Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 942/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.942
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de petentul (decedat), însușit de moștenitoarele acestuia, domiciliată în P,., nr.3,.4,. C,.1,.47, județul P, domiciliată în P,., nr.3,.4,.C,.1,.47, județul P și, domiciliată în comuna, sat, nr.336, județul P, împotriva sentinței nr. 100 din data de 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în P,--4, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns moștenitoarele defunctului, -, și, lipsind intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, și arată că sunt fiicele defunctului, iar, în calitate de moștenitoare ale acestuia, înțeleg să-și însușească calea de atac promovată de tatăl lor, depunând în acest sens la dosar xerocopii de pe certificatele de căsătorie Seria 9 nr.- și Seria - nr.67538.
Curtea, față de declarațiile date de cele două moștenitoare, și, le introduce în cauză, în calitate de moștenitoare ale defunctului.
Moștenitoarele defunctului, -, și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile moștenitoarelor recurentului, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Moștenitoarele defunctului, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii de repunere în termen.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 100 din 03 martie 2009, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II respins cererea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul Prefectul Județului P, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la termenul de formulare a cererilor pentru acordarea compensațiilor in baza Legii nr.9/1998 a fost stabilit inițial, de art.4 al.1 din aceasta, la 18 luni de la data intrării in vigoare a acestui act normativ (14.03.1998), ulterior, acest termen a fost prelungit succesiv, ultima prelungire fiind stabilită prin Legea nr.348/2006, termenul expirând la data de 28.01.2008, reclamantul adresându-se paratului cu două cereri, înregistrate la nr. si nr. ambele după expirarea termenului menționat anterior.
Se mai retine prin sentință că reclamantul a solicitat repunerea în termenul menționat, motivat de starea sănătății sale, precum și de faptul că nu a avut cunoștință despre data intrării în vigoare a legii nr.9/1998 și nici de modificările survenite cu privire la termenul de depunere a cererilor în baza acesteia, însă în ce privește necunoașterea Legii nr.9/1998 și a termenului de depunere a cererilor privind acordarea de compensații, tribunalul a considerat că această împrejurare nu poate justifica repunerea în termen, întrucât necunoașterea unei dispoziții legale îi este imputabilă exclusiv reclamantului, acesta neputând invoca, pentru apărarea dreptului sau subiectiv, propria culpa (nemo auditur propriam turpitudine allegans).
Referitor la starea de sănătate, tribunalul a reținut că reclamantul a depus la dosar unele acte medicale, din care însă nu rezultă că a fost în imposibilitatea de a formula și a depune cererea de despăgubiri pe toata durata termenului reglementat de art. 4 al.1 din Legea nr.9/1998, respectiv în perioada 14.03.1998- 28.01.2008, astfel, din actele medicale depuse la dosar a rezultat că reclamantul a fost internat doar in perioadele 1.12.2003 - 17.12.2003 si 26.10.2004 - 28.10.2004 și din aceste acte medicale nu rezultă că reclamantul a fost în imposibilitatea obiectivă de a formula și de a depune cererea de despăgubiri, imposibilitate generata de starea sa de sănătate, considerente pentru care instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 19 din Decretul nr. 167/1958 și nici cele prevăzute de art.103 Cod procedură civilă, astfel încât a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul F, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit prima instanță a apreciată că din actele medicale depuse nu rezultă că el a fost imposibilitate de a formula cererea pentru acordarea despăgubirilor, deși din actele medicale depuse la dosar rezultă că are probleme cu vederea, cu auzul, având aparat auditiv și capacitatea memoriei sale este diminuată datorită vârstei și afecțiunilor suferite în timp, astfel încât nedepunerea cererii în termenul legal s-a datorat unor cauze temeinic justificate, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, admiterea cererii și repunerea recurentului în termen de a formula cererea prev. de Legea nr. 9/1998.
La termenul din 18 mai 2009, apărătorul recurentului a învederat instanței că recurentul a decedat, depunând în acest sens certificatul de deces seria - nr. - din 01 aprilie 2009, instanța dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, fiind introduse în cauză moștenitoarele -, și, care au declarat la termenul din 18 mai 2009 și 15.06.2009, că înțeleg să-și însușească recursul declarat de defunctul lor tată și soț.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Potrivit disp.art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, termenul de formulare a cererilor pentru acordarea compensațiilor prevăzute de lege este de 18 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ (14 martie 1998), ulterior acest termen a fost prelungit succesiv, ultima prelungire fiind stabilită prin Legea nr. 348/2006, termenul expirând la data de 28 ianuarie 2008.
In susținerea cererii de repunere în termen pentru formularea cererii prevăzută de dispozițiile mai sus menționate, recurentul în prezent decedat, recursul fiind continuat de moștenitoarele recurentului, a invocat faptul că nu a putut formula cererea prevăzută de Legea nr. 9/1998, în vederea acordării compensațiilor prevăzute de această lege, datorită faptului că nu a avut cunoștință de data intrării în vigoare a acestei legi și nici de modificările survenite a termenului de depunere a cererilor în baza acesteia, precum și a stării de sănătate, depunând la dosar acte medicale.
In ce privește necunoașterea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, și a termenului de depunere a cererilor privind acordarea de compensații, această împrejurare nu poate justifica repunerea în termen deoarece necunoașterea dispoziției legale îi este imputabilă exclusiv reclamantului care nu putea invoca în apărarea dreptului său subiectiv propria culpă (nemo auditur propriam turpitudine allegans).
In ceea ce privește cea de a doua cauză invocată și anume starea de sănătate, din actele medicale aflate în copie xerox la dosarul de fond la filele 14-21, nu a rezultat că reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a formula și a depune cererea de despăgubiri pe toată perioada reglementată de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, respectiv 14 martie 1998 - 28 ianuarie 2008, actele medicale sunt pe perioada 1 decembrie 2003 - 17 decembrie 2003 și 26 octombrie 2004 - 28 octombrie 2004, astfel încât, având în vedere perioada pentru care au fost emise actele medicale și diagnosticele menționate în aceste acte, reclamantul nu a dovedit că a fost în imposibilitatea obiectivă de a formula și a depune cererea de despăgubiri, imposibilitate generată de starea de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse sentinței că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere în termenul de formulare a cererii pentru acordarea compensațiilor în baza Legii nr. 9/1998, sunt nefondate și pe cale de consecință recursul declarat de recurentul decedat, recurs continuat de moștenitoarele acestuia, se privește ca nefondat și pe cale de consecință va fi respins ca atare în temeiul disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incident nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de cele prev. de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul (în prezent decedat), însușit de moștenitoarele acestuia, domiciliată în P,., nr.3,.4,. C,.1,.47, județul P, domiciliată în P,., nr.3,.4,.C,.1,.47, județul P și, domiciliată în comuna, sat, nr.336, județul P, împotriva sentinței nr. 100 din data de 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în P,--4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.CMF
2 ex./16.06.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Chirica Elena
