Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12/2008
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 22047/23.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 29.12.2007 s - a depus de către reclamantă o cerere de înlocuire a martorilor din acte. La data de 20.12.2007 martora a depus un înscris prin arată că nu se poate prezenta din motive medicale iar la data de 27.12.2007 s-au depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere pentru, prin care se arată că aceasta este netransportabilă. La data de 08.01.2008 pârâta a depus declarațiile martorilor date cu privire la refugiul altor persoane.
Curtea, constatând că martorul a decedat și că la dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere cu privire la martora prin care se arată că acesta se află în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței, fiind netransportabilă, face aplicarea dispozițiilor art. 186 alin. 3 din proc. civ. și decade reclamanta din această probă. De asemenea, constatând că reclamanta nu s-a prezentat în fața instanței și că nici nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, neindicând adresele martorilor precizați în cererea de înlocuire, Curtea apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza aflându-se în stare de judecată, motiv pentru care declară închisă faza probatorie, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.10.2007 sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 22.047 emisă la data de 23.07.2007 de pârâtă, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prev. de art. 2 lit. c din Legea nr. 189/2000, fundamentat pe aceea că a fost refugiată.
În motivare, reclamanta susține că în cursul lunii iunie 1940, împreună cu mama sa au plecat din localitatea, jud. C în localitatea, unde mama sa s-a angajat menajeră la o familie d e evrei, dar din cauza persecuțiilor etnice din partea trupelor de ocupație hortistă, au fost obligate să se refugieze în cursul lunii octombrie 1940 în localitatea Nouă, T, reîntoarcerea în localitatea având loc în cursul lunii aprilie 1945.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, fundamentat pe aceea că declarațiile martorilor nu pot fi credibile întrucât martorii s-au aflat concomitent în mai multe locuri.
Preluând susținerile părților, în raport cu probele administrate, cu normele juridice incidente, Curtea reține că doar susținerile pârâtei sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 22.047 emisă la data de 23.07.2007 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta, reținându-se că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile actului normativ evocat, persoana în cauză trebuie să facă dovada refugierii (proprii sau a părinților în cazul copiilor) materializate în părăsirea domiciliului și a faptului că această părăsire este rezultatul persecuției etnice în perioada arătată.
Cu alte cuvinte, dovada persecuției, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin declarații de martori.
În speță, actul oficial depus nu reflectă refugierea, iar declarațiile martorilor nu pot fi reținute în acest sens. Astfel, declarațiile martorilor cuprinse în înscrisurile autentice relevă că mama reclamantei și aceasta au plecat împreună în iunie 1940 din localitatea de domiciliu, în localitatea pentru a se angaja ca menajeră și de aici, din cauza persecuției a plecata în refugiu în localitățile Nouă, Aceste declarații pe lângă faptul că relevă o plecare din localitatea de domiciliu anterior perioadei prevăzute de lege, dat fiind situația materială precară, nu cuprinde nici o împrejurare concretă a situației de refugiu ca datorate de persecuții etnice. Martorii nu relevă unde și cu ce prilej s-au întâlnit, întrucât situațiile plecării, așa cum rezultă din declarații nu sunt identice. În timp ce despre familia reclamantei se relevă o plecare din, prin punctul de frontieră, Nouă, T, martorul, așa cum rezultă din actul depus în favoarea sa, s-a deplasat din prin punctul de frontieră,
În plus, martorii nu relevă ce persecuții au fost exercitate asupra reclamantei și de către cine, unde a stat în localitatea în care s-a plecat, de unde sunt cunoscute, câtî vreme martora, așa cum rezulta din acte ar fi fost refugiată în
Se poate așadar observa din acte că situația de persecuție etnică nu este dovedită, context în care ipoteza normei prev. de art. 1 din Legea nr. 189/2000 nu este întrunită.
Prin urmare, constatând că în raport cu cele rezultate din acte, corect s-a reținut de pârâtă că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de Legea nr. 189/2000, Curtea urmează a da o soluție de respinge a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -, domiciliată în com., sat, 25, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./04.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
