Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 96/R-CONT
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
: - -, JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
: -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, împotriva sentinței nr. 1445 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal- Complet specializat în contencios administratuiv și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-petent, domiciliat în comuna, sat., județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimatul-petent, în baza împuternicirii avocațiala aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului-petent depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare,arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Reprezentanta recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, respingerea acțiunii ca tardiv formulată, iar în situația în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apărătorul intimatului-petent, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în ședință. Arată că acțiunea este formulată în termen, taxa de primă înmatriculare fiind plătită anterior. Nu poate fi vorba de taxă de poluare. Solicită obligarea recurentei-intimate și la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin sentința nr.1445 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Vâlcea, au fost respinse excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâte și pe fond a fost admisă acțiunea formulată de - în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice () și Direcția Generală a Finanțelor Publice V (DGFP) și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4.000 lei, rămasă nerestituită din suma totală de 5.972 lei, achitată cu titlu de taxă specială auto de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.-/7.05.2008.
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că la 22.06.2009, - a solicitat obligarea pârâtelor și DGFP V la restituirea sumei de 4.000 lei, parte a taxei speciale auto achitată de reclamant cu chitanța seria - nr.-/7.05.2008, în sumă totală de 5.972 lei, sub motiv că refuzul acestora de restituire a sumei arătate, invocând reținerea ei cu titlu de taxă poluare, potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008, este nelegală.
Tribunalul a mai constatat că DGFP V, în nume propriu și al, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca tardiv formulată, dat fiind că nu au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, depășind termenul de 30 de zile, pentru formularea acțiunii, de la data comunicării actului contestat, iar pe fond a fost solicitată respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece, nu există dovada că produsul achiziționat provine din Uniunea Europeană (UE) pentru a cădea sub regula art.90 din Tratatul UE, în subsidiar solicitându-se respingerea cererii pe motiv că taxa de primă înmatriculare nu este contrară interdicției din textul arătat al tratatului.
Analizând cerereatribunalula constatat că nu este fondată excepția tardivității formulării cererii, deoarece termenul de 30 de zile prevăzut în art.7 din Legea nr.554/2004, se calculează în speță de la momentul la care pârâtele trebuia să îi răspundă la cererea de restituire a sumei în litigiu și nu de la momentul plății taxei, cum greșit susțin pârâtele.
Pe fond,tribunalula constatat că refuzul pârâtelor de a restitui suma solicitată este nelegal, deoarece dispozițiile art.2141și următoarele din Codul d e procedură fiscală, invocate de ele, sunt contrare regulii art.90 alin.1 din Tratatul UE.
La 18.12.2003 DGFP V, în nume propriu și pentru, a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit tribunalul a respins excepția tardivității formulării cererii de către reclamant.
Se susține că, potrivit dispozițiilor art.41 Cod procedură fiscală, chitanța prin care reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare este act administrativ prin care a fost stinsă obligația de plată, astfel că, potrivit dispozițiilor art.207 Cod procedură fiscală, contestația trebuia formulată în 30 de zile de la momentul arătat, regulă prevăzută și în dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004. În consecință, chitanța fiind emisă la 7.05.2008, iar contestația a fost adresată de reclamant la 12.02.2009, rezultă că acesta este decăzut din dreptul de a mai formula acțiune în justiție.
2. Greșit instanța de fond a considerat că dispozițiile art.2141și următoarele Cod procedură fiscală sunt contrare textului art.90 din Tratatul UE.
Se susține că dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul UE nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autoturismelor, indiferent că provin din piața națională sau din cea a UE.
De asemenea, se susține că, în speță, a fost aplicat textul art.11 din OUG nr.50/2008, în temeiul căruia a fost reținută suma de 4.000 lei, cu titlu de taxă pe poluare, restul, până la 5.972 lei, fiindu-i restituită.
Recursul este nefondat.
