Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2914/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2914
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
**********
Pe rol rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O împotriva sentinței numărul 111 din data de 10 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 iunie 2009 care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamanta - - a chemat în judecată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 170.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru culturile agricole calamitate, refuzată nejustificat la plată, cu motivarea că are ca obiect de activitate cultivarea terenurilor cu planate agroalimentare, iar în anul agricol 2007 cultivat 418 ha cu și 250 ha cu rapiță, culturi agricole ce au fost calamitate datorită condițiilor pedoclimatice necorespunzătoare, secetei excesive din primăvara-vara anului 2007 și pentru care a solicitat plata de la bugetul statului a despăgubirilor în condițiile Legii nr. 381/2002.
A arătat reclamanta că a depus documentația pentru obținerea acestor despăgubiri, fiindu-i aprobată doar parțial plata lor de, despăgubirile acordate limitându-se la 18 ha și 19 ha rapiță din cele cultivate, solicitarea sa fiind respinsă în mod nejustificat.
Pentru dovedirea pretențiilor formulate, reclamanta a atașat adresa nr. 5041/22.08.2002, înscrisurile privind acordarea despăgubirilor cerute de lege și depuse de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Prin încheierea din 16.11.2007, instanța a calificat acțiunea ca fiind litigiu comercial în competenta materială de judecată a tribunalului, recursul declarat împotriva acestei încheieri fiind respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 3/09.01.2008.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Oas olicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că în mod justificat și întemeiat nu i-a acordat reclamantei despăgubirile în cuantumul solicitat prin documentația depusă, deoarece, nu au fost respectate prevederile art. 7 din Ordinul 419/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 prin faptul că în cadrul cheltuielilor efectuate, aceasta nu a făcut dovada că a utilizat sămânța procurată de la societăți autorizate în producerea ei, buletinul de analize informativ depus de petentă la dosarul de calamități neîndeplinind condițiile impuse de legislație privind puritatea fizică, germinația sau umiditatea seminței și certificatul pentru viroze al materialului săditor.
Prin sentința nr. 592/27.06.2008 Tribunalul Olta fost admisă acțiunea reclamantei fiind obligată pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală O la plata sumei de 137.397 lei, cu titlu de despăgubiri, din care 99.905 lei pentru cultura de și 37.492 lei pentru cultura de rapiță, precum și la plata sumei de 1007,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reținându-se că normele aplicate prin Ordinul 4l9/2002 nu stabilesc cerința impusă de pârâtă privind proveniența seminței numai de la anumite societăți comerciale producătoare de sămânță iar calamitatea culturilor agricole nu a avut in vedere sămânța folosită la înființarea culturilor ci aceasta s-a datorat condițiilor climatice nefavorabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DADR O, care ulterior a fost calificat apel iar prin decizia nr. 274/09.10.2008 Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de O, a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare, reținând că raportul juridic dedus judecății nu este un raport de drept comercial, între părți neexistând relații comerciale, ci un raport administrativ, litigiul aparținând contenciosului administrativ, pârâta fiind autoritate publică, iar conflictul născându-se din refuzul acesteia de a rezolva cererea reclamantei referitoare la un drept prevăzut de lege, refuz considerat de reclamantă ca fiind abuziv.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului O l sub nr-.
Prin sentința nr. 111 din 10.02.2009 Tribunalul Oltaa dmis acțiunea formulată de reclamanta -, și a obligat pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ la 137.397 lei despăgubiri, compusă din 99.905 lei despăgubiri pentru cultura de și 37.492 lei despăgubiri pentru cultura de rapiță.
A obligat pârâta la 1007,63 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s-a reținut că așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit in cauză de expert, pentru anul agricol 2006-2007 reclamanta - - a înființat și asigurat conform Legii 38l/2002 - 389 ha și 250 ha rapiță pentru care s-au cheltuit 286.465 lei pentru cultura de ( 736,4l/ ha lei pe unitatea de suprafață ) și 2l3.224 lei pentru cultura de rapiță( 852,90 lei/ha pe unitatea de suprafață ), cheltuielile respective referindu-se la sămânța încorporată, lucrări mecanice, îngrășăminte chimice, erbicide și insectofungicide.
În același timp pentru suprafețele respective au fost încheiate pi contracte de asigurare respectiv cu polița de asigurare CC 06/-/11.12.2006 pentru suprafața de 389 ha și suma totală de 466.800 lei pentru o producție de 4000 Kg și polița de asigurare B -/23.l0.2006 pentru suprafața de rapiță, suma asigurată fiind de 220.000 lei și pentru o producție de 2500 kg/ha.
