Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 108/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.108/CA/2008 -
Ședința publică din 9 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta, domiciliată în M,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, jud. B, având ca obiect:refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamanta, asistată de reprezentantul său - avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 5 dosar, reprezentanta pârâtei - consilier juridic, în baza delegației nr.2381/09.05.2008 emisă de pârâtă și martorul propus de reclamantă, lipsă fiind martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Este audiat martorul, declarația sa fiind atașată la dosar, după ce, în prealabil, a fost citită și semnată de acesta.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței faptul că martorul este grav bolnav, motiv pentru care renunță la audierea lui.
Nefiind alte probe, instanța închide faza probatorie și acordă părților cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii nr.13.500/2008 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000, cu cheltuieli de judecată în valoare de 400 lei reprezentând onorariu avocațial.
Arată că din Extrasul nr.1770/2007 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B rezultă că tatăl reclamantei, figurează înregistrat în perioada 02.11.1940-18.05.1942 în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, având nr. fișei 1372, fiind refugiat în zona.
De asemenea, din declarația martorului, audiat în fața instanței și din declarația notarială a martorului rezultă că familia reclamantei, împreună cu doi copii, a fost refugiată din localitatea în localitatea B, reclamanta îndeplinind astfel condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că din Extrasul nr.1770/2007 nu reiese că tatăl reclamantei a fost refugiat în perioada menționată, în extras apărând doar un nume, fără alte date de identificare a persoanei. Nici localitatea B nu este menționată în extras.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 11.04.2008, scutită de taxa de timbru, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând anularea Hotărârii nr.13500/14.03.2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.13500/22.01.2008 a solicitat să i se stabilească calitatea de beneficiară a nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Din actele depuse la dosar, declarațiile notariale ale martorilor și rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții săi în perioada noiembrie 1940 - octombrie 1944 din localitatea în localitatea
Din Extrasul nr.1770/23.10.2007 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B rezultă că, în urma cercetării fondurilor documentare privitoare la persoane refugiate din teritoriul României cedat Ungariei în urma de la Viena din 30.08.1940, s-a constatat că numitul, tatăl reclamantei, figurează înregistrat în perioada 01.11.1940-18.05.1942 în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, având numărul fișei 1372.
Rezultă că reclamanta îndeplinește condițiile cerute de art.1 lit.c din Legeanr.189/2000, fiind strămutată împreună cu părinții săi din loc. în loc. B în perioada 02.11.1940-18.05.1942 și, conform art.2(1) din nr.OG105/1999, are dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de strămutare.
Apreciază că respingerea cererii de către pârâtă pe motiv că nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.189/2000 este neîntemeiată.
Arată că nu prezintă relevanță în cauză declarația dată de ea referitoare la fratele său, care s-a născut în loc. la data de 16.08.1943, atâta timp cât acesta nu a depus cerere pentru stabilirea calității de beneficiar al nr.OG105/1999.
În drept a invocat dispozițiile art.1 lit.c, art.2(1) din nr.OG105/1999, modificată și prevederile Legii nr.55/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, așa cum prevăd expres dispozițiile art.1 din Legea nr.189/2000. fără cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.13500/14.03.2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Baf ost respinsă cererea reclamantei prin care acesta a solicitat stabilirea calității de beneficiară a nr.OG105/1999, aprobată și completată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut din actele depuse la dosar, respectiv din declarațiile martorilor și că reclamanta, împreună cu părinții săi, s-a refugiat în perioada noiembrie 1940 - octombrie 1944 din loc. în loc. B, iar din Extrasul nr.1770/23.10.2007 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B rezultă că, în urma cercetării fondurilor documentare privitoare la persoane refugiate din teritoriul României cedat Ungariei în urma de la Viena din 30.08.1940, s-a constatat că numitul, tatăl reclamantei, figurează înregistrat în perioada 01.11.1940-18.05.1942 în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, având numărul fișei 1372.
În condițiile în care reclamanta declară pe proprie răspundere că are un frate născut la data de 16.08.1943 în loc., localitate de unde reclamanta declară că s-ar fi refugiat împreună cu părinții în perioada noiembrie 1940 - octombrie 1944, Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a apreciat că actele depuse la dosar sunt contradictorii și neconcludente, iar declarațiile martorilor nu au nici o relevanță juridică, fiind vehement contrazise de actele depuse la dosar.
Contrar poziției exprimate de pârâta Casa Județeană de Pensii B, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu ca urmare a persecuțiilor etnice. Astfel, din Extrasul nr.1770/23.10.2007 eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale B rezultă că numitul - tatăl reclamantei, conform certificatului de naștere de la fila 19 dosar - figurează înregistrat în perioada 02.11.1940-18.04.1942 în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, având numărul fișei 1372. Afirmația pârâtei Casa Județeană de Pensii B cum că nu există alte date de identificare a persoanei nu poate fi luată în considerare deoarece și din celelalte probe ale dosarului, respectiv declarațiile martorilor și, reiese că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții săi în perioada noiembrie 1940 - octombrie 1944 din loc. în loc.
Referitor la fratele reclamantei, născut la data de 16.08.1943 în loc., conform certificatului de naștere, această împrejurare este nerelevantă, martorul, audiat în fața instanței, menționând că acest frate s-a născut, de fapt, în refugiu în zona, iar în anul 1944, când familia reclamantei s-a întors din refugiu, se afla cu ei și fratele reclamantei.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, instanța va admite acțiunea reclamantei, va anula Hotărârea nr.13500/14.03.2008 emisă de pârâtă și va obliga pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea introdusă de reclamanta, domiciliată în M,-, jud. B împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,- și în consecință:
Anulează Hotărârea nr.13500/14.03.2008 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Obligă pârâta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--20.06.2008
Dact.-2ex.-25.06.2008
2 comunicări: 26.06.2008
-reclamanta - M,-, jud. B
-pârâta Casa Județeană de Pensii B - O,-
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