Împrejurările litigiului
La 14.04.2008 reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca VW, an fabricație 2004 (13-15), iar la înmatricularea în România a fost obligat să achite suma de 5.972 lei (8-12), plătită cu chitanța seria - nr.-/7.05.2008, cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, pe temeiul dispozițiilor art.2141-2143Cod procedură fiscală, iar ulterior, prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008, reclamantului i-a fost restituită suma de 1.972 lei, refuzându-i restituirea sumei de 4.000 lei, pe care pârâtele au reținut-o cu titlu de taxă pe poluare.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei sume la 12.02.2009 și, respectiv, la 6 mai 2009, (5-7).
II. Dreptul aplicabil.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004,(1)Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
De asemenea, otrivit p. dispozițiilor art.2141- 2143Cod fiscal, - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. (2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță, medicină și pompieri. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1, care face parte integrantă din prezentul titlu. (4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia. speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România. Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt: a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare; b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.4 și 11 din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
De asemenea, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, normele internaționale prevalează celor interne atunci când cele din urmă sunt contrare primelor, astfel că tribunalul trebuia să dea prioritate art.90 din Tratatul Comunității Europene și să înlăture aplicarea art.2141și art.2142din Codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 90 alin.1 și 2 din Tratat:niciun Stat Membru (SM) nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu poate impune, asupra produselor altor state membre, impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
În fine, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, <<orice persoană vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ poate solicita instanței anularea și plata despăgubirilor>>.
III. Judecata
1. Nu este fondată prima critică recurentei, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea observă că actul administrativ în litigiu este refuzul pârâtelor de restituire a sumelor de bani solicitate de reclamant ca fiind plătite fără temei legal, la 12.02.2009, prin cererea adresată, respectiv la 6.05.2009, la DGFP Cum acestea nu au răspuns niciodată solicitării, acest refuz echivalează cu respingerea cererii. În consecință, nu poate fi primită teza recurentelor, potrivit căreia reclamantul nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă, întrucât acesta a contestat la organul ierarhic superior, respectiv DGFP V, refuzul de a-i restitui suma solicitată.
2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În esență, prin aceste critici, recurentele invocă nelegalitatea sentinței pe motiv că reclamantul nu ar avea dreptul la restituire întrucât plata taxei de primă înmatriculare nu ar încălca art.90 din Tratat și că, în plus, reclamantul ar fi ținut de datoria de plată a taxei de poluare.
Curtea constată că potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, << normele internaționale prevalează celor interne atunci când cele din urmă sunt contrare primelor>>, astfel că tribunalul a dat corect prioritate textului art.90 din Tratatul Uniunii Europene care intră în conflict cu art.2141și art.2142din Codul fiscal.
Astfel, curtea constată că dispozițiile art.2141și art.2142Cod fiscal, sunt contrare dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratat, întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor noi neînmatriculate, căci pentru autoturismele revândute, provenite de pe piața altui SM, trebuie să se plătească o nouă taxă de înmatriculare, ori de câte ori un autoturism a fost vândut de pe o piață statală pe o altă piață statală din interiorul UE.
În consecință, suma încasată de pârâtă este greșit considerată ca datorată, căci temeiul ei este contrar normei europene care prevalează, astfel că suma arătată trebuie să fie restituită ca plată nedatorată.
De asemenea, curtea constată că nu poate fi reținută nici critica prin care recurentele susțin că taxa pe poluare, în temeiul căreia a fost refuzată restituirea sumei de 4.000 lei, nu ar intra în conflict cu dispozițiile art.90 din Tratatul UE.
În realitate, indiferent că taxa pe poluare ar fi sau nu conformă cu textul art. 90 din Tratatul UE, recurenta nu poate invoca OUG nr. 50/2008 pentru a justifica reținerea sumei de 4000 lei cu acest titlu deoarece, la data încasării sumei, 07.05.2008, nu exista această taxă și recurenta nu-și poate invoca propria culpă, în care s-a aflat când a pretins o taxă contrară art. 90 din, ca ulterior să schimbe cauza încasării, pentru a pretinde că retroactiv încasarea este legală.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă vor fi obligate recurentele la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, dovedită cu chitanța nr.489 din 21.01.2010, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral nr. 17, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, împotriva sentinței nr. 1445 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal - Complet specializat în contencios administratuiv și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-petent, domiciliat în comuna, sat., județul
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 4: Victoria
- - - - -
Grefier,
-
Red.DV/26.01.2010
EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Victoria
