.2008 și că a fost rezolvată în 36 de zile nu este conformă cu realitatea, întrucât la data în discuție reclamanta a formulat cerere de acordare a dobânzilor, cererea de rambursare a - ului având nr. 10083/25.02.2005.
În conformitate cu art. 124 din nr.OG 92/2003 pentru aprobarea Codului d e procedură fiscală și cu pct. 12 din cap. 2 al procedurii prevăzute de Ordinul 1899/22.12.2004, dobânzile cuvenite contribuabilului se datorează din ziua următoare expirării termenului legal de restituire a sumei plătite nedatorat și se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut restituirea sau plata. Văzând că plata s-a făcut în contul Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, această pârâtă urmează să fie obligată la dobânzile solicitate.
În cauză, nu s-a dovedit și nici nu s-a invocat de către pârâte că suma de 22.329 lei ce trebuia restituită, ca urmare a anulării prin hotărâre judecătorească a titlului executor, a fost plătită reclamantei în termenul prevăzut de lege, așa încât nu există nici un dubiu că dobânzile solicitate sunt datorate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de Line ca fiind întemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că, la data de 07.02.2008 petenta Line, Baf ormulat și depus la Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și la. B-N o cerere prin care a solicitat acordarea sumei de 17.777 lei cu titlu de dobânzi pentru suma de 22.329 lei achitată bugetului de stat, care ulterior s-a dovedit a fi o plată nedatorată.
Prin adresa nr. 6848/29.02.2008 Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baî nștiințat petenta despre respingerea cererii de acordare a dobânzilor, cu menționarea motivelor care au stat la baza acestei respingeri.
Petenta Line, Baf ormulat o acțiune în contencios administrativ, acțiune ce a fost admisă de Tribunalul Bistrița -N, prin Sentința civilă nr. 777/CA/07.07.2008, și în consecință a obligat Administrația Finanțelor Publice a municipiului B să plătească reclamantei suma de 17.777 lei cu titlu de dobânzi.
Având în vedere dispozițiile legale imperative aplicabile în speță, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, s-a considerat că soluția primei instanțe este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În data de 25.02.2005 intimata a formulat o cerere de rambursare a sumei de 8.760 lei, reprezentând sume negative pe luna ianuarie 2005. În luna martie a anului 2005 s-a efectuat o inspecție fiscală, în urma căreia s-a stabilit în sarcina societății comerciale obligații fiscale de plată suplimentare în cuantum de 21.690 lei (raportul de inspecție fiscală nr. 1345/23.03.2005, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de inspecție fiscală din data de 2.03.2005).
În aceste condiții cererea de rambursare a intimatei a fost soluționată în interiorul termenului legal, în sensul că suma de rambursat în cuantum de 8.760 lei a fost compensata cu obligațiile fiscale de plată stabilite suplimentar de organul de inspecție fiscală.
Intimata a contestat titlul de creanță, respectiv decizia de impunere, soluția instanței de judecată fiind aceea că sumele stabilite suplimentar nu au fost datorate bugetului de stat. S-a precizat că în data de 16.06.2005 intimata a achitat restul obligațiilor fiscale în cuantum de 14.114 lei, potrivit ordinului de plată nr. 210.
Așa cum s-a arătat și intimata după soluționarea irevocabilă a contestației împotriva deciziei de impunere, în data de 04.05.2007, a solicitat compensarea sumei plătită în mod nedatorat cu alte obligații fiscale de plată, cerere ce a fost soluționată de organul fiscal.
La data de 07.02.2008, în modul cu totul nejustificat, intimata a formulat o cerere de acordare de dobânzi pentru suma de 22.329 lei, respectiv pentru suma achitată bugetului de stat și care s-a dovedit a fi nedatorată.
Instanța de fond a apreciat că cererea intimatei este întemeiată și legală.
Instanța a reținut în mod eronat faptul că cererea de rambursare a sumei de 8.760 lei a fost respinsă, ori așa cum s-a arătat cererea intimatei a fost admisă, se arată în referatul privind soluționarea cererii nr. 339/04.04.2005 (fila nr. 34), că suma a fost considerată ca sumă de rambursat, însă datorită faptului că societatea înregistra obligații fiscale a fost compensată cu acestea în scopul recuperării lor.
