Anulare act administrativ . Sentința 118/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.118/CA/2008 -
Ședința publică din 16 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Episcopia Română Unită cu -, cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, nr.202, sector 1, având ca obiect:anulare act administrativ.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 9 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 iunie 2008.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la instanță la 09.11.2006 (declinare de competență - sentința nr.275/24.10.2006 a Tribunalului Bihor ), reclamanta Episcopia Română Unită cu - Oaf ormulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România B, contestația împotriva Deciziei nr.933/07.07.2006 emisă de pârâtă, solicitând să se dispună anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită o nouă deciziei prin care să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru următoarele bunuri prevăzute în cererea de retrocedare: cale ferată - de V, cale ferată -, trei trenuri cu trei locomotive, un atelier mecanic, crescătorie păstrăvi, uzina curent electric de V, fabrica de cherestea, gater și depozit de cherestea, două autoturisme ale episcopului, două autobuze, depou, cantoane, patru locomotive, vagonete și drezine, toate aceste bunuri fiind trecute abuziv în proprietatea statului în anul 1949, fără plată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin procesul-verbal din 21.01.1949 au fost trecute în proprietatea statului imobilele menționate în petit.
Ca natură juridică, calea ferată în lungime de 43 km, reprezintă o construcției imobiliară, fiind fixată de sol și putând fi exploatată potrivit destinației sale economice numai ca urmare a fixării ei de sol.
În motivarea deciziei contestate s-a invocat un text legal inaplicabil în speță sau, mai exact spus, se interpretează textul legal invocat, anume art.1 din nr.OUG94/2000 într-un mod eronat în raport cu starea de fapt. Motivarea deciziei se referă prioritar la bunuri mobile, cu toate că reclamanta nu a solicitat prin cererea de revendicare prioritar bunuri mobile, ci a solicitat măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru bunuri imobile, anume construcții industriale și cale ferată în lungime de 43 km. Cele trei trenuri cu trei locomotive și drezine solicitate, deși sunt mobile prin natura lor, în realitate sunt mobile prin obiectul la care se aplică.
Pe de altă parte, nr.OUG94/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, nu conține nici o enumerare limitativă, cum greșit se susține în motivarea deciziei contestate, a bunurilor pentru care se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent. De asemenea, nu se prevede expres nici că pentru construcțiile demolate nu se acordă măsuri reparatorii, situația acestora rămânând supusă reglementării generale, care este Legea nr.10/2001. Conform prevederilor acestei legi generale, este posibilă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcțiile trecute abuziv în proprietatea statului și ulterior demolate.
În drept a invocat prevederile art.3 din nr.OUG94/2000.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România Bas olicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 24.01.2006, prin cererea înregistrată sub nr.-/C la Comisia Specială de, a fost depusă solicitarea Episcopiei Române Unite cu - O de retrocedare, în echivalent, a contravalorii următoarelor bunuri: cale ferată - de V, cale ferată -, trei trenuri cu trei locomotive, un atelier mecanic, crescătorie păstrăvi, uzina curent electric de V, fabrica de cherestea, gater și depozit de cherestea, două autoturisme ale episcopului, două autobuze, depou, cantoane, patru locomotive, vagonete și drezine, preluate abuziv în perioada comunistă.
Cererea a fost respinsă de Comisie, prin Decizia nr.933/07.07.2006. Argumentele pentru care s-a adoptat soluția respingerii cererii de retrocedare sunt cuprinse în art.1 din decizie și susțin atât soluția respingerii cererii de retrocedare în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri imobile distruse, cât și soluția respingerii cererii de retrocedare privind acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri mobile preluate în mod abuziv. Astfel, sunt irelevante susținerile reclamantei din contestație în sensul că "motivarea deciziei se referă, prioritar, la bunurile mobile", precum și cele referitoare la faptul că cererea se referă exclusiv la bunuri imobile întrucât aceasta face referire și la două automobile și două autobuze.
