Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 561
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
La ordine judecarea recursurilor declarate de reclamantul, cu sediul ales la Cabinet avocat, din S,-, -.4,.A,.2, județul S și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 3473 din 11 decembrie 2008 Tribunalului Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,constată;
Prin sentința nr. 3473 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea reclamantului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S fiind obligată să restituie reclamantului suma de 5725 lei reprezentând taxă specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca BMW precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Totodată pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 339,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
- prin instituirea taxei speciale de înmatriculare potrivit art. 214/2 Cod fiscal s-a realizat o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România fiind dată,astfel, o stare de incompatibilitate între normele interne incidente în speță ( art.214/2 Cod fiscal) și dispozițiile art.90; ori, în această situație, este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar. Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea și la nivel constituțional, prin art. 148 alin.2, care dispune că, în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne;
- reclamantul a solicitat 1500 RON cheltuieli de judecată,; instanța a apreciat că se impune diminuarea onorariului avocatului reclamantului raportat la valoarea pricinii cât și la munca îndeplinită de avocat, care a constat în redactarea cererii de chemare în judecată și depunerea de concluzii scrise.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a criticat sentința sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate. A arătat că instanța nu poate să cenzureze cuantumul cheltuielilor stabilite, de comun acord între avocat și client, deoarece ar constitui încălcare a prevederilor art.133 din Statutul profesiei de avocat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată solicitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.6 și 9, art.304/1 Cod pr.civilă și art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței și respingerea acțiunii invocând, în susținere, următoarele aspecte:
- taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art.90 al CEE.
- Atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene cât și alte acte ( în speță Directiva a șasea) nu interzice perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar unele discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe;
- prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule cu data de 1.07.2008, care prin art. 11 instituie posibilitatea restituirii diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Recursul a fost întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Analizându-se susținerile din cele două recursuri, curtea reține următoarele:
Art.133 alin.1 din Statutul profesiei de avocat prevede că: "onorariile se stabilesc liber între avocat și client în limitele legii și ale statutului profesiei". Față de această prevedere - legea specială în materie - rezultă că instanța nu este abilitată să cenzureze onorariile de avocat așa cum sunt stabilite - liber - între avocat și client.
La fond, reclamantul justifică 1539,30 lei cheltuieli de judecată prin: 1500 lei onorariu avocat, 39 lei taxă timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Instanța de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la 339,30 lei prin reducerea onorariului de avocat de la 1500 lei la 300 lei.
Având în vedere prevederile din Statutul avocatului, în baza art. 312 Cod pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, se va admite recursul reclamantului, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul modificării cuantumului cheltuielilor de judecată.
Criticile din recursul declarat de pârâtă sunt nefondate.
Dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Curteaconsideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cumCurteaa statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries).
În ceea ce privește importarea autoturismelor second-handimportate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, ).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
O taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produseleprovenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebărileadresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia șiîntrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 dinTratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând otaxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentruprima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristiciletehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificareadin punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu esterelevantă."
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 și Nemeth parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult, CEDO, în jurisprudența sa (hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis /c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos /c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/ Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 3473 din 11 decembrie 2008 Tribunalului Suceava - secția comercială contencios administrativ și fiscal.
Admite recursul declarat de reclamantul, cu sediul ales la Cabinet avocat, din S,-, -.4,.A,.2, județul S, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1539 lei cheltuieli de judecată, în loc de 339 lei.
Menține celelalte prevederi ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.04.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
