Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 95/R-CONT
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
: - -, JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
: -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții -., domiciliat în Râmnicu V,-,.A,.12, județul V, domiciliată în comuna, județul V și -., domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr. 1465 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- APLICAREA LEGII 290/2003, cu sediul în B, str. - - ne. 202, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 19.01.2010, s-a depus întâmpinare din partea intimatei-pârâte, iar la data de 20.01.2010, s-a depus din partea recurenților-reclamanți o cerere prin care solicită a se lua act de memoriul depus.
Curtea, constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit dispoz. art. 242 pct. 2 cod.pr.civilă, reține cauza spre soluționare
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia de a le achita suma de 441.716 lei, cu titlu de despăgubiri, conform legii sus-menționate, cu indexările legale.
În motivarea acțiunii, au arătat că, prin Hotărârea nr.10/2008 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 de pe lângă Instituția Prefectului Județului V, s-au admis cererile lor, iar pârâta a fost obligată la plata sumei indicate, reprezentând contravaloarea bunurilor imobile rămase pe teritoriul M, la data plecării autorului lor, ca sinistrat, în martie 1944.
În urma validării, au solicitat achitarea despăgubirilor, dar, prin actul cu nr.1000/25.03.2009, li s-a comunicat că plata acestor drepturi se realizează în limita sumelor aprobate anual, cu această destinație, de la bugetul de stat.
Întrucât, de la data stabilirii drepturilor și până în prezent a trecut peste un an, iar pârâta nu a achitat nici una din cele două tranșe stabilite de lege, se impune obligarea acestora prin intermediul instanței de judecată.
Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr.1465/13.11.2009, a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, sunt de competența Secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Conform art.6 alin.1 din OUG nr.25/2007, este organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel că, în speță, competența materială revine Curții de Apel Pitești, iar nu Tribunalului Vâlcea.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă în sensul că, în mod greșit, Tribunalul Vâlceaa reținut competența materială în soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel, întrucât, în speță, nu este vorba de un litigiu de contencios administrativ, ci de unul civil, care atrage competența de soluționarea de soluționare Judecătoriei Rm.V, în raport de cuantumul sumei, astfel că, față de prevederile art.2 lit.b, raportat la art.1 alin.1 Cod procedură civilă, se impunea trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei din urmă instanțe.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiurile invocate, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este fondat, dar pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea la plata de despăgubiri stabilite în temeiul Legii nr.290/2003, acțiuni asupra cărora instanțele judecătorești au pronunțat soluții diferite în ceea ce privește competența de soluționare a acestora.
Ca atare, pornind de la practica neunitară a instanțelor, învestite cu acțiuni având ca obiect obligarea la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri, prin hotărâri ale comisiei județene în aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003, ICCJ B - Secția de contencios administrativ și fiscal - a stabilit, ca soluție de principiu, instanța competentă în soluționarea acestora.
Concluzia ICCJ a fost ca, aceste litigii, să fie soluționate de către tribunal - Secția de contencios administrativ - în raport de prevederile art.8 alin.5 și 6 din Legea nr.290/2003, coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004-
Întrucât, dispozițiile citate - Norme cu caracter special derogatorii de la dreptul comun în materie, Legea nr.554/2004 - prevăd competența acestei instanțe, pentru identitate de rațiune, s-a stabilit aceeași competență și pentru soluționarea acțiunilor având ca obiect obligarea la plata despăgubirilor acordate în baza Legii nr.290/2003, iar nu secției de Contencios a Curții de Apel. Prin urmare, susținerea recurenților nu este justificată, în sensul atribuirii competenței materiale Judecătoriei Rm.V, deoarece, chiar dacă cuantumul pretențiilor este sub un miliard lei, în speță, suntem în prezența unui litigiu din materia contenciosului administrativ, care atrage o altă competență în soluționarea prezentei cauze.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul statuării sus-menționate, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții -., domiciliat în Râmnicu V,-,.A,.12, județul V, domiciliată în comuna, județul V și -., domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr. 1465 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - APLICAREA LEGII 290/2003, cu sediul în B, str. - - ne. 202, sector 1.
Casează sentința și trimite cauza la aceeași instanță, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 4: Victoria
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/27.01.2010
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Victoria
