Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.250/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător --
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta - "T "- I, cu sediul în I, Calea, nr.25, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - pretenții, recurs împotriva sentinței nr.131/CA/29.01.2008 a Tribunalului Iași.-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentei -" T" - I, consilier juridic -, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la excepția vizând necompetența materială și pe fond.
Reprezentantul recurentei pune concluzii de respingere a excepției și de admitere a recursului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la unul din capetele de cerere.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 131/CA/29.01.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Admite în parte acțiunea formulată de " I", cu sediul în I, Calea, nr. 25, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în I,-, județul
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 137,87 lei cu titlu de preț al energiei termice furnizate și 48,7 lei, reprezentând penalitățile de întârziere pentru perioada 11.2005-01.2006.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 49,5 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
Prin Convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică anexa la contractul nr. 265 din 01.01.2002 reclamanta " I" s-a obligat să furnizeze pârâtului energie termică, să repartizeze și să factureze cota-parte de energie termică, corespunzător cantității consumate de pârâtă.
Potrivit art. 7 pct. 1 din această convenție, consumatorul avea obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, inclusiv eventualele debite restante recunoscute de acesta, potrivit anexei D la convenție.
Potrivit art. 20 din aceeași convenție, neachitarea facturii în termen de 15 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru plata obligațiilor față de bugetul de stat.
Tribunalul reține că reclamanta și-a respectat obligațiile de furnizare a energiei termice și de facturare individuală a consumului realizat de pârâtul și de asemenea că, potrivit fișei componență sold la data de 31.12.2006, aceasta a achitat facturile după termenul de scadență, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din convenția amintită.
Se mai reține, de asemenea, că pârâta a recunoscut debitul înregistrat, în sumă de 409,50 lei, conform anexei D la această convenție.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 969 și 1073 Cod civil, constatând întemeiată acțiunea reclamantei, a admis-o în parte, și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta "" I, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât între părțile litigante s-au derulat raporturi comerciale prin încheierea contractului de furnizare nr. 1205/10.01.2003, - ce nu conține anexa D eronat invocată de prima instanță -, și care prevede la art. 18 o clauză penală privitor la plata de penalități întârziere de către beneficiar, în caz de neachitare în termen a facturilor aferente serviciilor de care a beneficiat.
Prin adresa nr. 10.286/27.12.2005 intimatul își arată intenția de reziliere a contractului sus-menționat, cererea sa urmând a fi analizată de recurentă la momentul achitării restanțelor la plată, restanțe pe care acesta însă nu le-a plătit, continuând să consume energia termică furnizată, pentru care recurenta a continuat să emită facturi, ce nu au fost refuzate la plată de intimat în condițiile art. 19 din contract.
Arată recurenta că intimatul a dat dovadă de rea-credință în cauză, întrucât deși prin acceptarea facturilor a creat o aparență privind intenția de a le achita - atât cele privind consumul, cât și restanțele -, în realitate a urmărit să pună capăt contractului prin provocarea suspendării acestuia, contrar dispozițiilor art. 18 din contract și a dispozițiilor art. 969 alin. (2) Cod civil, conform căruia revocarea contractului poate avea loc doar prin consimțământul ambelor părți.
Prin procesul-verbal din 24.11.2006, intimatului i-a fost întreruptă furnizarea energiei termice, pentru neplata facturilor, prin actele de la dosar fiind dovedit modul de calcul al penalităților solicitate prin acțiune, așa încât solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței de fond, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 271,63 lei cu titlu de preț al energiei termice aferent perioadei 02/2006-11/2006 și la 69,57 lei penalități întârziere, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul recurs.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de: 409,50 lei preț energie termică, 118,27 lei penalități întârziere, din care 2,33 lei pentru intervalul 04/2005 - 11/2006 și în continuare până la achitarea debitului și la 49,50 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 131/CA/2008 (fila 12 dosar fond) tribunalul a admis în parte acțiunea, reținând că pârâta ar fi recunoscut debitul în sumă de 409,50 lei "conform anexei D la această convenție", și că plata facturilor a avut loc după termenul de scadență, obligându-l însă la 137,87 lei cu titlu de preț și la 49,5 lei penalități întârziere pentru perioada 11.2005-01.2006, deși la dosarul cauzei nu se află depusă "anexa D" la care se face trimitere, și nici vreun indiciu din care să rezulte modul în care s-au stabilit sumele pentru care a fost admisă acțiunea reclamantei, ori a celor pentru care aceasta a fost respinsă, și motivația respingerii parțiale.
Mai mult, la filele 6-7 același dosar se află aceeași sentință nr. 131/CA/2008, ale cărei considerente diferă de cele ale exemplarului expediat din eroare Comisiei Municipale I de aplicare a Legii nr. 18/1991, astfel că există contrarietate între dispozitivul sentinței și considerentele aflate la dosar, neregularitate de natură a conduce la admiterea recursului promovat de reclamanta "" I și a casării sentinței civile nr. 131/CA/2008 a Tribunalului Iași.
Având în vedere modificările intervenite în cuprinsul Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, urmare apariției nr.OUG 13/2008, Curtea va proceda, urmare casării sentinței de fond, la trimiterea dosarului Judecătoriei Iași, ca primă instanță în materie comercială, cauzele derivând din neplata serviciilor de utilități ne mai intrând în sfera litigiilor de contencios administrativ, conform dispozițiilor legale sus-menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de "" I împotriva sentinței nr. 13/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării la Judecătoria Iași, ca primă instanță în materie comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
14.05.2008
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
