Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.248/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător --
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta, domiciliată în -, -.5,. A,parter,.9, județul I, în contradictoriu cu intimata SC "" SA I, având ca obiect - pretenții, recurs împotriva sentinței nr.3475/14.11.2007 a Tribunalului Iași.-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă, la prima și la a doua strigare, consilier juridic, pentru intimata C""A I, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că s-a depus la dosar, de către recurentă, un memoriu.
Consilier juridic solicită lăsarea cauzei la o nouă strigare pentru a lua cunoștință de conținutul memoriului formulat de recurentă.
Instanța lasă cauza la o nouă strigare pentru ca reprezentanta intimatei să ia cunoștință de conținutul memoriului formulat de recurentă.
La reluare, instanța, nemaifiind formulat cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru C"" AIp une concluzii de respingere a recursului.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sancțiunea civilă nr. 3475/CA/din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâta, pe care a obligat- să plătească reclamantei suma de 155,34 lei cu titlu de preț, suma de 104,69 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 26,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile au încheiat contractul nr. 70487/2004, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere și că pârâta nu a achitat facturile ce au fost emise în perioada mai 2004 - iulie 2006, acumulând o datorie de 155,34 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere, conduită de natură a justifica angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, în condițiile art. 969 și 970 Cod civil
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că au fost ignorate drepturile ce-i sunt recunoscute în calitate de văduvă de război și faptul că neexecutarea obligațiilor asumate de una din părți conduce de drept la rezilierea contractului, contestându-se atât realitatea și legalitatea debitului, cât și numărul de persoane luate în calcul la stabilirea obligației de plată.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că obligația a fost stabilită funcție de numărul real de persoane ce locuiau la adresă, că neplata prețului prestației nu conduce, de drept, la rezilierea contractului și că s-a acordat reclamantei beneficiul prevăzut de Legea nr. 44/1994.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea pârâtei este nefondată, sens în care reține următoarele:
Pârâta-recurentă nu contestă faptul că a semnat contractul pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, că prin acel contract s-a obligat să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă până la data încheierii contractului și nici faptul că nu a achitat nici una din facturile emise de prestator, după data de 31 mai 2004.
Curtea apreciază că nu se poate reține faptul rezilierii contractului, atâta timp cât prestația a continuat să se execute, serviciul de salubritate făcând parte din categoria serviciilor comunitare de utilități publice, reglementate de Legea nr. 51/2006, nici unei persoane nefiind-i recunoscut dreptul de a se folosi în mod gratuit de aceste servicii, care au caracter continuu și sunt de interes public.
Reclamantei - recurente i s-a acordat beneficiul conferit prin Legea nr. 44/1994, în calitatea sa de soție supraviețuitoare a unui veteran de război, fapt ce rezultă cu prisosință din prețul prestației, ea neputând invoca acest statut ca temei al cererii de a fi exonerată în totalitate de plată, atâta timp cât obligația de a păstra curățenia localității revine tuturor persoanelor ce fac parte dintr-o comunitate umană și căreia îi corespunde, implicit, și obligația de a participa la acoperirea costurilor presupuse de această activitate.
Prestația a fost calculată în cauză funcție de numărul real de persoane depistate că locuiau la adresa indicată de recurentă în contract, nefiind în obligația prestatorului să verifice statutul și condițiile în care acestea și-au stabilit, temporar, reședința în imobilul deținut de către reclamantă.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că recurenta nu se poate prevala de statutul său juridic sau de precaritatea condițiilor materiale pentru a se sustrage obligației contractuale asumate, în condițiile în care reclamanta execută un serviciu public, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul pârâtei, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de pârâta împotriva sentinței nr. 3475/14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
