Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 536/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 536/R-
Ședința publică din 23 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de, domiciliat în orașul, str. -, -.20,.D,.12,.3, județul A, asociat în cadrul, împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradcitoriu cu intimata-pârâtă, cu sediul în, -.20,.D,.12, județul A și intimatul-reclamant ORAȘUL - SERVICIUL PUBLIC, cu sediul în-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, potrivit chitanței nr. - din 23.05.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul este nesemnat.
Se prezintă numita, soția recurentului care se legitimează cu Seria -, nr. -, - și semnează recursul și depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21.09.2007, reclamantul Orașul - Serviciul Public, a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 348,77 RON, contravaloarea serviciilor publice de salubrizare.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta nu a respectat clauzele contractuale stipulate la art.11 din contractul nr.224/30.09.2004 ce prevedea obligația de plată a utilităților în 30 de zile de la emiterea facturii, după cum nici dispozițiile HG nr.1513/2002, ce stabilesc obligația de plată a majorărilor pentru întârzierile la plata facturilor.
Judecătoria Pitești - secția civilă - prin sentința comercială nr.5797/29.10.2007 a admis excepția necompetenței materiale, a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat în Contencios Administrativ și Fiscal, în baza art.51 alin.3 din Legea 51/2006 și art.2 pct.1 litera "d" Cod pr.civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr-.
Prin sentința nr.109/CA/29.02.2008, Tribunalul Argeș - complet specializat în Contencios Administrativ - Fiscal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la plata sumei de 348, 77 lei, contravaloarea facturilor neachitate în termen și majorări întârziere.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, potrivit Legii nr.326/2001, în prezent Legea nr.51/2006, precum și a actelor normative specifice de reglementare pentru serviciul public de alimentare cu apă și canalizare ce i-a fost prestată, pârâta datorează contravaloarea acestora, în cuantumul ce i-a fost facturat de reclamant.
Pârâta nu a achitat suma datorată, astfel că la data formulării acțiunii era neachitată suma de 348,77 lei RON.
Potrivit art. 42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizare se emite cel mai târziu până la data de 15 lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizare în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor, data emiterii se înscrie pe factură.
Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
La alin.10 se prevede că neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare după cum urmează:
a)- penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b)- penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c)- valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
Pârâta nu a făcut dovada că a achitat facturile în termen sau că serviciile facturate nu au fost efectuate, astfel încât instanța să ajungă la concluzia că sume pretinsă prin acțiune nu sunt datorate.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
- la ședința din 29.02.2008, când s-a pronunțat hotărârea atacată, nu s-a putut prezenta și formula apărarea corespunzătoare, în raport de care instanța de fond n-ar mai fi obligat-o la plată, având în vedere că factura fiscală seria - nr.-/21.11.2006 corespunde serviciilor din perioada septembrie 2003 - 2005. Or, aceasta trebuia emisă în 15 zile ale lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, ceea ce conduce la concluzia că intimatul - reclamant nu a respectat clauzele contractuale și nu a prestat serviciile la care s-a obligat.
- nu s-a observat că acest contract era deja expirat la 30.09.2006, iar emiterea facturii este ulterioară, astfel că ea nu are acoperire temeinică.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, încadrate de curte pe temeiul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Susținerea recurentei-pârâte legată de imposibilitatea prezentării la dezbateri, situație în care ar fi dovedit netemeinicia acțiunii reclamantului, nu poate fi primită, atâta vreme cât aceasta nu a depus înscrisuri care să dovedească împiedicarea obiectivă, dar și în raport de probatoriul administrat, din analiza căruia se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legislația în vigoare, în materie de servicii publice.
Astfel, specificul obligațiilor comerciale determină și un anumit specific al condițiilor de probă a drepturilor subiective izvorâte din raporturile juridice comerciale, al căror regim juridic este stabilit de art.47 - 54 Cod comercial.
Ca orice înscris sub semnătură privată, factura comercială face dovada existenței actului juridic și executarea operațiunilor comerciale ce constituie obiectul ei.
Or, atâta vreme cât recurenta - pârâtă, primind factura în discuție nu a avut obiecțiuni cu privire la conținutul acesteia și condițiile emiterii sale, nu se poate deduce, că neplata acesteia, s-ar fi datorat acestor considerațiuni, în lipsa probei contrarii. Contestarea, sumelor solicitate,de recurenta - pârâtă,s-a făcut numai în calea de atac, deși, procedura de citare a părților implicate în cauză, a fost legal îndeplinită, ceea ce conduce la concluzia stabilirii corecte de către instanța de fond a situației de fapt existente în cauză.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, înscrisul aflat la fila 11, dosar nr-, contrazicând susținerea recurentei, prin aceea că, durata contractului nr.224/30.09.2004, a fost prelungită prin actul adițional nr.1/30.03.2006, astfel că emiterea facturii își are corespondentul în limitele cadrului obligațional stabilit anterior de părțile contractante.
De altfel, criticile recurentei constau numai în simple afirmații, neînsoțite de documente care să ateste veridicitatea acestora.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă coroborat cu dispozițiile Legii nr.51/2006 și art.969 - 1073 Cod civil, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asociat al, domiciliat în orașul, str. -, -.20,.D,.12,.3, județul A, împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul ORAȘUL - SERVICIUL PUBLIC, cu sediul în-, județul A și pârâtă, cu sediul în, -.20,.D,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/29.05.2008.
Jud.fond popaiacu; -.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
