Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 374/
Ședința publică din 1 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - I împotriva sentinței civile nr. 148/ din 5 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri și având în vedere că recurenta solicită judecata în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr- reclamanta Aas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 387,29 lei cu titlul de preț, 18,05 lei reprezentând penalități de întârziere și 253,67 lei dobânzi pentru neachitarea facturilor.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că pârâta a încălcat prevederile contractului încheiat de părți, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația de plată a serviciilor prestate de reclamantă - colectarea și transportul reziduurilor menajere.
De asemenea, reclamanta a susținut că pârâta datorează și penalități de întârziere pentru sumele neachitate, penalități calculate conform art. 5 pct. 4 din contract.
Pentru facturile emise anterior lunii și neachitate, dar preluate de către debitor a fost calculată dobânda legală, conform Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073, 1087 din Codul civil, art. 46 din Codul comercial și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 148/CA/5 februarie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 387,29 lei cu titlu de preț și 253,67 lei reprezentând penalități de întârziere, a respins capătul de cerere privind plata dobânzii și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 59 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 3 din contractul încheiat de părți, pârâtei îi revenea obligația ca, pe baza facturii emise, în termen de 30 zile de la data facturării, să achite reclamantei serviciile prestate.
Pârâta nu a respectat obligația de plată a serviciilor prestate de reclamantă, neachitând facturile emise, facturi acceptate de către pârâtă la plată astfel cum stipulează art. 6 pct. 4 din contractul încheiat de părți. La prețul neachitat în baza contractului de prestări servicii se adaugă și sumele recunoscute de pârâtă potrivit art. 4 pct. 8 din contractul de prestări servicii.
Rezultă că pârâta datorează reclamantei suma de bani solicitată cu titlu de preț neachitat. La suma datorată cu titlu de preț neachitat, pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere, calculate în raport cu prevederile art. 5 pct. 4 din contractul de prestări servicii încheiat de părți.
Prima instanță a reținut că cererea reclamantei de obligare pârâtei la plata dobânzii legale, prin raportare la prețul neachitat pentru aceeași perioadă, este neîntemeiată având în vedere că, potrivit art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981 astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, și ulterior, din luna iulie 2001, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâta datora penalități de întârziere și nu dobânda legală. Chiar și anterior încheierii în formă scrisă a unui contract de prestări servicii în anul 2005, între părți au existat raporturi contractuale, în materie comercială nefiind obligatorie nici ad probationem și nici ad validitatem încheierea în formă scrisă a contractului.
Instanța a constatat că, atâta timp cât între părți au existat raporturi contractuale, fiind incidente prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981 astfel cum au fost modificate prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, pârâta datorează penalități de întârziere - care nu au fost cerute de reclamantă - și nu dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care a criticat hotărârea primei instanțe arătând că în mod greșit s-a considerat că în speță sunt incidente prevederile art. 67 alin. 2 din Legea nr. 4/1981 astfel cum a fost modificat prin art. 1 din Legea nr. 34/1990, precum și prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001. Aceste dispoziții legale se referă la situația în care între prestatorii serviciilor și beneficiarii serviciilor de salubritate există un contract încheiat în formă scrisă.
A solicitat recurenta să se rețină că pârâta datorează dobânda legală în baza prevederilor art. 1073, art. 1082 din Codul civil și art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris, în lipsa acestuia fiind percepută numai dobânda legală.
În speță, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâta locuiește în I, strada -. - nr.32, județul I, iar în perioada septembrie 2005 - mai 2007 beneficiat de serviciile prestate de reclamantă în lipsa unui contract încheiat în formă scrisă.
Reclamanta a solicitat corect plata dobânzii legale de 253,67 lei, respectând dispozițiile art. 5 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 4/1981 fiindcă aceasta a fost abrogată prin Legea nr. 326/2001, iar dobânda legală a fost solicitată pentru perioada septembrie 2005 - mai 2007.
De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, la care a făcut referire prima instanță, deoarece prin acest text de lege s-a stabilit modalitatea de percepere a majorărilor de întârziere în cazul nerespectării de către beneficiar a obligației de plată a prețului rezultat dintr-un contract încheiat în formă scrisă.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că o va obliga pe pârâta să plătească reclamantei suma de 253,67 lei cu titlu de dobândă.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 31,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 148/CA/05.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă pe pârâta, cu domiciliul în I, str. -. - nr.32, județul I să plătească reclamantei I suma de 253,67 lei cu titlu de dobânzi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe pârâta să plătească reclamantei-recurente suma de 31,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
16.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