Comisia a constatat că măsurile reparatorii prin echivalent pentru bunurile mobile nu pot fi acordate, nefiind întrunite cerințele ordonanței referitoare la restituirea bunurilor mobile odată cu imobilele retrocedate în natură, la preluarea bunurilor mobile aflate în imobilul ce se restituie împreună cu imobilul respectiv, precum și la existența acestor bunuri la data depunerii cererii de retrocedare.
Din întreaga economie a nr.OUG94/2000 rezultă că această ordonanță de urgență reprezintă un act normativ pentru restituirea bunurilor imobile preluate în mod abuziv, iar restituirea bunurilor mobile este o situație de excepție și se face doar în condițiile expres prevăzute de ordonanță. Aceste bunuri trebuie să fie preluate împreună cu imobilul în cauză, iar restituirea lor să se facă împreună cu un imobil solicitat și retrocedat printr-o decizie emisă de Comisia Speciale de.
În ceea ce privește construcțiile demolate, la pct.3 din Normele metodologice aferente art.1 din nr.OUG94/2000, se prevede expres faptul că "nu intră sub incidența nr.OUG94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate". Astfel, apreciază că sunt neîntemeiate afirmațiile reclamantei conform cărora nu există dispoziții normative care să prevadă la modul expres că pentru construcțiile demolate nu se acordă măsuri reparatorii. Normele metodologice de aplicare a nr.OUG94/2000 vin să statueze exact și concret diversele interpretări ale legii.
Potrivit art.1 al.1 din nr.OUG94/2000: "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român altele decât locașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Conform art.1 al.3 din același act normativ, "sunt imobile în sensul acestei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ".
Potrivit art.4 din lege, în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea rămasă în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Reclamanta nu a solicitat, însă, prin cererea de retrocedare terenul pe care s-au aflat construcțiile demolate pentru care se solicită măsuri reparatorii.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că decizia de respingere a cererii de retrocedare a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare, astfel că solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Ulterior, după efectuarea expertizelor judiciare întocmite de experții și -, reclamanta a solicitat acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile indicate în cererea de retrocedare, la valoarea stabilită prin cele două expertize judiciare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanțe reține următoarele:
Prin Decizia nr.933/07.07.2006 emisă de pârâta Comisia Specială de Baf ost respinsă cererea reclamantei Episcopia Română Unită cu - O, prin care a solicitat retrocedarea în echivalent a contravalorii următoarelor bunuri: cale ferată - de V, cale ferată -, trei trenuri cu trei locomotive, un atelier mecanic, crescătorie păstrăvi, uzina curent electric de V, fabrica de cherestea, gater și depozit de cherestea, două autoturisme ale episcopului, două autobuze, depou, cantoane, patru locomotive, vagonete și drezine, preluate abuziv în perioada comunistă.
La pronunțarea acestei decizii Comisia Specială a reținut că cererea reclamantei nu se încadrează în obiectul de reglementare al nr.OUG94/2000, republicată, modificată și completată prin nr.OUG209/2005, considerându-se că bunurile mobile, utilajele, instalațiile și dotările aferente pot fi restituite de Comisie doar împreună cu un imobil ce se restituie prin decizie emisă de către această comisie, cu condiția ca bunurile mobile, utilajele, instalațiile sau dotările să fi fost preluate împreună cu imobilul respectiv și să mai existe fizic la data depunerii cererii de retrocedare.
De asemenea, s-a apreciat că nu intră sub incidența nr.OUG94/2000 construcțiile demolate, iar cazurile în care pot fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ și printre acestea nu se află și cazul bunurilor mobile, utilajelor și instalațiilor care nu mai existau fizic la data depunerii cererii de retrocedare sau cazul construcțiilor demolate.
Aceste argumente ale Comisiei susțin atât soluția respingerii cererii de retrocedare în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri imobile distruse, cât și soluția respingerii cererii de retrocedare privind acordarea de măsuri reparatorii pentru bunuri mobile preluate în mod abuziv, fiind astfel nejustificate susținerile reclamantei din contestație în sensul că "motivarea deciziei se referă, prioritar, la bunurile mobile".
Instanța reține că, potrivit art.1 al.1 din nr.OUG94/2000 "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român altele decât locașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Conform art.1 al.3 din același act normativ, "sunt imobileîn sensul acestei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ".
