Alte cereri. Decizia 990/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 990/CA/2009
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice D împotriva sentinței nr. 949/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei reclamante, avocat, lipsă fiind recurenta D și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru, recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr. 26 reprezentând onorariu avocațial, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, solicitând cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- din data de 12.03.2009 reclamanta a chemat in judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice D și a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 2765 lei reprezentând diferență taxa specială pentru înmatriculare autoturism, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat,în esență, că a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Opel Astra din Germania și pentru înmatricularea acestuia a fost obligat să plătească suma de 5115 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare.
Prin OP nr. 790/24.07.2008 pârâta i-a restituit suma de 2350 lei.
Se mai menționează că această taxă specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141.pr. fiscală, dar contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene ratificat de România prin Legea nr. 157/2005,aplicarea lui devenind obligatorie și având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne potrivit art. 148 din Constituția României
Pârâta, prin actul atacat, a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei.
Pârâta a formulat în cauză întimpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei.
In apărarea sa pârâta arată, în esență, că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări in România in baza art. 2141din Legea nr. 571/2003 și nu există reglementări în vigoare care să permită restituirea acesteia, nu a fost admisă vreo excepție de neconstituționalitate și nici nu a fost invalidată de organele de drept de decizie din Comunitatea Europeană.
Totodată se arată că prin instituirea acestei taxe se urmărește asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului.
Prin sentința civilă nr.949/CA/2009 instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este nefondată, întrucât se solicită restituirea unei taxe pe care organul fiscal teritorial a încasat- în temeiul unor reglementari legale în vigoare. Pe fondul cauzei se arată că dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule. Dobânda legală se impune a fi acordată doar de la data pronunțării hotărârii.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate in recurs, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a cumpărat în anul 2007 din Germania un autoturism marca OPEL ASTRA fabricat în anul 2000, pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.
Reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, potrivit dispozițiilor art.205 din Codul d e procedură fiscală, adresând cerere organului fiscal teritorial prin care solicită cu cererea înregistrată sub nr.3998/3.01.2009 să-i restituie suma de 2765 lei diferență de la suma achitată în cuantum total de 5115 lei conform chitanței nr. 116 2389/14.03.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme pe care consideră că a achitat- in baza unei legi abuzive.
Prin Decizia nr.23/4.02.2009 parata a comunicat răspuns reclamantei în sensul că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România conform art 2142din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal republicată cu modificările și completările ulterioare și i s-a restituit suma de 2350 lei reprezentând diferența dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită. Reclamanta este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale(art. 120 al.1 și 7 din Cod. Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod).Data de la care trebuie calculată dobânda este data achitării taxei,căci de la această dată Statul Român folosește banii reclamantului.
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamantul a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
În consecință, recursul pârâtei D, este nefondat, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod pr. civ. și urmează a fi respins conform art.312al.1 Cod pr. civ.
În baza art.274 pr.civ, va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței civile nr. 949/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23. 09. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FC
Dact./ex.4/2 10 2009
jud.fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Carmen Fiț