În urma calamităților produse in anul 2007 reclamanta a depus documentația cerută de normele de aplicare a Legii 38l/202 pentru întreaga suprafață asigurată de și rapiță fiind avizată pentru plată suprafața de l8 ha ( din suprafața de 389 ha ) și suprafața de 93 ha rapiță ( din suprafața de 250 ha ), neavizarea întregii suprafețe asigurate fiind motivată prin aceeași că reclamanta nu a prezentat un certificat de calitate pentru întreaga sămânță utilizată.
De asemenea din raportul de expertiză a rezultat faptul că pentru cultura de reclamanta s-a aprovizionat de la societatea,s SRL C cu cantitatea de 2721 Kg însoțită de certificat de calitate, utilizând și din producție proprie o cantitate de 103.880 Kg pentru care există un buletin de analiză informativ, iar pentru cultura de rapiță s-a aprovizionat de la aceeași societate,s SRL C cu 244 kg însoțită de certificat de calitate precum și 1570 kg din producție proprie.
Ordinul 419/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea legii 38l/2002 nu impune cerința ca sămânța să provină numai de la anumite societăți comerciale producătoare de sămânță, așa cum susține pârâta,agenții economici având posibilitatea procurării seminței necesare, funcție de posibilitățile și interesele sale economice și comerciale, de la orice persoană autorizată sau societate comercială care deține sămânță, iar câtă vreme sămânța a fost încorporată în sol, au fost efectuate lucrări mecanice precum și operațiuni de erbicidare și aplicare de insectofungicide, fiind încheiate și asigurări pentru culturile respective, nu se poate susține că producătorii culturilor agricole ar avea vreun interes să înființeze culturile cu sămânță neomologată sau necertificată.
Pe de altă parte, cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada faptului că a intervenit calamitarea culturilor datorită condițiilor meteorologice nefavorabile și nu datorită calității precare a seminței utilizate, neexistând dovezi in acest sens, situație care conduce la concluzia că in mod nejustificat pârâta DADR O, nu a acordat despăgubiri pentru întreaga suprafață cultivată cu și cu rapiță respectiv și pentru suprafața de 418 ha și 250 ha rapiță așa cum rezultă din raportul de expertiză care a stabilit și nivelul despăgubirilor respectiv 99.905 lei pentru cultura de și 37.492 lei pentru cultura de rapiță, în total suma de 137.397 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, respectiv Ordinul nr. 419/2002 și Legea nr. 381/2002.
Recurenta apreciază că reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei un buletin informativ, ce nu reprezintă un document justificativ, iar pe de altă parte în anul,2007 au existat o serie de factori naturali necorespunzători pentru culturile agricole, dar în condițiile nerespectării tehnologiei de cultură nu se poate garanta obținerea unei recolte optime.
Pe de altă parte, instanța nu avut n vedere și obiecțiunile recurentei pârâte, limitându-se să-și susțină soluția doar pe dispoziții legale care o favorizau clar pe reclamantă.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Nu pot fi reținute motivele invocate de recurentă, referitoare la o greșită interpretare a dispozițiilor legale de către instanța de fond, cât și cele privind împrejurarea că despăgubirile solicitate de intimată nu pot fi acordate pentru simple presupuneri că zona de cultură ar fi fost calamitată.
Din actele și lucrările dosarului și din concluziile raportului de expertiză se reține că pentru anul agricol 2006 - 2007 intimata reclamantă a asigurat cultura de și rapiță conform Legii nr. 381/2002.
De asemenea, se constată că pentru suprafețele respective au fost încheiate contracte de asigurare, fiind rezultate din polițele de asigurare încheiate la 11.12.2006 și 23.10.2006, așa cum a reținut și instanța de fond.
Constatându-se calamitățile naturale produse în anul 2007, intimata reclamantă în raport de dispoz. Legii nr. 381/2002 a depus documentația necesară pentru întreaga suprafață de cultură asigurată.
Conform Ordinului nr. 419/2002 invocat și de recurenta pârâtă prin care au fost aprobate Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 381/2002 nu se impune cerința ca sămânța folosită pentru înființarea culturilor să provină numai de la anumite societăți comerciale producătoare, așa cum greșit susține recurenta pârâtă, deoarece conform acestor dispoziții legale societățile comerciale pot procura sămânța necesară culturilor de la orice societate autorizată.
Pe de altă parte, s-a făcut dovada calamității culturilor pentru anul 2007, care s-a datorat condițiilor meteorologice și nu calității sămânței utilizate, astfel încât instanța de fond a reținut în mod corect că intimata reclamantă era îndreptățită să primească despăgubiri pentru întreaga cultură de și rapiță înființată,
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr. civilă recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O împotriva sentinței numărul 111 din data de 10 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//01.07.2009
Jud. fond T
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