Potrivit art.4 din lege, în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere,pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea rămasă în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Reclamanta nu a solicitat, însă, prin cererea de retrocedare terenul pe care s-au aflat construcțiile demolate pentru care se solicită măsuri reparatorii.
Referitor labunurile mobile, nr.OUG94/2000 cuprinde o singură referire la acestea în art.1 al.11: "Odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie și bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare".
De asemenea, pct.19 din Normele metodologice aferente art.1 din nr.OUG94/2000, aprobată prin nr.HG1164/2002, modificată și completată prin nr.HG1094/2004, prevede că: "În categoria bunurilor imobile, în sensul prevederilor art.1 al.11 din nr.OUG94/2000, republicată, se includ utilajele, instalațiile, dotările aferente, precum și orice alte bunuri mobile existente în imobil la data preluării acestuia. Restituirea acestora odată cu imobilul solicitat se va face numai în măsura în care acestea mai există fizic la data depunerii cereri de retrocedare".
În ceea ce priveșteconstrucțiile demolate, la pct.3 din Normele metodologice aferente art.1 din nr.OUG94/2000, se prevede expres faptul că "nu intră sub incidența nr.OUG94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate". Sunt, astfel, neîntemeiate afirmațiile reclamantei conform cărora nu există dispoziții normative care să prevadă la modul expres că pentru construcțiile demolate nu se acordă măsuri reparatorii. Normele metodologice de aplicare a nr.OUG94/2000 vin să statueze exact și concret diversele interpretări ale legii.
Din întreaga economie a nr.OUG94/2000 rezultă că această ordonanță de urgență reprezintă un act normativ pentru restituirea bunurilor imobile preluate în mod abuziv, iar restituirea bunurilor mobile este o situație de excepție și se face doar în condițiile expres prevăzute de ordonanță. Aceste bunuri trebuie să fie preluate împreună cu imobilul în cauză, iar restituirea lor să se facă împreună cu un imobil solicitat și retrocedat printr-o decizie emisă de Comisia Speciale de.
Contrar poziției exprimată de reclamantă, cu privire la bunurile imobile a căror restituire prin echivalent se solicită, instanța constată că imobilele - construcții demolate nu intră sub incidența nr.OUG94/2000, iar cazurile în care pot fi acordate măsuri reparatorii în echivalent în temeiul ordonanței sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ, iar printre acestea nu se află și cazul bunurilor existente la momentul preluării abuzive și ulterior demolate. Mai mult, în cazul imobilelor care nu mai există fizic, în Normele metodologice de aplicare a ordonanței se prevede expres că acestea nu intră sub incidența acestui act normativ.
Nici măsurile reparatorii prin echivalent pentru bunurile mobile nu pot fi acordate, nefiind întrunite cerințele ordonanței referitoare la restituirea bunurilor mobile odată cu imobilele retrocedate în natură, la preluarea bunurilor mobile aflate în imobilul ce se restituie împreună cu imobilul respectiv, precum și la existența acestor bunuri la data depunerii cererii de retrocedare.
Este, de asemenea, nefondată afirmația reclamantei cum că în forma actuală a nr.OUG94/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, nu este conținută nici o enumerare limitativă a bunurilor pentru care se pot acorda despăgubiri reparatorii prin echivalent, deoarece corect s-a reținut în decizia atacată că aceste cazuri sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ (art.1 al.4 din nr.OUG94/2000), printre acestea neaflându-se și cazul bunurilor mobile, utilajelor și instalațiilor care nu mai existau fizic la data depunerii cererii de retrocedare sau cazul construcțiilor demolate.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art.1 al.1, 3 și 4 din nr.OUG94/2000, instanța va respinge ca nefondată contestația reclamantei Episcopia Română Unită cu -.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu -, cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu sediul în B, nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--26.06.2008
Dact.-2ex.-27.06.2008
2 comunicări:27.06.2008
-reclamanta Episcopia Română Unită cu - - O,-, jud. B
-pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România - B, nr.202, sector 1
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