OG nr. 92/2003 privind Codul d e proc. fiscală reglementează la art. 124, alin. 1 modul în care se acordă dobânzile în cazul sumelor de restituire sau de rambursat de la buget. În acest sens a fost emis Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Legea prevede că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul legal, în speță 45 de zile, contribuabilul are dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e proc. fiscală, respectiv 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.
Prin urmare dobânzile se acordă doar în situația în care cererea contribuabilului de restituire/rambursare nu a fost soluționată în termenul legal. Ori în cauză cererea de rambursare formulată la data de 25.02.2005 și cererea de restituire/compensare din 04.05.2007, formulate de către intimată, au fost soluționate în termenul legal și au fost soluționate în mod favorabil. Nu s-a reținut faptul că prin compensarea din oficiu a sumei de 8.760 lei cu obligațiile fiscale de plată, cererea de rambursare a fost respinsă. Cererea a fost soluționată în termenul legal, la fel și cererea intimatei de compensare a sumei care s-a dovedit a fi achitată în mod nedatorat bugetului, suma pentru care de fapt intimata a solicitat dobânzile.
Soluția instanței de fond nu are temei legal, prevederile legale imperative cuprinse în Codul d e proc. fiscală reglementează acordarea de dobânzi doar în situația în care cererea de rambursare/restituire a fost soluționată favorabil dar nu a fost soluționată în termenul legal, urmând ca dobânzile să curgă din ziua următoare expirării termenului.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 1, alin. 2 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, dispozițiile art. 229 din Codul d e proc. fiscală, instituția pârâtă, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin întâmpinare reclamanta Line a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacată.
În dezvoltarea motivelor reclamanta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 777/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, instanța a admis acțiunea formulata de reclamanta LINE și pe cale de consecință a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să plătească către reclamantă suma de 17.777 lei cu titlu de dobânzi.
Susținerile recurentei cu privire la netemeinicia sentinței atacate sunt eronate având în vedere următoarele aspecte:
- în baza Deciziei de impunere nr. 1354/25.03.2005, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 22.329 RON reprezentând obligații suplimentare de plată, dobânzi și penalități de întârziere.
- reclamanta a achitat integral suma anterior menționată ( 14.114 RON cu OP nr. 210/16.06.2005 în baza Titlului executoriu nr. 752/07.06.2005, diferența de 8.760 RON fiind reținută anterior prin compensare ).
- prin Sentința Civilă nr. 114/21.12.2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în Dosarul - a fost admisă acțiunea societății LINE și pe cale de consecință au fost anulate atât Decizia nr. 19/23.03.2006 (prin care a fost soluționată contestația pe cale administrativa) cât și Decizia de impunere nr. 1354/25.03.2005.
Așa cum s-a arătat și în cadrul acțiunii, la data de 07.02.2008 reclamanta a formulat Cerere de acordare a dobânzi ( înregistrată la. BNs ub nr. 2355 iar la. B sub nr. 2954 ) prin care s-a solicitat acordarea sumei de 17.777 lei cu titlu de dobânzi calculate la suma de 22.329 lei în condițiile în care plățile efectuate de către intimată au avut la bază acte administrativ fiscale anulate ulterior de către instanța de judecată. Prin răspunsul B nr. 6848/29.02.2008, i s-a adus la cunoștință faptul că, cererea de acordarea dobânzi a fost respinsă, pe motivul că cererea de rambursare formulată de intimată, a fost soluționată în termenul legal de 45 zile iar potrivit art. 124 din OG92/2003 contribuabilii au drept la dobânzi numai în cazul în care organul fiscal nu a soluționat cererea în termen. Aceleași susțineri au fost de altfel reluate de către recurentă și în cadrul motivării cererii de recurs.
Referitor la cererea de rambursare nr. 10083/25.02.2005 formulată de către intimată, aceasta nu poate fi reținută ca soluționată favorabil, în condițiile în care suma solicitată spre a fi rambursată ( 8.760 lei ) nu a fost restituită efectiv intimatei aceasta fiind compensată din oficiu cu alte obligații ale reclamantei, obligații care de altfel nu existau, fiind stabilite în baza unor acte administrativ fiscale nelegale.
