Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 255/
Ședința publică din 5 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Mnolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3876/ca din 17 decembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurentul a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 3876 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanta " I" -, în contradictoriu cu pârâții și Asociația de Locatari -.1-CR, PT 17.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1338,84 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru facturile aferente perioadei martie 2004 - ianuarie 2007.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 123 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică anexa la contractul nr. 2029 din 24.11.2005 reclamanta, " I" - s-a obligat să furnizeze pârâtului energie termică, să repartizeze și să factureze cota-parte de energie termică, corespunzător cantității consumate de pârâtă.
Potrivit art. 7 pct. 1 din această convenție, consumatorul avea obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, inclusiv eventualele debite restante recunoscute de acesta, potrivit anexei D la convenție.
Potrivit art. 20 din aceeași convenție neachitarea facturii în termen de 15 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru plata obligațiilor față de bugetul de stat.
S- reținut că reclamanta și-a respectat obligațiile de furnizare a energiei termice și de facturare individuală a consumului realizat de pârâtul și de asemenea că, potrivit fișei componență sold la data de 8.08.2007, aceasta a achitat facturile după termenul de scadență, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din convenția amintită și că pârâtul a recunoscut debitul înregistrat conform anexei D la această convenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul -, care critică sentința recurată pe motivul recalculării corecte a cuantumului penalităților și pentru faptul că nu s-a dovedit reaua-credință, iar în cauză apreciază recurentul nu s-a făcut dovada îndeplinirii plângerii prealabile.
De asemenea, recurentul a invocat ca motiv de recurs necompetența materială de soluționare a cauzei a Tribunalului Iași, având în vedere valoarea prejudiciului.
Prin întâmpinare reclamantul solicită respingerea recursului motivat de faptul că nici unul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a constata că recursul nu este întemeiat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin Convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică - anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 2029 din 24.11.2005, reclamanta s-a obligat să furnizeze recurentului diferite cantități de energie termică, corespunzător cantității consumate. Potrivit art. 7 pct. 1 din Convenție, recurentul avea obligația de a achita integral și la termen facturile emise de reclamantă, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, inclusiv eventualele debite restante recunoscute de acesta, potrivit Anexei D la convenție. Potrivit art. 20 din aceeași convenție, neachitarea facturii în termen de 15 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru plata obligațiilor față de bugetul de stat.
Referitor la excepția necompetenței materiale se constată că cererea reclamantei a fost adresată Tribunalului Iași - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, "Soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență", dispoziții aflate în vigoare la data introducerii acțiunii, care atrăgeau competența materială a Tribunalului Iași.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Iași ca fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă: cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o reclamanta pe calea dreptului comun a fost precedată de procedura concilierii directe prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă. Astfel, prin adresa nr. 8671/16.10.2006 a fost invitat recurentul la conciliere directă, indicându-i sumele pe care le datorează și termenul la care putea să se prezinte pentru a le achita, invitație care i-a fost înmânată, așa cum rezultă din semnătura acestuia pe procesul-verbal de conciliere directă. Însă recurentul nu a înțeles să se prezinte, deși a semnat de primire.
Chiar și în ipoteza în care nu ar fi fost adresată această invitație de chemare la conciliere, procedura tot este realizată deoarece pretențiile au mai făcut obiectul cererii pe calea somației de plată, cerere care a fost respinsă prin Ordonanța nr. 1307/03.05.2007, care este anexată la cererea e recurs de către recurentă.
Modalitatea în care au fost calculate penalitățile, debitele pentru care aceste penalități au curs,cuantumul acestor penalități este evidențiat în fișa anexă "componență sold". Motivul pentru care și-au restrâns pretențiile a fost acela că de la data introducerii acțiunii pe calea dreptului comun (10.09.2007) și până la data la care s-au făcut aceste precizări (23.11.2007) recurentul a achitat o mică parte din penalități, în conformitate cu fișa "componentă sold" din data de 15.11.2007, depusă la dosarul cauzei.
Recurentul nu a înțeles să conteste nici o factură dintre cele aflate în litigiu și nici modalitatea de calculare a penalităților la acea factură, în condițiile art. 21 din convenție; prin urmare, acestea au fost considerate ca acceptate la plată.
Mai invocă recurentul dispozițiile art. 5 din convenție; de precizate că în acest articol invocat este vorba de "reclamații și sesizări înregistrate" și nicidecum de cele verbale, așa cum susține acesta.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 3876/ca/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
13.06.2008
2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja MnolacheJudecători:Iustinian Obreja Mnolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
