Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 717/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice B șiDirecția Generală a Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr. 666 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, în dublu exemplar, întâmpinare.
Instanța constată că în cauză au fost declarate două recursuri, primul de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B, iar celălalt de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ambele declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 666/11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 6.289 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN din Germania, iar pentru a înmatricula mașina în România a fost obligat să achite suma de 6.289 lei, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Legea 571/2003 și HG nr. 44/2004.
Reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta a respins cererea motivat de faptul că suma este corect și legal datorată, conform HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Tribunalul reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și poziția părților, respectiv susținerea pârâtelor,care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantului care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, tribunalul constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, s-a constatat că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
A interpreta altfel, ar însemna că reclamanta nu ar putea contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, fapt ce ar echivala cu negarea dreptului său de a avea acces liber la justiție, contrar dispozițiilor art. 21 alin.1 din Constituția României
Instanța de fond, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 6.289 lei, achitată cu chitanța seria E/2001 nr. - reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
1. Recurenta Administrația Finanțelor Publice B a susținut că sentința instanței de fond este nelegală, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5, 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Concret, recurenta Baa rătat că reclamantul are domiciliul în comuna, județul B și ca urmare a achitat taxa de primă înmatriculare la Administrația Finanțelor Publice Sascut și nu la
Deși în fața instanței de fond s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice B, această problemă nu a fost soluționată.
Pe de altă parte, recurenta Bas usținut că se impunea introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației Fondului pentru Mediu, în raport de dispozițiile nr.OUG 50/2008.
2. Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat faptul că în raport de dispozițiile nr.OUG 50/2008 și ale nr.HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, reclamantul nu era îndreptățit la restituirea în totalitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai la diferența dintre taxa achitată cu acest titlu și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
De asemeni, susține aceeași recurentă, dobânda legală la care a fost obligată trebuie să privească doar diferența de sumă pe care reclamantul este îndreptățit să o primească potrivit art. 11 din OUG50/2008.
Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea reține următoarele:
1. Recursul promovat de B este întemeiat.
Așa cum rezultă din copia chitanței seria E/2001 nr. -, reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare, în sumă de 6.289 lei laAdministrațiaFinanțelorPublice Sascutși nu la
Administrația Finanțelor Publice B a invocat, în fața instanței de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție care nu a fost pusă în discuția părților și nu a fost soluționată.
Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Be ste întemeiată, întrucât nu există nici un raport juridic între reclamant și această parte.
Taxa de primă înmatriculare nu a fost achitată în contul B și care urmare, această parte nu poate fi obligată la restituirea sumei în discuție.
În atare condiții, constatând că sub aspectul stabilirii cadrului procesual hotărârea instanței de fond este nelegală, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă curtea va admite recursul promovat de pârâta B și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, cu consecința înlăturării obligației de plată stabilite în sarcina sa.
Având în vedere că recursul Baf ost admis pe considerentul lipsei calității procesuale pasive, celelalte apărări invocate de această recurentă nu mai pot fi avute în vedere.
2. În ce privește recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de dispozițiile art. 2141, 2142și 2143din Legea 571/2003, introduse prin Legea 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
E s-a pronunțat, în cauza "Ndasdi și " în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second - hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ceea ce privește prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, intimatul - reclamant a fost îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
Noua taxă de poluare, prevăzută de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/2008 ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Ca urmare, reținând ca neîntemeiate argumentele recurentei, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 666 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în comuna, satul, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice B și, în consecință:
Înlătură obligația de plată stabilită în sarcina acestei pârâte.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu același intimat - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2009.
PREȘEDINTE: Morina Napa | JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
29 sept. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