Instanța a reținut în mod corect faptul ca B datorează către LINE suma de 17.777 lei cu titlu de dobânzi, în condițiile în care intimata a fost lipsită în mod nelegal de folosința sumei de 22.329 lei în perioada cuprinsă între data plăților efectuate de intimată și data la care a fost inițiată operațiunea de compensare a acestei sume cu alte obligații fiscale de plată ale intimatei - reclamante.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive intimatei pârâte B N, admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă a municipiului B ca fiind fondat și pe cale de consecință respingerea acțiunii intimatei reclamante Line B ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor pârâta a arătat că, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a intimatei-pârâte B N, aceasta excepție invocată, a fost apreciată de instanța de fond prin sentința civilă atacată, în mod corect s-a reținut că intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B N nu are calitate procesual pasiva în cauza dedusă judecății, raportat la faptul că aceasta nu are competența legală în restituirea sumei solicitate de către intimata-reclamantă, această competență legală fiind dată Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, organ fiscal care administrează creanța bugetară în discuție.
În analiza excepției invocate prin sentința atacată, instanța de fond în mod corect a avut în vedere apărările pârâtei prin care s-a invocat următoarele:
- procedura de acordarea dobânzilor este reglementată de către nr. 1899/22.12.2004 care prevede în mod clar pașii ce trebuiesc urmați în cazul solicitării de dobânzi pentru sumele de restituit sau nerambursate cu depășirea termenului legal, ori în cadrul acestei proceduri s-a prevăzut în mod expres că cererile se depun de către contribuabili la organul fiscal competent ( prin această prevedere fiind stabilită competența ), în speță competența aparținând exclusiv Administrației Finanțelor Publice a municipiului B,organ fiscal în raza cărui se afla sediul social al intimatei-reclamante și care administrează creanțele bugetare ale acesteia.
- scriptul atacat, nr. 6.848/29.02.2008, reprezentând respingerea cererii de acordare a dobânzilor a fost emis de către recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și nu de către intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B N;
- intimata-pârâtă nu este implicată în nici un fel în această procedură de acordare a dobânzilor solicitate de către intimata-reclamantă, iar ca atare nu se impune a fi emisă o hotărâre în contradictoriu cu aceasta.
Cât privește analiza recursului formulat de către recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, s-a apreciat că acesta este fondat, solicitând admiterea lui și făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 304/ 1 pr.civ. să se modifice sentința civilă atacată și pronunțând o nouă hotărâre să se respingă acțiunea formulată de către intimata-reclamantă ca fiind, netemeinică și nelegală.
recursului promovat de către recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor publice a municipiului B, în ceea ce privește analiza fondului, apreciind soluția dispusă de către Tribunalul Bistrița N care a fost admisă acțiunea formulată de către intimata-reclamantă " " B, ca fiind netemeinică și nelegală.
Pârâta a considerat că instanța de fond nu a făcut o analiză suficientă și pertinentă în ceea ce privește starea de fapt și incidența dispozițiilor legale în cauza dedusă judecății și mai mult nu a pus nici o clipă în discuție cuantumul dobânzilor solicitate de către intimat-pârâta, modul de calcul al acestora și sumele la care s-a raportat în determinarea dobânzilor solicitate.
Întocmirea referatului mai sus precizat, constituie actul de soluționare a cererii de rambursare, astfel că atât susținerea intimatei-reclamante cât și reținerea instanței de fond cu privire la nesoluționarea cererii în termenul legal este neîntemeiată.
De asemenea, pârâta a solicitat instanței de judecată să observe faptul că acțiunea introductivă a intimetei-reclamante vizează acordarea dobânzilor legale pentru faptul că aceasta a achitat către bugetul de stat suma de 22.329 lei ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, de către organele de inspecție fiscală, cu indicarea temeiului de drept art. 117 alin. 1 lied. " d " pr.fisc.
Mai de atât suma achitată voluntar de către intimata-reclamantă (14.114 lei nr. 210/16.06.2005) cât și cea compensată prin referatul nr. 339/04.04.2005 (8.760 lei), după realizarea cenzurii actului administrativ de către instanța de contencios, au fost compensate la cererea intimatei-reclamante cu alte obligații datorate de către aceasta la bugetul general consolidat.
Reținerea instanței de fond cu privire la faptul că cererea de rambursare a fost depusă la data de 25.02.2005 și finalizată doar la data de 21.12.2006, este netemeinică, la fel cum și netemeinică este înlăturarea apărărilor recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului B,cu privire la acest aspect.
În opinia instanței de fond soluționarea cererii de rambursare a fost dată de 21.12.2006 dată când s-a finalizat inspecția fiscală, ori această reținere nu poate fi primită, deoarece între activitatea de inspecție fiscală și operațiunea de soluționare a cererilor de rambursare nu exista identitate de operațiuni fiscale astfel încât să fie analizate operațiunile din perspectiva termenelor.
