Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 597/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.597/CA
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.396/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -.E,.90, județ C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimatul reclamant av. I în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 7), lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului și stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru; la dosarul cauzei intimatul reclamant a depus precizări cu privire la natura juridică a litigiului și asupra competenței materiale a instanței în soluționarea cauzei.
Curtea acordă cuvântul părții prezenta asupra naturii juridice a cauzei și implicit competența materială a instanței în soluționarea cauzei.
Apărătorul intimatului reclamant apreciază că acțiunea dedusă judecații are natură contencioasă întrucât natura juridică a raportului dedus judecății nu este unul de drept substanțial, conținutul raportului juridic nefiind obligația plății în sensul art.1092 cod civil și nici obligația de recunoaștere a dreptului de despăgubiri, drept recunoscut deja prin validarea deciziilor Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.9/1998, ci obligația pârâtei de a îndeplini operațiunile administrative, prevăzute de HG nr.1227/2007, necesare alimentării contului reclamantului, cu sumele de bani recunoscute acestuia cu titlu de despăgubiri, și în consecință, datorate efectiv.
Învederează că în raport de natura juridică a cauzei, astfel cum a fost mai sus expusă, competența de soluționare a revine acestei instanțe.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe care este legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 4.03.2009 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanta - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei totale de 60.911,08 lei, din care: 25.157,27 lei reprezentând despăgubiri acordate în baza Deciziei nr.1434/19.08.2008 și 35.753,81 lei reprezentând cota de 60% din despăgubirile acordate în baza Deciziei nr.1432/19.08.2008.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în fapt, reclamantul împreună cu fratele acestuia, sunt beneficiarii compensațiilor bănești acordate prin Decizia nr.1432/19.08.2008 și Decizia nr.1434/19.08.2008 emise de pârâtă în baza Legii nr.9/1998 pentru bunurile abandonate de autorii lor pe teritoriul statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la data de 07 septembrie 1940.
S-a susținut că până în prezent, deși reclamantul a înaintat pârâtei toate documentele necesare, aceasta nu a procedat la efectuarea vreunei plăți.
În drept, au fost invocate disp.Legii nr.9/1998, HG nr.753/1998, ICCJ nr.XXI/2007.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivația că reclamantul urmărește executarea unui titlu ce nu emană de la o instanță de contencios administrativ și că plățile sunt efectuate de către pârâtă în limita sumelor aprobate cu această destinație de la bugetul de stat.
Prin Sentința civilă nr.396/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.157,27 lei reprezentând despăgubiri acordate în baza Deciziei nr.1434/19.08.2008 și a sumei de 35.753,81 lei reprezentând cota de 60% din despăgubirile acordate în baza Deciziei nr.1432/19.08.2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat o cerere în baza Legii nr.9/1998 la Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 C, înregistrată sub nr.777L/21.04.2005, pentru acordarea de despăgubiri în calitate de comoștenitor al numitului.
Prin Hotărârea nr.2429/12.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Caf ost admisă cererea reclamantului, fiind stabilite compensații în valoare de 25.157,27 lei. Această hotărâre a fost validată prin Decizia nr.1434/19.08.2007.
De asemenea, prin Hotărârea nr.2430/12.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Caf ost admisă cererea reclamantului, înregistrată sub nr.754L/21.03.2005, pentru acordarea de despăgubiri în calitate de comoștenitor al numitului, fiind stabilite compensații în valoare de 59.589,69 lei. Această hotărâre a fost validată prin Decizia nr.1434/19.08.2007.
S-a reținut că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale, aceasta neefectuând până în prezent nicio plată, considerente pentru care s-a apreciat că acțiunea promovată de reclamantul este fondată.
Pentru aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2 alin.2, art.18 din nr.554/2004 si art.8 alin.2 din nr.554/2004, precum și art.35 alin.5 lit.b din HG nr.753/1998, modificată prin HG ntr.1277/2007 și a Deciziei ICCJ XXI/19.03.2007, instanța a constatat că acțiunea promovată de către reclamant este întemeiată, sens în care a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 25.157,27 lei reprezentând despăgubiri acordate în baza Deciziei nr.1434/19.08.2008 și 35.753,81 lei reprezentând cota de 60% din despăgubirile acordate în baza Deciziei nr.1432/19.08.2008, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, termen stabilit conform art.24 din Legea nr.554/2004.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care a susținut că, n speță, este vorba de neexecutarea parțială a unui titlu ce nu emană de la instanța de contencios administrativ, pentru a se aplica dispozițiile cap.3 din Legea nr.554/2004 care reglementează expres procedura de executare a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi.
A arătat recurenta că despăgubirile sunt plătite în limita fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat conform dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr.9/1998.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr.9/1998, nr.HG753/1998, HG nr.286/2004, nr.OG94/2004 si nr.HG1643/2004.
Prin notele formulate, intimatul reclamant a susținut natura de contencios administrativ a cauzei motivând că raportul juridic dedus judecății nu este dat nici de obligația de plată în sensul dreptului comun - al art.1092 și următoarele din Codul civil și nici de obligația de recunoaștere a dreptului la despăgubiri, drept recunoscut definitiv deja prin validarea celor două hotărâri ale Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.9/1998, ci conținutul real al adevăratului raport juridic dedus judecății constă în obligația pârâtei de a îndeplini, prin Serviciul de Aplicare a Legii nr.9/1998 organizat în cadrul său, toate operațiunile administrative necesare alimentării contului reclamantului, deschis potrivit dispozițiilor legii, cu sumele de bani recunoscute acestuia cu titlu de despăgubiri și, în consecință, datorate în mod efectiv.
Pe fondul cauzei, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit disp. art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Conform art.2 alin.2 din lege, "Se asimilează actelor administrative unilaterale șirefuzul nejustificatde a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."
Art.2 alin.1 lit.i definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, fiind asimilat acestuiași nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Curtea constată că acțiunea reclamantului prin care solicită obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata unor sume de bani stabilite prin Deciziile nr.1432/19.08.2008 și nr.1434/19.08.2008 are natura unei acțiuni în contencios administrativ ce are drept scop sancționarea instituției publice pentru nepunerea în executare a unor acte administrative emise de ea însăși.
În cauză nu este vorba de punerea în executare a unui titlu emis sau nu de o instanță de contencios administrativ, astfel cum susține recurenta, ci de nepunerea în executare a unui act administrativ, situație ce echivalează cu refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept legitim.
Ori, otrivit p. art.38 alin.5 si 6 din HG nr.753/1998 modificată prin HG nr.1277/2007 " bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
-
Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna a anului anterior."
Se constată că recurenta pârâtă nu a achitat reclamantului sumele stabilite cu titlu de compensații, încălcând astfel dispozițiile mai sus citate. Singura apărare invocată de aceasta se referă la faptul că despăgubirile sunt plătite în limita fondurilor disponibile alocate de la bugetul de stat conform dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr.9/1998.
Curtea apreciază că o astfel de apărare nu poate fi primită în condițiile în care refuzul de a achita despăgubirile stabilite conform legii către reclamant reprezintă o privare de proprietate ce are drept consecință încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.396/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -.E,.90, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Tehnored.jud.
2 ex/15.01.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