Ori acest aspect este foarte important de clarificat deoarece așa cum se desprinde din nr. 1.899/22.12.2004 calculul dobânzilor pentru sumele nerestituite sau nerambursate se face de către organul fiscal competent și nu de către contribuabil.
Din economia textelor mai sus menționate, rezultă fără echivoc că atât soluționarea cererii de rambursare a intimatei-reclamante cât și operațiunea de compensarea efectuată, s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, astfel că s-a apreciat recursul declarat de către intimată-pârâtă ca fiind fondat, iar sentința atacată fiind netemeinică și nelegală sub aspectul admiterii acțiuni intimatei-reclamante.
În drept, s-au invocat art. 115-118.pr.civ. și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Prin concluzii scrise B, legal reprezentată prin director executiv ec. a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte B N și în subsidiar admiterea recursului declarat de către recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice a municipiului B ca fiind fondat, iar pe cale de consecință modificarea sentinței civile atacate în sensul de a respinge acțiunea intimatei-reclamante Line B ca fiind netemeinică și nelegală.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Excepția lipsei calităț9ii procesuale pasive a pârâtei DSGFP B-N a fost admisă de instanța de fond iar în recurs o atare critică nu a fost dedusă judecății de către recurentă încât din acest punct de vedere, Curtea constată că sentința a rămas irevocabilă, neputându-se extinde recursul în alte limite decât cele pe care însăși recurenta le-a evocat.
2. Așa cum corect a reținut instanța de fond în baza Deciziei de impunere nr. 1354 din 25.03.2005 reclamanta a fost obligată la plata către bugetul de stat a sumei de 22.329 lei cu titlu de obligații suplimentare de plată, dobânzi și penalități de întârziere suma fiind integral plătită de către contribuabil, respectiv suma de 14.114 lei a fost plătită cu OP nr. 210/16.06.2005 în executarea Titlului executoriu nr. 752/0.06.2005, diferența de 8.760 lei fiind reținută anterior prin compensare conform notei de compensare nr. 339 din 04.04.2005.
Prin sentința civilă nr. 114 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dos. nr-, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 824 din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ prin care s-a constatat nulitatea recursului, s-a admis acțiunea de contencios administrativ fiscal formulată de reclamantă în contradictoriu cu DGFP B-ța - N și ca o consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 19/23 martie 2006 precum și a deciziei de impunere nr. 1354 din 25 martie 2005 privind suma totală de 22.329 lei compusă din: 21.690 lei TVA suplimentară determinată ca urmare a majorării bazei impozabile cu suma de 114.158 lei, suma de 470 lei reprezentând dobânzi și 169 lei reprezentând penalități de întârziere.
Prin cererea de acordare de dobânzi înregistrată la pârâte la data de 7 februarie 2008 s-a solicitat plata sumei de 17.777 lei cu titlu de dobânzi calculate la suma de 22.329 lei plătită de reclamantă fără a exista o bază legală, cererea de restituire a sumei de 22.329 lei fiind înregistrată anterior sub nr. 14074/04.05.2007.
Curtea reține că, deși inițial s-a stabilit că reclamanta are beneficiul rambursării sumei de 8.760 lei, această sumă a fost dedusă din suma de 21.690 lei care nu era legal datorată de reclamantă. Practic suma de 8.760 lei nu a fost restituită efectiv reclamantei aceasta fiind compensată din oficiu cu obligații stabilite nelegal de către organul fiscal așa cum s-a arătat în hotărârea judecătorească precitată.
Așa fiind Curtea reține că în mod legal reclamanta a formulat cerere de acordare a dobânzilor reprezentând prejudiciu încercat prin utilizarea de către bugetul de stat a sumei de 22.329 lei fără să existe o bază legală, suma fiind utilizată fără drept de la data plății acesteia până la data restituirii integrale.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul d e procedură fiscalăn măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală și că cererea de restituire a fost rezolvată de administrație fiscală în termenul legal, deși anterior bugetul de stat a utilizat o perioadă de timp relativ îndelungată această sumă de bani.
Dacă s-are admite teza recurentei indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, dacă cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare, indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Așa fiind, recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, context în care în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/204 Curtea va respinge ca nefondat recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 777 din 07.07.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact. /
2 EX./03.11.2008.
JUD.FOND.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
